Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 25/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 25/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
JUDECĂTOR E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la cabinet avocat T. G., Tulcea, ..54, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1682/06.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, în contradictoriu cu intimatul pârât D. V.-P., cu domiciliul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat personal intimatul pârât, lipsă fiind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că nu s-au depus relațiile solicitate, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Intimatul pârât având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Instanța în temeiul art.394 NCPC declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 17.01.2014 sub nr._, reclamanta U. ADMINITRATIV TERITORIALĂ TULCEA – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu a solicitat obligarea pârâtei PARAMON (D.) D. la plata sumei de 11.321 lei, reprezentând prejudiciul adus prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere nr. 112/17.12.2003.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul susmenționat pentru suprafețele locative construite prin A.N.L. destinate tinerilor, prin care aceasta din urmă s-a obligat să plătească o chirie. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală în cauză, deși a fost somată în fiecare an și știa că figurează în evidențele reclamantei ca și debitor.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1350 Noul cod civil și ale Legii nr. 114/1996.
La primul termen de judecată din data de 24.04.2014, reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare și precizări prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul D. V.-P. (fila 98-99).
Pârâtul nu a depus în termen procedural întâmpinare sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La termenul de judecată din data de 22.05.2014 instanța a invocat excepția lipsei de interes în formularea acțiunii cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretenții, raportat la debitul pentru care reclamanta a emis titluri executorii.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentința civila nr. 1682/06.06.2014 a admis excepția lipsei de interes în formularea acțiunii în privința debitului în cuantum de 2.350,05 lei pentru care reclamanta deține titlu executoriu, invocată din oficiu si a respins acțiunea, cu privire la debitul în cuantum de 2.350,05 lei pentru care deține titlu executoriu, ca fiind lipsită de interes. A fost respinsa, în rest acțiunea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, excepția lipsei de interes, prima instanța a reținut ca una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, potrivit art. 32 alin. 1 lit. d) Noul Cod procedură civilă este și justificarea unui interes, respectiv urmărirea unui folos practic de către cel care inițiază acțiunea, iar interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Conform art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanță sau a unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat că suma datorată de pârât are caracterul unei creanțe fiscale, motiv pentru care a emis succesiv, în perioada mai 2009 – iulie 2011, somații și titluri executorii pentru suma totală de 2.350,05 lei cu titlu chirii locuințe proprietate de stat și majorări aferente, în cadrul dosarului de executare silită nr. 2009-7329/09.05.2009 (fila 26-49).
Prin urmare, reclamanta deține la acest moment titluri executorii împotriva pârâtului pentru suma anterior menționată, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătorească) privitor la aceeași creanță nu-i poate aduce niciun folos practic.
Câtă vreme aceste titluri executorii nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a-și realiza creanța prin executare silită.
O acțiune în pretenții având același obiect nu poate fi decât lipsită de interes, întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași creanță, creditorul să dețină titluri executorii diferite, ceea ce este inadmisibil.
Ca atare, a fost admisă excepția lipsei de interes în formularea acțiunii cu privire la capătul de cerere având ca obiect pretenții, raportat la debitul în cuantum de 2.350,05 lei pentru care reclamanta deține titluri executorii, si a fost respins acest capăt de cerere, ca fiind lipsit de interes.
Pe fondul cauzei, s-a retinut cu prioritate că art. 6 Noul Cod Civil, consacră principiul neretroactivității legii civile.
Tot astfel, art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 prevede regula potrivit căreia contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În acest context, în speță sunt aplicabile prevederile art. 969 Cod civil anterior, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Între reclamantă, în calitate de locator, și pârât, în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe locative construite prin A.N.L. destinate închirierii pentru tineri nr. 112/17.12.2003, pe o perioadă de 5 ani, cu începere de la data de 01.12.2003 până la data de 01.12.2008 (fila 8-10).
Obiectul contractului a constat în preluarea în folosință de către pârât a unui apartament situat în municipiul Tulcea, ., ., . plății unei chirii lunare.
Prin Sentința civilă nr. 320/12.02.2008 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ a fost desfăcută căsătoria dintre pârâtul D. V.-P. și Paramon (D.) D., fiind atribuit beneficiul contractului de închiriere nr. 112/17.12.2003 privind imobilul situat în municipiul Tulcea, ., ., . urmă (fila 4-5).
