Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 539/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 539/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.539
Ședința publică de la data de 8 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA de ÎNTREȚINERE și ADMINISTRARE PATRIMONIU, prin PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat T. G. din mun. Tulcea, ..54, J. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 178 din data de 29 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „acțiune în răspundere contractuală”, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. N.,cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 03 iunie 2015 și, ulterior la data de 08 iunie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2013 sub nr._, reclamanta U. Adminitrativ Teritorială Tulcea – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu – PRIN PRIMAR a solicitat obligarea pârâtei P. N. la plata sumei de 12.933 lei, reprezentând prejudiciul adus prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr. G/2152/10.04.2006, încetarea contractului și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr. G/2152/10.04.2006, prin care aceasta din urmă s-a obligat să plătească prețul chiriei.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală în cauză, deși a fost somată în fiecare an și știa că figurează în evidențele reclamantei ca și debitor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 Cod civil.
Pârâta a depus întâmpinare arătând că recunoaște faptul că a încheiat cu reclamanta contractul de închiriere de referință însă, urmare perfectării actului adițional nr. 2 s-a constata faptul că suprafața reală închiriată este mai mică; pe cale de consecință, rezultă că plata chiriei s-a calculat în mod greșit de la momentul inițial al încheierii contractului.
Reclamanta a răspuns la întâmpinare solicitând înlăturarea susținerilor pârâtei ca nefondate.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 178 din 29 ianuarie 2015 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul la plata sumei de 5.150,13 lei cu titlu de chirie lunară restantă și penalități potrivit contractului de închiriere pentru suprafețe de teren destinate construcției de garaje nr. G/2152/10.04.2006.
De asemenea, a respins cererea privind încetarea Contractului de închiriere pentru suprafețe de teren destinate construcției de garaje nr. G/2152/10.04.2006 ca nefondată, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la data de 10.04.2006, între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe de teren destinate construcției de garaje nr. G/2152 prin care prima închiriază iar cel de-al doilea ia în chirie terenul în suprafață de 39,42 mp situat în mun. Tulcea, . nr. 4) – între . destinația de construcție Garaj.
Potrivit dispozițiilor contractuale termenul de închiriere este de 5 ani cu începere de la data de 15.06.2005 până la data de 14.04.2011, urmând ca la expirarea termenului contractul să poată fi reînnoit cu acordul ambelor părți, neoperând tacita relocațiune.
Potrivit art. IV din contract chiria de 2.562,30 lei/an, respectiv 214 lei/lună va fi plătită în rate trimestriale având termen de plată data de 15 a ultimei luni din trimestru, orice întârziere atrăgând penalizări conform normelor legale în vigoare.
Prin actul adițional nr. 1 înregistrat la reclamantă sub nr. G2722/20.05.2011, termenul de închiriere se prelungește cu 2 ani și 6 luni începând cu 15.04.2011 până la 14.10.2013, modificându-se totodată și alin. (1) al art. IV din contract în sensul că plata chiriei de 3.442 lei/an se va plăti în 4 rate trimestriale.
Potrivit actului adițional nr. 2 înregistrat sub nr. G1039/12.02.2013, se modifică suprafața de teren închiriată în baza măsurătorilor topo cadastrale de la 39,42 mp la 18,23 mp; mai mult, se recalculează chiria începând cu 01.01.2013, în raport cu suprafața construită rezultată din măsurătorile topo cadastrale, iar chiria de 1.723 lei/an va fi plătită în 4 rate trimestriale și corespunde suprafeței de 18,23 mp având destinația garaj.
S-a mai reținut că, pentru debitul datorat de către pârâtă aferent perioadei 15.10.2008 – 20.07.2011, reclamanta a emis titluri executorii însoțite de procese-verbale privind calculul majorărilor de întârziere, dar și somații, după cum urmează:
- titlul executoriu nr._/09.05.2009 aferent sumei de 1.062,80 lei și somația nr._/11.05.2009;
- titlul executoriu nr._/29.10.2009 aferent sumei de 1.698,80 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/29.10.2009 și somația nr._/29.10.2009;
- titlul executoriu nr._/27.01.2010 aferent sumei de 815,80 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/27.01.2010 și somația nr._/27.01.2010;
- titlul executoriu nr._/10.05.2010 aferent sumei de 882,09 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/10.05.2010 și somația nr._/10.05.2010;
- titlul executoriu nr._/22.11.2010 aferent sumei de 2.588,17 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/22.11.2010 și somația nr._/22.11.2010;
- titlul executoriu nr._/20.07.2011 aferent sumei de 1.910,32 lei, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/20.07.2011 și somația nr._/20.07.2011;
În cuprinsul documentelor emise de către reclamantă se arată faptul că acestea constituie titluri executorii în temeiul art. 141 și art. 142 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003, împotriva lor cel interesat putând introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință.
La dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri din cuprinsul cărora să rezulte faptul că titlurile executorii sus-menționate au fost desființate.
Potrivit art. 141 alin. (1) Cod procedură fiscală, „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.
Pe cale de consecință, s-a apreciat că, sesizarea instanței cu o acțiune având drept scop pronunțarea unei hotărâri judecătorești în vederea obligării pârâtului la plata sumelor în privința cărora reclamanta deține titluri executorii apare ca vădit nejustificată.
Astfel, s-a arătat că, constatarea instanței ține seama de principalul efect al existenței unui titlu executoriu și anume nașterea în mâinile creditorului a unui drept de constrângere a debitorului, eventual cu ajutorul organelor de stat competente, în vederea aducerii la îndeplinire a obligațiilor izvorâte dintr-un astfel de titlu.
Totodată,s-a mai reținut că, potrivit art. 3 din Legea nr. 71/2011, „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
În context, în speță sunt aplicabile prevederile art. 969 cod civil anterior, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Conform dispozițiilor art. 1091 Cod civil anterior, obligația se stinge prin plată.
Debitorul-pârât nu a făcut dovada plății acestor sume.
Potrivit anexei nr. 2 la răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert contabil P. A., cuprinzând situația detaliată a debitului datorat de către pârâtă, rezultă că:
- pentru anul 2012 debitul curent este în cuantum de 2643 lei, la care se adaugă penalități de 369,01 lei;
- pentru anul 2013 debitul curent este în cuantum de 1244 lei la care se adaugă penalități de 894,12 lei.
Astfel, referitor la suma calculată de către expertul desemnat în cauză pentru anul 2014, s-a reținut faptul că potrivit alin. (2) al art. IV din Contractul de închiriere, la expirarea contractului acesta poate fi reînnoit cu acordul ambelor părți, neoperând tacita relocațiune.
Pe cale de consecință, cum termenul de închiriere a fost prelungit până la data de 14.10.2013, iar părțile nu au convenit asupra unei noi prelungiri a folosinței imobilului, prima instanță a reținut că reclamanta nu mai poate pretinde plata chiriei pentru perioada ulterioară celei a expirării termenului.
În considerarea celor sus-menționate s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă și s-a obligat pârâta la plata sumei de 5.150,13 lei cu titlu de chirie lunară restantă și penalități potrivit contractului de închiriere pentru suprafețe de teren destinate construcției de garaje nr. G/2152/10.04.2006.
Totodată, cum la data înregistrării prezentei acțiuni pe rolul Judecătoriei Tulcea acordul de voințe al părților deja a încetat prin expirarea termenului contractual, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind încetarea contractului.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prima instanță a constatat că aceasta este nefondată, întrucât reclamanta nu a administrat nicio probă privind cheltuielile judiciare efectuate cu acest litigiu.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel reclamanta U. A. Teritorială Tulcea-Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Astfel, a arătat apelanta că, deși în considerentele sentinței atacate se motivează pe larg lipsa de interes pentru sumele pentru care s-au emis titlurile executorii, suma nu este individualizată.
În dispozitiv se omite a se pronunța instanța cu privire la acest aspect și cu privire la suma pentru care acțiunea apare ca fiind lipsită de interes.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, în mod nefondat consideră instanța de fond că reclamanta deține titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu nu îi poate aduce nici un folos practic deoarece executarea silită a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei.
Titlurile executorii și somațiile emise în cadrul procedurii fiscale, pentru aceste sume, nu mai produc efecte juridice.
Prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011, organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
De asemenea, a mai arătat apelanta că, în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata sumelor indicate în sentința atacată, instanța de fond a admis în mod nelegal doar suma de 5150,13 lei.
Deși reclamanta a formulat obiecțiunea la raportul de expertiză, expertul și-a menținut punctul de vedere și a calculat, fără a răspunde obiecțiunii formulate, chiria pentru suprafața de 18,23 mp., începând cu anul 2012.
Pârâtei i-a fost diminuată suprafața de teren închiriată începând cu ianuarie 2013. Cu toate acestea, expertul calculează contravaloarea chiriei cu suprafața diminuată de la 39,42 m.p. la 18,23 m.p. începând cu anul 2012.
