Plângere contravenţională. Decizia nr. 119/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 36/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 119/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe declarat de apelanta - intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2060/11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – petentă V. F., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Tulcea la data de 07.01.2014 și înregistrată sub nr._, petenta V. F. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.12.2013 întocmit de C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN.
În motivarea plângerii contravenționale, petenta a arătat că la data presupusei contravenții autoturismul cu numărul de înmatriculare_ avea rovinietă valabilă. A mai arătat petenta că inițial autoturismul a fost înmatriculat în Spania sub nr. 8674DYK.
Plângerea nu a fost motivată în drept, iar în susținere au fost depuse înscrisuri.
Intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată. A arătat intimata că la data de 11.09.2013, pe DN 1 Km 48+800 m, pe raza localității Romanești, județul Prahova, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentei, a fost surprins că a circulat fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 02.12.2013, a fost întocmit procesul-verbal . nr._. A susținut intimata că procesul-verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientei și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei – SIEGMCR, iar contravenienta identificată pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. A invocat intimata că potrivit art. 9 din Ordinul nr. 769/2010 în cazul schimbării numărului de înmatriculare al vehiculului pentru care a fost achitat tariful de utilizare, rovinieta își menține valabilitatea numai în condițiile în care utilizatorul solicită C.N.A.D.N.R. – S.A. în scris efectuarea modificării în baza de date. Astfel, nu pot fi luate în considerare apărările petentei, întrucât la data constatării contravenției nu exista înregistrată cererea de modificare a valabilității rovinietei pentru noul număr de înmatriculare.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.2060 din data de 11 august 2014, a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 02.12.2013 încheiat de intimată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ din data de 02.12.2013, petenta a fost sancționată contravențional, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, reținându-se că la data de 11.09.2013, pe DN 1 Km 48+800 m, pe raza localității Romanești, județul Prahova, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare_, ce-i aparține, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Conform art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Prima instanță a reținut că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului, așa cum se reglementează prin dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 15/2002.
Conform art. 1 alin. 1 lit. b) din același act normativ, prin utilizator, se înțelege persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi în baza unui drept legal, vehiculul înmatriculat în România.
În concluzie, pentru a avea calitatea de utilizator o persoană instanța de fond a reținut că trebuie să fie îndeplinite două condiții cumulative: să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să fie proprietarul autovehiculului sau să dețină un drept legal de folosință asupra acestuia.
Autovehiculul marca Seat L. cu numărul 8674 DYK, varianta AFBXEX01, cu numărul de identificare VSSZZZ1PZ6R082765 a fost achiziționat de către petentă din Spania și a fost înmatriculat în România la data de 17.06.2013 sub nr._, așa cum rezultă din cartea de identitate a vehiculului .
În certificatul de înmatriculare nr. T00092777L privind autovehiculul susmenționat este înscrisă petenta V. F., iar din înscrisurile depuse în susținere de către petentă a mai rezultat că pentru autovehiculul marca Seat L. cu numărul 8674 DYK s-a achitat tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, cu perioadă de valabilitate 26.03.2013 – 25.03.2014 .
Potrivit art. 5 lit. b) din Ordinul nr. 769/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, la achitarea tarifului de utilizare la punctele de lucru ale distribuitorilor, aceștia vor elibera utilizatorului un document care conține printre alte informații numărul de înmatriculare precum și numărul de identificare al vehiculului, în cazul achitării tarifului pentru perioada de utilizare mai mare sau egală cu 90 de zile, în cazul utilizatorilor străini, respectiv orice perioadă de utilizare în cazul utilizatorilor români, astfel cum acesta este identificat și furnizat în mod automat din baza de date a M.A.I. – Direcția regim permise de conducere și înmatriculare vehicule.
S-a observat de către prima instanță că în documentul eliberat petentei de distribuitor nu s-au înscris corect datele privind numărul de identificare al vehiculului înmatriculat la acea dată cu numărul 8674 DYK .
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare constatarea contravențiilor în materie se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În acest caz, procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, consacră prin art. 9 alin. 3 un termen special de prescripție de 30 de zile, aplicabil în materia analizată.
Natura juridică a acestui termen rezultă din interpretarea coroborată a articolului mai sus menționat cu art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ambele texte legale impunând un anumit termen imperativ înăuntrul căruia trebuie aplicată sancțiunea contravențională prin întocmirea procesului-verbal de contravenție. Consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională, corolar al răspunderii, nu mai poate fi aplicată.
Fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată la data de 11.09.2013 în timp ce procesul-verbal contestat a fost întocmit la data de 02.12.2013, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002. Prin urmare, la data întocmirii actului prin care s-a aplicat sancțiunea de către personalul abilitat, răspunderea contravențională a petentei era prescrisă.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN SA criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că, procesul verbal contestat a fost întocmit si comunicat cu respectarea întocmai a prevederilor legale, adică fapta a fost constatată în intervalul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG 2/2001, iar comunicarea procesului verbal a fost efectuata în intervalul de o lună de la data constatării faptei. Potrivit art. art. 14 - (1) Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Astfel, procesul verbal i-a fost comunicat intimatei - petente în data de 23.12.2013, în mai puțin de o lună de la data aplicării sancțiunii, respectiv 02.12.2013 .
