Partaj judiciar. Decizia nr. 17/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 934/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 17/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. A. V.
JUDECĂTOR: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant M. GH. C., cu domiciliul în com.Bălțătești, .. N., împotriva sentinței civile nr.2417/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata pârâtă M. GH. V. K., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud.Tulcea, având ca obiect partaj judiciar - ieșire din indiviziune.
Încheierea din 20 februarie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Sub nr. 2403/2012 s-a inregistrat la 28.08.2012 pe rolul Judecatoriei Targu N. cererea formulata de Mosneagu Ghe C. prin care, in contradictoriu cu Mosneagu Gh. V. K., a solicitat iesirea din indiviziune asupra bunurilor ramase de pe urma defunctului lor tata Mosneagu G..
Prin sentinta civila cu nr. 125/2013, Judecatoria Targu N. a declinat competenta solutionarii cauzei in favoarea Judecatoriei Tulcea motivat de faptul ca defunctul a avut ultimul domiciliu in orasul Tulcea.
Pe rolul Judecatoriei Tulcea s-a format dosarul cu nr. 934/2013.
Parata nu a formulat Intampinare, insa a depus la dosar Declaratie de renuntare la succesiune.
La termenul de judecata din 15.09.2014 instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesual pasive.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2417 din 22 septembrie 2014 instanța a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive și, pe cale de consecință, a respins cererea având ca obiect partaj judiciar - ieșire din indiviziune, formulată de către reclamantul M. GH. C. în contradictoriu cu pârâta M. GH. V. K., pentru lipsa calitatii procesual pasive.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut asupra exceptiei:
Calitatea procesuala consta in identitatea intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului, precum si intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic supus judecatii; prima poarta denumirea de calitate procesuala activa, iar cea de-a doua - calitate procesuala pasiva.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a stabilit cadrul procesual indicand ca fiind obligat in raportul juridic, parata Mosneagu Gh V. K..
In legatura cu masa succesorala lasata de Mosneagu G., din inscrisurile depuse la dosar a rezultat ca aveau vocatie la mostenire reclamantul, in calitate de fiu si parata, in calitate de fiica.
Parata a depus la dosar o declaratie in care a aratat ca renunta la mostenire.
Potrivit art 1120 C Civ, renuntarea la mostenire nu se presupune, cu exceptia cazului in care mostenirea nu este acceptata in termen si cand nu se face optiunea in termenul stabilit de instanta. Pentru ca renuntarea sa produca efecte ea trebuie sa fie facuta in forma autentica, la notarul public sau la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei ( art 1120 alin 2 C Civ).
Inscrisul depus de parata la dosar, reprezentand renuntarea sa la mostenirea lasata de defunctul Mosneagu G. este unul autentic, declaratia de renuntare fiind facuta la Consulatul general al Romaniei la Bologna.
In privinta efectelor produse de acesta declaratie au fost avute in vedere prevederile art 1121 C Civ conform carora mostenitorul care renunta este considerat ca nu a fost niciodata mostenitor. Partea renuntatorului va profita mostenitorilor pe care i-ar fi inlaturat de la mostenire sau celor a caror parte ar fi diminuat-o daca ar fi acceptat mostenirea.
F. de aceste dispozitii legale si tinand seama de declaratia paratei de renuntare la mostenire, s-a constatat ca, retroactiv, aceasta este straina de mostenirea lasata de Mosneagu G. si nu poate fi considerata ca este obligata in raportul juridic dedus judecatii, cu alte cuvinte ii lipseste calitatea procesual pasiva.
