Plângere contravenţională. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 111/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.111
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-petentă ., cu sediul în B., ., ., impotriva sentintei civile nr.1533/22.05.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul MINISTERUL TRANSPORTURILOR – I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul în București, sector 1, .. 38.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, iar apelanta în data de 11.02.2014 a depus la dosar, prin fax, motive de apel, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 8.11.2013 sub nr._ petenta .. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 20.09.2013 încheiat de I. de S. pentru Controlul în Transport Rutier, solicitând anularea acestuia.
Prin sentința civilă nr. 1533 din 22.05.2014, Judecătoria Tulcea a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prim instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 20.09.2013 încheiat de I. de S. pentru Controlul în Transport Rutier - I. Teritorial nr. 2 C., petenta . fost sancționată potrivit art. 9 alin.1 lit. c din O.G. nr. 37/2007 cu amendă în cuantum de 4.000 lei pentru faptul că la controlul efectuat în data de 20.09.2013 la autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ s-a constatat că șoferul N. V. a depășit perioada maxima de conducere cu 7 ore si 41 de minute in intervalul 26.08.2013 ora 0620 - 27.08.2013 ora 1728, acesta conducând un timp de 17 ore si 41 de minute, față de 10 ore cat prevede legea.
Analizând condițiile de formă privind întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța a constatat că acesta întrunește cerințele de legalitate prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanța a avut în vedere materialul probator administrat în cauză, din care a rezultat că intimata a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent.
Din probatoriul administrat prima instanță a constatat că intimata a făcut dovada faptului că persoana care conducea autovehiculul petentei nu a respectat perioada de repaus, fiind relevant în acest sens Formularul de Control în Trafic . nr._ pe care acesta l-a semnat fără obiecțiuni, asumându-și astfel realitatea datelor consemnate de agentul constatator.
În soluționarea cauzei instanța de fond a avut în vedere și faptul că, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, există o prezumție de legalitate și de realitate a actului având în vedere faptul că este vorba despre un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în procesul verbal este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrară, prin raportare și la dispozițiile art. 249 din Codul de procedură penală, potrivit cărora „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Instanța a reținut că în cauza dedusă judecății petenta .. nu a putut face dovada contrară celor reținute în procesul-verbal, sens în care, în baza probelor aduse de intimată, instanța a reținut că aceasta se face vinovată de săvârșirea contravenției pentru care a fost aplicată sancțiunea.
Referitor la solicitarea petentei de audiere a numitului B. L. în calitate de martor, instanța a reținut că petenta nu a indicat teza probatorie, nespecificând împrejurările pe care înțelege să le dovedească, iar în condițiile în care aplicarea sancțiunii s-a făcut în baza unei constatări tehnice a reprezentanților intimatei prin verificarea diagramei tahograf a autovehiculului, necontestată de conducătorul auto la momentul respectiv, instanța a apreciat că proba nu este utilă soluționării cauzei, încuviințarea acesteia fiind respinsă prin încheierea din data de 14.05.2014.
La individualizarea sancțiunii au fost avute în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța reținând că fapta petentei constituie o încălcare foarte gravă a normelor stabilite prin reglementări la nivel european în domeniul transporturilor rutiere, care impune sancționarea acesteia în mod corespunzător, iar prin aplicarea unei amenzi în cuantumul minim prevăzut de textul de lege, instanța a apreciat că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii.
Împotriva aceste hotărâri, în termen legal a declarat apel petenta .. B., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, apelanta critică faptul că instanța de fond a respins cererea sa de audiere a martorului B. L., acesta fiind persoana care cunoaște cu exactitate împrejurările care puteau favoriza producerea unei eventuale contravenții și consideră că instanța trebuia să întreprindă toate demersurile pentru stabilirea exactă a situației de fapt și a împrejurărilor care au dus la favorizarea producerii faptei și consideră apelanta petentă că i-a fost îngrădit dreptul la apărare, astfel cum este acesta prevăzut în art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la solicitarea de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul, solicită ca instanța să aibă în vedere că față de gradul de pericol social al faptei scopul sancțiunii se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, iar amenda este împovărătoare și menținerea acesteia îi va cauza grave prejudicii financiare.
În apărare, intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut corect situația de fapt potrivit căreia la data, ora și locul controlului, consemnate în procesul-verbal de contravenție, a fost depistat în trafic autovehiculul cu număr de înmatriculare_, deținut de apelantă și condus de șoferul N. V. în timp ce efectua un transport de mărfuri și care depășise perioada maximă de conducere în perioada 26.08.2013, ora 6,20 – 27.08.2013, ora 17,28, cu 7 ore și 41 minute de conducere neîntreruptă.
Contravenția este reglementată de art. 8 alin. 1 pct. 1 din O.G.R. nr. 37/2007 și constă în depășirea perioadei zilnice de conducere, respectiv a perioadei maxime de conducere, cu două ore sau mai mult.
Săvârșirea contravenției a fost dovedită în cauză, iar cererea de audiere a unui martor în această cauză era nejustificată având în vedere caracterul contravenției și a modului de constatare a unei astfel de contravenții și care se dovedește cu verificarea datelor descărcate de pe cartela tahografică a conducătorului auto.
Singurul motiv de apel se referă de fapt la o reindividualizare a sancțiunii în sensul înlocuirii amenzii cu avertisment dar acest lucru nu este posibil având în vedere criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale prevăzute de art. 21 din O.G. nr. 2/2001 precum și faptul că reglementarea perioadelor de repaus urmărește în principal asigurarea unui grad sporit de siguranță a circulației rutiere prin garantarea acestei perioade de repaus obligatoriu.
Pericolul social crescut al faptei săvârșite este evident determinat de periclitarea atât a siguranței conducătorului auto cât și a celorlalți participanți la trafic, astfel că nu sunt motive care să justifice înlocuirea amenzii cu avertisment.
Față de toate aceste considerente, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-petentă .., cu sediul în B., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1533/22.05.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea in dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL TRANSPORTURILOR – I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., cu sediul în București, sector 1, .. 38, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. N. G. E. B. P. L.
09.03.2015
Red.jud.EB
Tehnored.PL/DS/ex. 4
11.03.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 192/2015. Tribunalul TULCEA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