A mai arătat apelanta că, termenul de 30 de zile la care face referire instanța de fond, nu este un termen special de prescripție, în interiorul căruia procesul verbal trebuie intocmit si comunicat, cum greșit a fost interpretat.
Astfel, potrivit art. 9, alineatul (3) al OG 15/2002 (modificata si completata prin Legea 144/2012. ) procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului in termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1), iar din interpretarea logico-sistematica a textelor legale, rezulta fara echivoc faptul ca, prin apariția Legii 144/_ pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, intenția legiuitorului a fost aceea ca. in intervalul de 30 de zile de la data constatarii contravenției sa nu se poate incheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile - si in niciun caz, art. 9 alin. 3 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contraventionalale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
Mai menționează apelanta că procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din O.G. nr.15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Art.9 din Normele metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a zonei drumurilor naționale din Romania, aprobate prin Ordinul Ministrului Transporturilor si Infrastructurii nr. 769/2010. al. 1. prevede ca “In cazul schimbării numărului de înmatriculare al vehiculului, rovinieta isi menține valabilitatea numai in condițiile in care utilizatorul solicita efectuarea modificării in baza de date. in scris. la CNADNR SA”.
Astfel, in speța data, nu pot fi luate in considerare susținerile petentei, nefiind înregistrata cererea de modificare a valabilitatii rovinietei pentru noul număr de înmatriculare, situație in care raspunderea contravenționala ii aparține.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea sentinței apelate, iar pe fond respingerea plângerii contravenționale și menținerea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal contestat.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 si art. 480 Noul C. proc. civ.
Conform art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Analizând sentința civilă apelată în raport de criticile din apel, cât și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 13 alin.1 din OG nr. 2/2001 rezultă că „aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”.
Pe de altă parte, potrivit art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 „în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”.
În speță, intimata-petentă a săvârșit contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 la data de 11.09.2013, dată consemnată în procesul-verbal contestat care a fost întocmit la data de 2.12.2013 și comunicat, evident ulterior acestei date.
Prin urmare, în speță, data constatării contravenției este aceeași cu data săvârșirii faptei adică 11.09.2013, de unde rezultă că procesul-verbal a fost întocmit și comunicat cu depășirea termenului de 30 zile stabilit de art. 9 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002.
Cu toate acestea, sancțiunea care intervine în cazul acestei depășiri nu este prescripția aplicării sancțiunii, așa cum eronat a constatat prima instanță, întrucât chiar textul de lege analizat dispune în continuare care este rolul reglementării intervalului de 30 zile respectiv „interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1”. Cu alte cuvinte, legea nu permite ca într-un interval de timp de 30 zile de la constatarea unei încălcări, aceeași persoană să mai fie sancționată pentru aceeași faptă de a circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă.
Or, nu se poate aprecia că în același timp legiuitorul a intenționat să reglementeze și un termen de prescripție al aplicării sancțiunii pentru prima constatare în cazul în care termenul de 30 de zile nu a fost respectat. Soluția este confirmată și de sintagma utilizată de text, aceea de „alte procese-verbale”, nefiind vorba deci de prima constatare a încălcării legale. De remarcat este și faptul că legiuitorul nu stabilește în lege care este sancțiunea nerespectării acestui termen legal.
Cât privește art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, trebuie precizat că acest text nu poate fi coroborat cu texul anterior analizat în sensul de a califica termenul de 30 zile ca un termen de prescripție. Asta și datorită faptului că prescripția este o excepție, fiind deci de strictă interpretare, așa încât dacă legea nu stipulează un termen special de prescripție nu putem să extindem prevederea legală pentru o anumită situație și la alte situații neprevăzute de lege prin corelație cu alte acte normative aplicabile doar în completare.
În concluzie, reținând că termenul de 30 zile analizat nu este un termen de prescripție și că în speță termenul de prescripție general de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii nu a fost depășit, se constată că prevederile legale analizate nu pot afecta valabilitatea procesului verbal contestat.
Cât privește schimbarea numărului de înmatriculare al autovehiculului intimatei petente, aceasta nu a demonstrat că a anunțat în scris către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – S.A. modificarea intervenită, astfel că apărarea formulată nu va fi avută în vedere.
Față de toate aceste considerente, cum prima instanță a realizat o greșită interpretare a normelor juridice aplicabile, în temeiul art. 480 alin.2 NCPC, apelul va fi admis și se va schimba în tot sentința apelată în sensul respingerii plângerii contravenționale ca nefondată și menținerii actului sancționator ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta - intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2060/11.07.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – petentă V. F., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge plângerea contravențională ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.I.S.
Red/.dec.civ.jud. PLD/11.03.2015
Tehnored. GR .11.03.2015/4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Pretenţii. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 97/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
