Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 454/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 5706/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 454/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet av.T. G. din Tulcea, ..54, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.3460/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. H., cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea și Tulcea, ..48, jud.Tulcea, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat intimata pârâtă, personal, lipsă fiind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelanta reclamantă a depus la dosar cerere de renunțare la judecata celui de-al doilea capăt de cerere al acțiunii, privind rezilierea contractului de închiriere având în vedere că s-a achitat chiria restantă, după care:
Instanța pune în dezbatere cererea de renunțare formulată de apelanta reclamantă.
Intimata pârâtă având cuvântul precizează că a plătit și că nu are alte cereri.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Intimata pârâtă având cuvântul în apel dorește să rămână în imobil, neavând unde pleca cu copii, precizând că a plătit tot.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 07.08.2014, reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, a chemat-o in judecata pe paratul B. H., solicitând instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratului la plata sumei totale de 8.849 lei reprezentând prejudiciu prin neexecutarea contractului de închiriere nr. 255/29.08.2002, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii cererii și până la data plății efective. A mai solicitat, totodată, rezilierea contractului și evacuarea pârâtului.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.3460 din 12 decembrie 2014 instanța a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 2.731 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011.
A respins cererea formulată de reclamanta U. A. Teritorială Tulcea – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu, Prin Primar în contradictoriu cu pârâtul B. H. pentru suma de 2.731 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011, ca fiind lipsită de interes.
A admis în parte cererea formulată de reclamantă și obligă pârâta la plata sumei de 2.833,69 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 23.09.2014, precum și la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii cererii și până la data plății efective.
A respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 2.912,31 lei majorări de întârziere pentru perioada 01.10.2011 – 23.09.2014, ca nefondată.
A admis capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 255/ 29.08.2002 și evacuarea pârâtului.
A dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 255/29.08.2002 și evacuarea pârâtului din imobilul situat în municipiul Tulcea, .. 48, județul Tulcea.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în ceea ce priveste legea aplicabilă contractului de închiriere nr. 255/29.08.2002, ca a fost încheiat în anul 2002, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 LPA a Codului civil dispune că „Contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.”
Cum contractul de închiriere nr. 255/29.08.2002 este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, atunci codul civil 1864 este legea aplicabila inclusiv în materia executării si încetării contractului.
Prin contractul de închiriere nr. 255/29.08.2002 paratul B. H. a închiriat locuința situată in mun. Tulcea, .. 48, județul Tulcea pentru un preț de 331.000 ROL.
În ceea ce priveste excepția lipsei de interes pentru suma de 2731 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, instanța de fond a reținut că aceasta are natura unei exceptii de fond, peremptorii, deoarece priveste exercitiul dreptului la actiune, iar admiterea ei atrage respingerea cererii.
Interesul reprezinta folosul practic urmarit prin introducerea unei actiuni în justitie si este o conditie de exercitiu a acesteia.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicata, colectarea creantelor fiscale se face în baza unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz.
Reclamanta a apreciat ca până la data de 30.09.2011, sumele datorate de către pârâta sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a constituit dosarul de executare silita nr. 2010-_/22.11.2010, emitând titluri executorii si somații conform OG nr. 92/ 2003 (filele 42-47).
În cauza, reclamanta detine deja titluri executorii împotriva pârâtului pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei actiuni în justitie pentru obtinerea unui alt titlu executoriu (hotarâre judecatoreasca), cu privire la aceeași suma de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silita a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta acțiune este lipsita de interes pentru suma de 2731 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Instanța de fond nu a putut trece peste interpretarea data de către reclamanta creanțelor sale anterior datei de 01.10.2011, deoarece pârâtul are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv daca pretențiile au sau nu natura fiscala, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța de fond nu a putut reține decât că, la acest moment, reclamanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Referitor la suma de 2833,69 lei reprezentând debit începând cu data de 01.10.2011 până la data de 23.09.2014, instanța de fond a reținut că această creanța rezultă din contract, respectiv din neplata prețului chiriei timp de mai mult de 90 de zile, așa cum rezultă din fisa de rol depusa si din prezumția dedusă din nerăspunderea la interogatoriu a pârâtului, acesta din urmă nefăcând dovada plății, precum și cererea privind obligarea pârâtului la plata majorărilor de 2%/lună de întârziere calculate pentru acest debit de la data introducerii cererii și până la data plății efective, potrivit prevederilor HCL nr. 36 din 27.02.2014 prin care se arată că se menține nivelul majorării de întârziere de 2% /lună.
Cu privire la capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere nr. 255/29.08.2002 si evacuarea pârâtului din imobilul situat in mun. Tulcea, .. 48, jud. Tulcea, instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. IV din contract, respectiv neplata prețului chiriei timp de mai mult de 3 luni.
