Plângere contravenţională. Decizia nr. 404/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 404/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 1115/253/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 404/2015
Ședința publică de la 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul petent E. G. I.P.U.R.L., cu sediul în Tulcea, ., parter-demisol, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.20/13.01.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ din 23.09.2014, petenta E. G. I.P.U.R.L. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ./2012, nr._/28.08.2014 și exonerarea de la plata amenzii contravenționale ce i-a fost aplicată.
Prin sentința civilă nr. 20/13.01.2015, Judecătoria Măcin a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatarea a contravenției ./2012, nr._/28.08.2014 încheiat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Măcin petentei E. G. I.P.U.R.L. i-a fost aplicată o amendă contravențională în sumă de 2000 ei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 41 alin.2 lit. e din Legea nr. 82/1991.
În fapt, s-a reținut că în data de 31.05.2014 s-a constatat că petenta în calitate de lichidator judiciar nu a depus la 31.12.2013, la serviciul fiscal situația financiară anuală a S.C. „Eight Level” S.R.L.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a procesului-verbal de contravenție pe considerentul că acesta nu cuprinde datele de identificare ale lichidatorului judiciar și nici sediul nu corespunde cu sediul actual al lichidatorului judiciar și nu este menționat reprezentantul societății, instanța de fond a considerat că această susținere a petentului nu este o veritabilă excepție procesuală, în sensul prevăzut de art. 246 cod procedură civilă, iar invocarea acestei împrejurări reprezintă eventual un motiv de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție, care se sancționează cu nulitatea relativă.
A arătat judecătorul primei instanțe că pentru ca nulitatea relativă să conducă la anularea procesului-verbal, trebuie ca cel care contestă să dovedească că prin aceasta a suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ceea ce nu este cazul însă în speța de față, petenta nedovedindu-și eventuala vătămare, ea putând contesta procesul-verbal ce i-a fost încheiat, cum de altfel a și făcut prin plângerea de față.
Având în vedere art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și Decizia nr. XXII/19.03.2007 a Î.C.C.J. instanța de fond a apreciat că, în speță, petentei nu i s-a produs nici o vătămare deoarece a avut posibilitatea de a-și expune în fața instanței de judecată toate obiecțiunile cu privire la legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța a reținut că potrivit art. 41 alin. 2 lit. „e” din Legea nr. 82/1991 (actul sancționator invocat de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție) constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la întocmirea, semnarea și depunerea în termenul legal la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice a situațiilor financiare anuale și, după caz, a situațiilor financiare anuale consolidate, precum și a raportărilor contabile.
Conform art. 28 din același act normativ persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) din lege au obligația să întocmească situații financiare anuale, inclusiv în situația fuziunii, divizării sau lichidării acestora, în condițiile legii, caz în care situațiile financiare au aceleași componente cu situațiile financiare anuale.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța a considerat că și lichidatorului îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 82/1991 privitoare la depunerea situațiilor financiare anuale.
De asemenea, instanța a avut în vedere că este eronată susținerea petentei în sensul că sancțiunea este greșit aplicată, întrucât limitele amenzii prevăzute de lege pentru fapta contravențională sunt cuprinse între 400 lei și 5.000 lei și nu între 2.000 lei și 3.000 lei, așa cum este în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
În acest sens, a arătat judecătorul fondului că potrivit art. 41 alin.2 lit. „e” din Legea nr. 82/1991 „Contravențiile prevăzute la art. 41 se sancționează cu amendă, după cum urmează: cele prevăzute la pct. 2 lit. e), astfel: cele referitoare la întocmire și semnare, cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei; cea referitoare la depunerea în termenul legal, cu amendă de la 300 lei la 1.000 lei, dacă perioada de întârziere este cuprinsă între 1 și 15 zile lucrătoare, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei, dacă perioada de întârziere este cuprinsă între 16 și 30 de zile lucrătoare, și cu amendă de la 1.500 lei la 4.500 lei, dacă perioada de întârziere depășește 30 de zile lucrătoare”.
