Partaj judiciar. Decizia nr. 192/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 192/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 192
Ședința publică de la data de 11 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-reclamant S. G., cu domiciliul în mun. Tulcea, .. 320, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2530 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”partaj bunuri comune”, în contradictoriu cu intimata-pârâta S. P., cu domiciliul în oraș Murfatlar, ., ., ..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 04.03.2015 și, ulterior la data de 11.03.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 11.04.2014 sub nr._, reclamantul S. G. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta S. P., solicitând partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâta a dobândit împreună cu aceasta, în cote egale, un apartament situat în municipiul Tulcea și un autoturism, evaluate la 207.377 lei și respectiv 4.400 lei, pentru care solicită ieșirea din indiviziune.
În drept au fost invocate prevederile art. 669 – 670 din Codul civil, iar în susținerea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (filele nr. 4 - 54).
Pentru acțiunea formulată a fost fixată o taxa judiciară de timbru în cuantum de 6.353 lei, iar prin încheierea din 27.06.2014 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, în sensul scutirii acestuia de la plata taxei, pe considerentul că nu realizează venituri.
Legal citată, pârâta S. P. a formulat întâmpinare prin mandatarul B. R., arătând că este de acord ca reclamantului să-i fie atribuite cele două bunuri și nu dorește plata unei sulte întrucât a primit înainte de proces un bun a cărei valoare se compensează cu cea a bunurilor ce fac obiectul partajului.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 2530 din 30 septembrie 2014 a admis acțiunea și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, următoarele bunuri:
- un imobil apartament situat în municipiul Tulcea, .. 320, ., apt. 15, compus din 4 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 80,36 mp, având nr. cadastral 723/1,3,15, înscris în cartea funciară nr._-C1-U12, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 355/29.02.2012 la Biroul Notarului Public „E. Frosina” din Tulcea, în valoare de 207.377 lei.
- un autoturism marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, având nr. de identificare WOLOTGF_, ._, în valoare de 4.400 lei.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților și a atribuit reclamantului S. G. imobilul apartament situat în municipiul Tulcea, .. 320, ., etaj 3, apt. 15 și autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, având nr. de identificare WOLOTGF_, ._.
Totodată, a luat act de faptul că pârâta S. P. nu a solicitat plata unei sulte și nu are alte pretenții în legătură cu modalitatea de atribuire a bunurilor.
A obligat pe reclamantul S. G. la plata sumei de 6.353 lei reprezentând restituire ajutor public judiciar, sumă ce va fi achitată în contul bugetului local al Municipiului Tulcea.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, reclamantul S. G. și pârâta S. P. au fost căsătoriți până în anul 2012, iar prin sentința civilă nr. 2262/9.08.2012 a Judecătoriei Tulcea s-a pronunțat divorțul prin acordul părților.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că cei doi au dobândit în timpul căsătoriei un imobil apartament situat în municipiul Tulcea, .. 320, ., etaj 3, apt. 15, compus din 4 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 80,36 mp, având nr. cadastral 723/1,3,15, înscris în cartea funciară nr._-C1-U12.
Bunul a fost achiziționat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 355/29.02.2012 la Biroul Notarului Public „E. Frosina” din Tulcea, iar potrivit certificatului de atestare fiscală nr._/19.12.2013 eliberat de Primăria Municipiului Tulcea - Serviciul Impozite și Taxe, valoarea acestuia este de 207.377 lei (fila nr. 37).
De asemenea, părțile au mai achiziționat în comun un autoturism marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, având nr. de identificare WOLOTGF_, ._, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 9.06.2009, valoarea bunului fiind potrivit estimării reclamantului, de 4.400 lei.
S-a mai reținut că, potrivitdispozițiile art. 339 din Codul civil potrivit cărora „bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților”.
Referitor la aportul soților la dobândirea bunurilor supuse partajării, există o prezumție de contribuție egală a acestora, instituită prin dispozițiile art. 357 alin. 2 teza a doua din Codul civil, asupra căreia părțile au căzut de acord prin poziția procesuală adoptată în cauză.
În privința partajării bunurilor, potrivit art. 982 alin. 2 din codul de procedură civilă „dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit înțelegerii lor”.