Instanța de fond a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta pentru suma de 2912,31 lei reprezentând majorări de întârziere începând cu data de 01.10.2011 până la data de 23.09.2014, pentru următoarele considerente:
Așa cum a rezultat din adresa din 02.10.2014 ( fila 57), debitul de 2912,31 lei reprezintă majorari de întârziere pentru perioada 01.10._14.
Din cuprinsul contractului de închiriere nr. 255/29.08.2002 nu rezultă cuantumul penalitatilor, fiind menționat că se datoreaza o penalitate zilnică potrivit normelor legale in vigoare.
În ceea ce priveste existența vreunei hotărâri de consiliu local prin care să se stabilească cuantumul penalităților, reclamanta nu a depus decât HCL nr. 36 din 27.02.2014 prin care se arată că se menține nivelul majorării de întârziere de 2% /lună, însă aceasta dispoziție are efecte pentru viitor, nefăcându-se dovada unui act normativ care să prevadă cuantumul penalităților pentru sumele restante anterior anului 2014.
Între părți au luat naștere raporturi juridice civile, în baza cărora pârâtul, în schimbul folosinței spațiului închiriat, și-a asumat obligația de a plăti chiria prevăzută în contract.
Chiria astfel stabilită are natura juridică a veniturilor proprii la bugetul local al Consiliului Local al Municipiului Tulcea, iar din momentul în care se datorează, aceeași chirie reprezintă o creanță bugetară de încasat la bugetul local.
În consecință, astfel de venituri nu pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale, în sensul prevederilor OG 92/24.12.2003, întrucât: 1) între părți nu s-a încheiat un raport juridic fiscal; 2) nici una dintre părți nu are calitatea de organ fiscal; 3) chiria convenită contractual este doar o categorie, lato sensu, a creanțelor bugetare, ca și creanța fiscală, dar nu are regimul juridic similar al acesteia din urmă.
Prin urmare, prestațiile la care s-au obligat părțile prin contract, inclusiv prestația ce vizează cuantumul chiriei și termenul de exigibilitate al acesteia sunt supuse regimului juridic de drept comun.
Referitor la cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada efectuării vreunor cheltuieli in prezentul litigiu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta U. A. TERITORIALĂ TULCEA – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR.
Se arată în motivarea apelului că În motivarea apelului se arată, în ceea ce privește excepția lipsei de interes, că în mod nelegal instanța de judecată a admis această excepție și a constatat faptul că, existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până în anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume.
Consideră nelegală soluția instanței deoarece conform art. 33 cod proc.civ, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, dar, cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Arată, în continuare, apelanta că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă în anul 2014, titlurile executorii emise până în anul 2011.
Precizează apelanta că titlurile executorii și somațiile emise în cadrul procedurii fiscale pentru aceste sume nu mai produc efecte juridice.
Prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011, organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, sumele individualizate până la data de 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită fiscale, în anul 2015, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au abilitatea prevăzută de lege.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale.
Învederează apelanta că într-o motivare a Tribunalului Tulcea s-a arătat faptul că titlul executoriu emis de către organul de executare este doar un act de executare și nu un titlu executoriu în sensul art.372 VCPC.
Consideră apelanta că titlul executoriu deținut nu este un titlu executoriu care să asigure legalitatea declanșării sau continuării procedurii executării silite reglementate de codul de procedură fiscală.
Împrejurarea că actele de executare nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare nu echivalează cu o lipsă de interes a acțiunii privind recunoașterea dreptului de creanță printr-o hotărâre judecătorească în temeiul căreia să se pornească executarea silită, în eventualitatea în care debitorul nu și-ar îndeplini obligația de plată de bunăvoie, cu atât mai mult cu cât calea contestației la executare nu îi este accesibilă întrucât nu îndeplinește calitatea de persoană interesată în condițiile art.172 Cod proc. fiscală
Pentru aceste motive, apelanta a solicitat admiterea apelului în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1442 lei reprezentând debit până la data de 30.09.2011.
În ceea ce privește respingerea cererii referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 2912,31 lei cu titlu de majorări de întârziere, consideră apelanta că instanța de fond a respins în mod nelegal această cerere.
Intimata pârâtă B. H. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 04.05.2015, prin serviciul de registratură al intimatei, apelanta reclamantă a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecată cu privire la rezilierea contractului de închiriere, motivat de achitarea de către pârâtă a chiriei restante.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantei, pentru pretențiile anterioare datei de 30.09.2011 ridică problema existenței în speță, a unui titlu executoriu care să o îndreptățească pe aceasta să pășească la executarea silită.