De asemenea, instanța a avut în vedere prevederile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciind că în speța de față aceste dispoziții nu au fost încălcate, sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 2.000 lei aplicată petentei fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de aceasta, în condițiile în care i-a fost aplicat minimul special prevăzut de lege, astfel că nici solicitarea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului nu este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel petenta E. G. I.P.U.R.L, criticând-o ca fiind nelegală.
Astfel, arată apelanta-petentă că agentul constatator nu a stabilit întinderea faptei cu privire la zilele de întârziere, dar chiar pe cea mai mare perioadă prevăzută de lege limitele amenzii pentru fapta constatată conform procesului-verbal de contravenție ./2012 nr._ sunt cuprinse între 1.500 lei și 4.500 lei.
Consideră apelanta-petentă că procesul-verbal de contravenție ./2012 nr._ nu este întocmit în condițiile legii având în vedere dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora „procesul-verbal de constatare a contravenției a cuprinde în mod obligatoriu... descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei orei și locului în care a fost săvârșită precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei
Mai arată apelanta-petentă că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Precizează apelanta-petentă că Societatea Eight Level S.R.L. a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 3957 din data de 18.10.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ și nu a desfășurat activitate de la această dată, iar la data de 05.12.2014 prin sentința civilă nr. 2223/05.12.2014, Tribunalul G. a dispus închiderea procedurii de insolvență și radiera din Registrul Comerțului a societății Eight Level S.R.L.
Consideră apelanta-petentă că fapta a fost săvârșită printr-o omisiune, neintenționat și nu prin utilizarea unor moduri sau mijloace ce pot reprezenta un pericol pentru anumite valori sociale ocrotite de lege, iar societatea și-a îndeplinit obligația de a depune situațiile financiare anuale imediat după sesizarea aceste situații.
Prin urmare, fapta sancționată prezintă un grad minim de pericol social ce putea fi înlăturat imediat și în totalitate printr-un avertisment, aplicarea unei sancțiuni cu amenda fiind disproporționată față de gravitatea faptei.
Conform art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform alin. (3) al aceluiași articol avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Arată apelanta-petentă că în considerentele sentinței civile nr. 20 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Măcin, instanța menționează ca încadrarea sancțiunii în prevederile legii este corectă, fără a specificat concret ceea ce a condus la formarea acestei aprecieri.
Consideră apelanta-petentă că instanța a omis faptul că deși în ipoteza art. 41 alin. 2 lit. e din Legea nr. 82/1991 sunt prevăzute mai multe fapte, art. 42 alin. 1 prevede sancțiuni individualizate în funcție de fiecare dintre aceste fapte și de condițiile în care a fost săvârșită.
De asemenea, instanța a apreciat că gradul de pericol social al faptei este minim, dar că nu este întemeiată solicitarea înlocuirii amenzii cu avertisment întrucât sancțiunea amenzii contravenționale de 2.000 lei este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind aplicat minimul special prevăzut de lege.
Precizează apelanta-petentă că minimul amenzii pentru care fapta constată conform procesului-verbal de contravenție ./2012 nr._ este de 1.500 lei și potrivit art. 7 din O.G. nr. 2/2001 în cazul în care fapta este de gravitate redusă se aplică avertisment.
Examinând hotărârea atacata în raport de motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 Tribunalul retine ca apelul, este întemeiat.
Critica hotărârii atacate se referă în esență la individualizarea sancțiunii contravenționale și este întemeiată.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție ./2012 nr._ emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea – Serviciul Fiscal Măcin la data de 28.08.2014 s-a constatat săvârșirea faptei de nedepunere a situației financiare anuale a S.C. „Eight Level” S.R.L. Conform art. 41 alin. 2 lit. e din Legea nr. 82/1991 fapta constituie contravenție și în temeiul art. 42 alin. 1 din Legea nr. 85/2001 sa aplicat o amendă contravențională în sumă de 2000 lei pentru fostul lichidator judiciar al societății E. G. I.P.U.R.L.