În consecință, apelanta a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtei la achitarea întregului debit.
Intimata P. N. a depus la dosar, peste termenul legal, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Astfel, la data de 10 aprilie 2006, între reclamanta apelantă și pârâta intimată s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețele de teren cu destinația construcții de garaje nr. G/2152 prin care apelanta închiriază iar intimata preia în chirie terenul în suprafață de 39,42 m.p. situat in Tulcea, .. Nr. 4) – între . destinația de construcție garaj.
Termenul de închiriere prevăzut în contract este de 5 ani, cu începere de la data de 15 iunie 2005 până la data de 14 aprilie 2011, urmând ca la expirarea termenului contractul să poată fi reînnoit prin acordul părților, deoarece nu opera tacita relocațiune.
Potrivit contractului, chiria în cuantum de 2562,30 lei/an, respectiv 214 lei/lună, urmă să fie plătită în rate trimestriale, având termen de plată la data de 15 a ultimei luni, din trimestru, orice întârziere atrăgând penalități de întârziere.
Prin Actul adițional nr. 1 înregistrat la apelantă sub nr. G2722 din 20.05.2011, termenul de închiriere se prelungește cu 2 ani și 6 luni începând cu data de 15 aprilie 2011, până la data de 14.10.2010, și s-a modificat totodată și alin. 1 al art. 4 din Contract, în sensul că plata chiriei în cuantum de 3.442 lei/an se va plăti în 4 rate trimestriale.
La data de 12.02.2013, s-a încheiat actul adițional nr. 2 înregistrat sub nr. G1039 prin care s-a modificat suprafața de teren închiriată, după măsurătorile topo, de la suprafața de 39,42 m.p. la 18,23 m.p. și se recalculează chiria începând cu 1 ianuarie 2013 în raport de suprafața construită și rezultată din măsurătorile topo, iar chiria de 1723 lei/an va fi plătită în 4 rate trimestriale și corespunde suprafeței de 18,23 m.p,, cu destinația de garaj. Dar pârâta nu și-a executat obligațiile de plată a chiriei și nici cele asumate prin contract, astfel că a fost somată în fiecare an punându-i-se in vedere să-și execute obligațiile asumate.
Pentru debitele datorate, aferente perioadei 15.10.2008 – 20.07.2011 au fost emite titluri executorii însoțite de procese-verbale privind calculul majorărilor de întârziere.
Aceste titluri executorii au fost emise în temeiul art. 141 și art. 142 alin. 6 din O.G. nr. 92/2003, iar împotriva lor cei interesați putând introduce contestație la instanța judecătorească competentă in termen de 15 zile de la comunicare
Din nicio probă din dosar nu rezultă că aceste titluri executorii au fost desființate.
Astfel că, apelanta reclamantă putea să execute silit aceste creanțe fiscale în temeiul acestor titluri executorii.
In mod corect prima instanță a reținut că pentru sumele cuprinse in titlurile executorii reclamanta apelantă a introdus această acțiune in mod nejustificat.
Pentru celelalte debite în cauză a fost încuviințată o expertiză contabilă, care a concluzionat potrivit anexei nr. 2 din răspunsul la obiecțiuni că pentru anul 2012, debitul curent este in sumă de 2643 lei, la care se adaugă suma de 369,01 lei penalități de întârziere iar pentru anul 2013 debitul este în cuantum de 1244 lei la care se adaugă suma de 894,12 lei penalități de întârziere.
Contrar susținerilor apelantei, expertul a răspuns la obiecțiunile încuviințate de instanță, expertiză din care au rezultat debitele expuse mai sus.
Cum termenul de închiriere a fost prelungit până la data de 14.10.2013, iar părțile nu au convenit asupra unei noi prelungiri a folosinței imobilului, corect a reținut prima instanță că reclamanta apelantă nu mai poate pretinde plata chiriei pentru perioada ulterioară celei a expirării termenului.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA de ÎNTREȚINERE și ADMINISTRARE PATRIMONIU, prin PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat T. G. din mun. Tulcea, ..54, J. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 178 din data de 29 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „acțiune în răspundere contractuală”, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. N.,cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 08 Iunie 2015.
Președinte, S. R. | Judecător, R. A. V. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud. N.N.
Red./dec.civ.jud.R.S../29.06.2015
Tehnored.gref.DB/gref. D.S./29.06.2015/4ex.
..apelantă/1 ex. intimată.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 271/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 485/2015. Tribunalul... → |
|---|