Art. 372 Cod procedură civilă (act normativ în vigoare la data mai sus arătată) definește titlul executoriu ca fiind o hotărâre judecătorească, precum și orice înscris care, potrivit legii, poate fi pus în executare.
În cauză, între părți a intervenit contractul de închiriere nr. 255/29.08.2002, având ca obiect locuința situată în Tulcea, .. 48, Județul Tulcea.
Ca preț al închirierii, pârâta-intimată și-a asumat obligația achitării unei chirii lunare, calculată în conformitate cu prevederile legale.
S-a stipulat în contract că întârzierile la plata chiriei atrag o penalizare de 0,05% asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează celei în care suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Tribunalul reține că pentru recuperarea sumelor de bani datorate de către pârâtul-intimat cu titlu de chirie, convenția părților nu are nici funcția de titlu executoriu în sensul art. 372 din Vechiul Cod de procedură civilă, și nici aceea de titlu de creanță fiscală definit de art. 110 alin. 3 din Codul de procedură fiscală ca fiind actul juridic unilateral prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța fiscală.
În aceste condiții, în mod greșit a concluzionat judecătorul fondului că apelanta-reclamată deține deja un titlu executoriu pentru sumele anterioare datei de 30.09.2011
Cum convenția părților nu este un titlu de creanță care în conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală să devină titlu executoriu prin expirare termenului de plată a chiriei, executarea silită pentru recuperarea sumelor de bani datorate de către intimatul-pârât cu acest titlu s-a declanșat cu încălcarea prevederilor art. 372 din vechiul Cod de procedură civilă care arată că executare silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
Tribunalul apreciază că titlul executoriu emis de către organul de executare este doar un act de executare și nu un titlu executoriu care să asigure legalitatea declanșării sau continuării procedurii executării silite reglementate de Codul de procedură fiscală.
Împrejurarea că până la acest moment actele de executare nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare, nu echivalează cu o lipsă de interes a acțiunii apelantei-reclamante de a i se recunoaște dreptul de creanță printr-o hotărâre judecătorească în temeiul căreia să se pornească executarea silită, în eventualitatea în care debitorul nu și-ar îndeplini obligația de plată de bunăvoie cu atât mai mult cu cât calea contestației la executare nu-i este accesibilă apelantei-reclamante, întrucât aceasta nu are calitatea de persoană interesată în sensul art. 172 din codul de procedură fiscală.
O opinie contrară ar nesocoti nu doar dispozițiile art. 33 din codul de procedură civilă cu privire la interes ca și cerință de exercitare a acțiunii civile, ci și a art. 6 C.E.D.O., interzicând apelantei-reclamante dreptul la un proces asupra fondulu.
Tribunalul constată că în mod greșit a concluzionat judecătorul fondului inexistența în cuprinsul convenției încheiate între părți a unei clauze referitoare la majorările de întârziere datorate de către chiriaș în situația neachitării la scadență a chiriei.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul va admite apelul și va schimba sentința atacată doar în ce privește soluționarea excepției lipsei de interes și a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere, reziliere contract și evacuare.
Va respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, iar pe fond, întrucât pârâtul și-a îndeplinit obligația de plată în cursul procesului, așa cum susține apelanta, va respinge ca rămase fără obiect cererile cu privire la plata sumei de 2.731 lei, debit restant la data de 30.09.2011, precum și a sumei de 2.912,31 lei, majorări de întârziere aferente perioadei 1.10.2011 – 23.09.2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 406 N.C.P.C. va lua act de renunțarea reclamantei la judecata capetelor de cerere privind rezilierea contractului și evacuarea pârâtului.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA – DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet av.T. G. din municipiul Tulcea, .. 54, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.3460/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. H., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea și în Tulcea, .. 48, județul Tulcea, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 3460/12.12.2014 a Judecătoriei Tulcea în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei de interes, a majorărilor de întârziere și a capătului de cerere având ca obiect reziliere contract și evacuare în sensul că
Respinge excepția lipsei de interes cu privire la debitul restant la data de 30.09.2011 ca nefondată.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 2731 lei, cu titlu de debit restant la data de 30.09.2011, precum și a sumei de 2912,31 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada 1-10-2011/23-09-2014, ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 406 N.C.P.C.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata capetelor de cerere privind rezilierea contractului și evacuarea pârâtului.
Păstrează celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cu recurs în 30 zile de la comunicare pentru capetele de cerere privind rezilierea contractului și evacuarea pârâtului.
Definitivă în ceea ce privește celelalte cereri.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Jud. fond. L.M.G.
Redactat jud. S.G./05.06.2015
Tehnoredactat gref. L.R./G.R./12.06.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 404/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 595/2015. Tribunalul... → |
|---|