Împotriva procesului-verbal a depus la Judecătoria Măcin, județul Tulcea plângere contravențională invocând încadrarea necorespunzătoare a faptei și a gravității acesteia.
Agentul constatator a încadrat fapta de nedepunere a situației financiare anuale a S.C. „Eight Level S.R.L. la art. 41 alin. 2 lit. e din Legea nr. 82/1991, aplicând sancțiunea amenzii cuprinsă între 2.000 și 3000 de lei conform art. 42 alin. 1., în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției agentul constatator precizând că fapta constă în „nedepunerea situației financiare anuale”, stabilind o amendă cuprinsă între 2000 -3000 de lei.
Instanța reține că articolul 42 alin. 1 prevede însă această sancțiune pentru o altă faptă, respectiv pentru nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice cu privire la întocmirea și semnarea situațiilor financiare anuale, iar nedepunerea situației financiare anuale conform art. 42 alin. 1 este sancționată cu „amenda de la 300 de lei la 1.000 de lei, dacă perioada de întârziere este cuprinsă între 1 și 15 zile lucrătoare, cu amendă de la 1.000 de lei la 3.000 de lei, dacă perioada de întârziere este cuprinsă între 16 și 30 de zile lucrătoare și cu amenda de 1.500 de lei la 4.500 de lei, dacă perioada de întârziere depășește 30 de zile lucrătoare, prin urmare, încadrarea legală a sancțiunii pentru fapta stabilită de agentul constatator este greșită.
În mod temeinic a reținut judecătorul fondului că agentul constatator nu a stabilit întinderea faptei cu privire la zilele de întârziere, dar chiar pe cea mai mare perioadă prevăzută de lege limitele amenzii pentru fapta constatată conform procesului verbal de contravenție ./2012 nr._ emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea – Serviciul Fiscal Măcin la data de 28.08.2014 sunt cuprinse între 1.500 lei și 4.500 lei
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G nr. 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Instanța de apel reține că S.C. „Eight Level” S.R.L. a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 3957 din data de 18.10.2013, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ și nu a desfășurat activitate de la această dată, iar de la data de 05.12.2014 prin sentința civilă nr. 2223/05.12.2014, Tribunalul G. a dispus închiderea procedurii de insolvență și radiera din Registrul Comerțului a societății „Eight Level” S.R.L.
La individualizarea faptei, se reține că fapta a fost săvârșită printr-o omisiune, neintenționat și nu prin utilizarea unor moduri sau mijloace ce pot reprezenta un pericol pentru anumite valori sociale ocrotite de lege iar societatea și-a îndeplinit obligația de a depune situațiile financiare anuale imediat după sesizarea aceste situații, și prin urmare, fapta sancționată prezintă un grad minim de pericol social ce putea fi înlăturat imediat și în totalitate printr-un avertisment, aplicarea unei sancțiuni cu amenda fiind disproporționată față de gravitatea faptei.
Conform art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă iar conform alin. (3) al aceluiași articol avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Pentru aceste considerente, urmează a admite apelul și a schimba hotărârea atacată în sensul că va fi admisă plângerea și se va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul în procesul-verbal de contravenție atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul petent E. G. I.P.U.R.L., cu sediul în municipiul Tulcea, ., parter-demisol, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.20/13.01.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, . bis, județul Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă hotărârea atacată în sensul că admite plângerea și dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul în procesul verbal de contravenție atacat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data 20 mai 2015.
Președinte, Judecător,
D. N. E. N.
Grefier,
N. M.
Jud. fond G.M.F.
Redactat jud. D.N./09.06.2015
Tehnoredactat N.M./G.R./18.06.2015/4 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 473/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 454/2015.... → |
|---|