In conditiile in care singurii mostenitori cu vocatie ai lui Mosneagu G. erau reclamantul si parata, prin renuntarea la mostenire facuta de parata, devin aplicabile dispozitiile alin 2 al art 1121 C Civ, astfel ca partea ce i s-ar fi cuvenit va profita celui a carui parte ar fi diminuat-o, adica reclamantului, ce devine astfel unic mostenitor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamantul M. C., calificat ca fiind recurs întrucât procesul a fost început anterior datei intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că pârâta a renunțat la moștenire în timp ce cauza se afla pe rolul instanței și nu înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Consideră recurentul că, neținând seama de această situație, hotărârea atacată nu are finalitate deoarece în dispozitivul ei nu s-a menționat faptul că este unicul moștenitor al autorului său și nu i-au fost atribuite toate bunurile ce formează masa succesorală rămasă de pe urma defunctului său tată.
Apreciază recurentul că instanța ar fi trebuit să admită acțiunea și să constate că succesiunea defunctului M. Gh. G. s-a deschis la data de 03.07.2012, că masa succesorală se compune din terenurile și construcțiile indicate prin acțiune, că pârâta M. Gh. V. K., fiica defunctului, a renunțat la moștenire prin declarație notarială autentică formulată la Consulatul General al României la Bologna la data de 10 iunie 2013 și că unicul moștenitor cu vocație succesorală la moștenirea defunctului tată este el – reclamantul M. Gh. C. care culege cota de 1/1 din masa succesorală și căruia i se atribuie toate bunurile ce compun masa succesorală.
Concluzionează recurentul că neprecizând astfel, prima instanță a promulgat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, se reține că recursul este neîntemeiat:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tg. N. sub nr. 2403/2012 recurentul M. Ghe. C. a chemat în judecată civilă pe intimata M. Ghe. V. -K., pentru ca în contradictoriu cu aceasta, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurilor ramase de pe urma defunctului M. G., să se stabilească masa bunurilor de împărțit, cotele-părți ce li se cuvin în calitate de copărtași și lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea și atribuirea efectivă a bunurilor ce li se cuvin din masa succesorală.
Motivul de recurs invocat potrivit căruia hotărârea nu are finalitate deoarece în dispozitivul ei nu s-a menționat că este unicul moștenitor al autorului său și nu i-au fost atribuite toate bunurile ce formează masa succesorală, nu este întemeiat în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Calitatea procesuală constă în identitatea între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului, precum și între persoana pârâtului și cel despre care de pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății; prima poartă denumirea de calitate procesuală activă, iar cea de-a doua calitate procesuală pasivă, aspecte reținute în mod judicios de către prima instanță.
La fel de judicioasă este și observația conform căreia, potrivit art. 1120 cod civil, renunțarea la moștenire nu se presupune cu excepția cazului în care moștenirea nu este acceptată în termen și când nu se face opțiunea în termenul stabilit de instanță. Pentru ca renunțarea să producă efecte ea trebuie să fie făcute în formă autentică, la notarul public sau la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, potrivit art. 1120 alin. 2 din același act normativ.
În adevăr, înscrisul depus de intimată la dosar reprezentând renunțarea sa la moștenirea lăsată de defunct este autentic.
Referitor la efectele acesteia se cuvine a fi observate dispozițiile art. 1121 cod civil conform cărora moștenitorul care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. Partea renunțătorului va profita moștenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moștenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat moștenirea.
Cu alte cuvinte, intimata este străină de moștenirea lăsată de defunctul M. G., în mod retroactiv, neputând fi considerată obligată în raportul juridic dedus judecății.
În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanța văzând și dispozițiile art. 312 din vechiul cod de procedură civilă să respingă recursul, ca nefondat și să mențină sentința civilă nr. 2417/22.09.2014 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant M. GH. C., cu domiciliul în . Seacă, județul N., împotriva sentinței civile nr. 2417/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. GH. V. K., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., ., ., județul Tulcea, având ca obiect partaj judiciar - ieșire din indiviziune, ca nefondat.
Menține sentința civilă nr. 2417/22.09.2014 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,Grefier,
R. A. V. S. G. L. R.
C. D. A.
Jud. fond C.M.M.
Redactat jud. R.A.V./05.03.2015
Tehnoredactata gref. L.R./G.R./ 09.03.2015/2 ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 125/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