De asemenea, prin Sentința civilă nr. 653/22.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._ s-a dispus evacuarea numitei Paramon (D.) D. din imobilul situat în municipiul Tulcea, ., ., . că aceasta a continuat să ocupe imobilul în baza contractului de închiriere nr. 112/17.12.2003, fără a întreprinde demersuri pentru încheierea unui nou contract și fără niciun drept de natură a-i conferi prerogativa folosinței în continuare a acestuia (fila 6-7).
Conform art. 25 din Legea nr. 114/1996 republicată, evacuarea chiriașului se face numai pe baza unei hotărâri judecătorești irevocabile iar chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contractul de închiriere, până la data executării efective a hotărârii de evacuare.
Potrivit extrasului de rol al debitorului, se constată că reclamanta a calculat venituri din chirii și majorări aferente în sarcina pârâtului începând cu anul 2009, deși beneficiul contractului de închiriere nr. 112/17.12.2003 a fost atribuit prin hotărâre judecătorească fostei sale soții, încă din anul 2008.
Ori, câtă vreme pârâtul nu a mai beneficiat de prerogativa folosinței imobilului situat în municipiul Tulcea, ., ., . mai datorează chirie, motiv pentru care se impune respingerea în rest a acțiunii formulate de reclamantă, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamantul U. A. Teritorială - Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Arată apelantul-reclamant că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes și a constatat faptul că existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până la anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume și consideră că soluția instanței este nelegală, invocând în acest sens dispozițiile art. 33 Cod proc. civilă.
Învederează apelantul-reclamant că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011 organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, consideră apelantul reclamant că sumele individualizate până la 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită, în anul 2014, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale, iar în aceste condiții, prin soluția injustă a instanței de judecată sumele individualizate în titlurile executorii depuse la dosar ce reprezentă creanțele până în anul 2011 nu vor mai fi recuperate în nici un fel.
Învederează faptul că pe calea executării silite civile s-a adresat unui executor judecătoresc și acesta a solicitat un titlu executoriu valabil la data încuviințării executării silite, titlu pe care instanța de judecată l-a considerat ca fiind lipsit de interes.
In consecința s-a solicitat admiterea apelului si schimbarea hotărârii atacate in sensul obligării paratei si la plata sumei de 2350,05 lei reprezentând debit pana la data de 30.09.2011, pentru care a fost respinsa acțiunea pentru lipsa de interes.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei de interes si a invocat in susținerea motivelor de apel dispozițiile art.33 C.proc.civ., potrivit cărora „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.”
Acest text constituie o excepție de la regula potrivit căreia interesul trebuie sa fie născut si actual si permite promovarea unei cereri pentru care inițiatorul acesteia trebuie sa justifice un interes, dar acesta nu este născut si actual fie pentru ca nu a avut loc incalcarea dreptului, fie dreptul este afectat de o condiție sau un termen suspensiv care nu s-a împlinit. Condiția esențiala pentru promovarea unei astfel de acțiuni este aceea de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a se produce o paguba iminenta care nu s-ar mai putea repara.
Reclamanta nu a justificat nici un interes ca o condiție premisa a formulării unei acțiuni preventive in condițiile art.33 teza a II a c.proc.civ., întrucât aceasta deține deja un titlu executoriu emis in temeiul dispozitiilor codului de procedura fiscala.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicata, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz.
Reclamanta a apreciat ca până la data de 01.10.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somații si titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr. 2009-7329/09.05.2009. În cauza, apelanta deține deja titluri executorii împotriva intimatului pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătoreasca, cu privire la aceeași suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, in mod corect a apreciat judecătorul fondului ca prezenta acțiune este lipsita de interes pentru suma de 2350,05 lei reprezentând debit restant pentru care au fost emise deja titluri executorii.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Instanța nu poate analiza in cadrul unei acțiuni de drept comun natura juridica a creanțelor pentru care au fost emise deja titluri executorii, acestea putând fi contestate potrivit dispozitiilor legale in temeiul cărora au fost emise.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acesta își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, apelanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Pentru aceste considerente urmează a respinge apelul declarat de către apelanta-reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la cabinet avocat T. G., Tulcea, ..54, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.1682/06.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, în contradictoriu cu intimatul pârât D. V.-P., cu domiciliul în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud.fond IS
Red.tehnored.jud.EN/26.01.2015
Gref.NM/26.01.2015/4 ex./.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1130/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