S-a mai constatat că pârâta S. P., reprezentată în proces prin mandatarul B. R., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 2077/12.08.2013 la Biroul notarului public „V. V. V.” din Tulcea, a achiesat la pretențiile reclamantului, fiind de acord cu modalitatea de partajare a bunurilor propusă de acesta, în sensul atribuirii lui în totalitate, fără plata unei sulte.
Pe cale de consecință, prima instanță a admis acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.
Referitor la taxa judiciară de timbru pentru plata căreia reclamantul a fost scutit prin acordarea ajutorului public judiciar prin încheierea din 27.06.2014,s-a constatat incidența dispozițiilor art. 502 din O.U.G. nr. 51/2008 potrivit cărora „În situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanță de urgență”.
S-a mai reținut că, valoarea totală a bunurilor supuse partajului este de 211.777 lei, iar prin prezenta hotărâre judecătorească reclamantul a obținut dreptul de proprietate asupra celeilalte cote de 1/2 din ambele bunuri, cu o valoare care depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar ce i-a fost acordat prin încheierea din 27.06.2014 pentru suma de 6.353 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Pe cale de consecință, în temeiul textului de lege invocat, prima instanță a obligat reclamantul la plata sumei de 6.353 lei reprezentând restituire ajutor public judiciar, sumă ce va fi achitată în contul bugetului local al Municipiului Tulcea.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel reclamantul S. G., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, în ceea ce privește critica hotărârii atacate aceasta vizează obligarea sa la restituirea ajutorului public judiciar în sumă de 6.353 lei către Serviciul Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei Municipiului Tulcea. Modalitatea de soluționare a problemei plății taxei judiciare de timbru nu corespunde situației de fapt expusă în cuprinsul cererii de acordare a ajutorului public judiciar, prin care s-a arătat lipsa veniturilor de orice natură.
De altfel, pentru a se putea plăti suma de 6353 lei în contul bugetului local al municipiului Tulcea, ar trebui să se înstrăineze bunul partajat, însă acest lucru nu este posibil deoarece bunul este ipotecat pentru garantarea creditului bancar.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 din Codul de procedură civilă.
Intimata S. P. nu a formulat în termen procedural întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Singura critică adusă sentinței se referă la dispoziția cuprinsă cu privire la obligarea apelantului la restituirea ajutorului public judiciar în sumă de 6.353 lei către Serviciul de Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Tulcea.
In speță, valoarea totală a bunurilor supuse partajului este de 211.777 lei iar prin prezenta hotărâre, reclamantul apelant a obținut dreptul de proprietate asupra celeilalte cote de ½ din ambele bunuri comune, cu o valoare care depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar ce i-a fost acordat prin încheierea din data de 27.06.2014, pentru suma de 6.353 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Deci, apelantul reclamant din prezenta cauză a fost scutit de plata taxei de timbru prin acordarea ajutorului public judiciar în temeiul disp. O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar n materie civilă.
Ajutorul public judiciar constituie acea formă de asistență acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară.
Apelantul a beneficiat de prevederile acestei ordonanțe având în vedere că accesul la justiție – expresie a principiilor democratice într-un stat de drept și a supremației legii – trebuie să fie efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justiție pentru realizarea sau apărarea unui drept.
Dar, beneficiind de un astfel de ajutor, Ordonanța de Urgență nr. 51/2008 prevede la art. 50 indice 2 că, în situația în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.
Cum în prezenta cauză apelantul a obținut dreptul de proprietate și asupra celeilalte cote de ½ din ambele bunuri cu o valoare care depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar ce i-a fost acordat, făcând aplicarea art. 50 indice 2 din Ordonanța nr. 51/2008, acesta este obligat să restituie ajutorul public acordat și de care a beneficiat în fața Judecătoriei Tulcea.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-reclamant S. G., cu domiciliul în mun. Tulcea, .. 320, ., ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2530 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect ”partaj bunuri comune”, în contradictoriu cu intimata-pârâta S. P., cu domiciliul în oraș Murfatlar, ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data 11 Martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R. A. V. Ș. R. D. B.
Red.sent.civ.jud. G.N.
Red./dec.civ.jud.R.S./17.03.2015
Tehnored.gref.DB/DS/4ex./17.03.2015
..apelant/1 ex. intimat.
| ← Plângere contestaţie tergiversare. Sentința nr. 1754/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul... → |
|---|
