Plângere contravenţională. Decizia nr. 97/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 5890/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.97
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII”, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.1090/11.04.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent S. C., domiciliat în Năvodari, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.L. R. in calitate de aparator al intimatului, in baza delegației de substituire existente la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Apărătorul intimatului invocă excepția netimbrării apelului, la dosar neexistând dovada achitării taxei judiciare de timbru. Apreciază că apelanta nu este una dintre instituțiile publice scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Instanța, deliberând, respinge excepția nelegalei timbrări a apelului având în vedere că potrivit dispozițiilor art.30 din O.U.G. nr.80/2013 apelanta beneficiază de scutirea de la plata taxei de timbru.
Față de sustinerea aparatorului intimatului ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Apărătorul intimatului, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Menționează că procesul verbal de contravenție a fost încheiat după 2 luni de la data constatării contravenției, a fost întocmit în lipsă și fără a se face mențiunea unui martor în cuprinsul acestuia. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Sub nr._ s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea plângerea formulată de către petentul S. C., împotriva procesului verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 24.06.2013 de intimata ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII”, prin care a solicitat anularea acestuia ca nelegal și netemeinic, sau în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
Prin sentința civilă nr.1090/11.04.2014 Judecătoria Tulcea a admis plângerea formulată de petent și a anulat procesul verbal de contravenție nr._ încheiat la data de 24.06.2013, ca nelegal.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a retinut că prin procesul verbal de contravenție nr._/24.06.2013 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 2000 de lei în baza art. 12 pct. 31 din Legea nr. 82/1993, reținându-se că la data de 02.05.2013 aflându-se pe malul stâng al Brațului Sf. G. în dreptul km 85 a lăsat împrăștiate deșeuri menajere iar la momentul controlului nu deținea permis de intrare pe teritoriul A.R.B.D.D.
Cât privește legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor art. 19 din OG 2/2001 care statuează că în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
S-a arătat de către prima instanță că din înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că la data de 02.05.2013, urmare a unei sesizări formulate de către numitul P. I. V., cu privire la lipsa ambarcațiunii proprietate personală, polițiștii, împreună cu un agent ecolog au efectuat o cercetare la fața locului în aproprierea zonei unde fusese parcată inițial ambarcațiunea. Cu această ocazie, a fost identificat un grup de 11 persoane printre care și petentul din prezenta cauză, cărora li s-a cerut să curețe zona de resturile rezultate din incendierea ambarcațiunii precum, și de celelalte deșeuri menajere pe care le-au creat în locul de campare (filele 44 și 47).
La data de 04.05.2013 același inspector ecolog a constatat că persoanele depistate cu ocazia controlului efectuat în data de 02.05.2013 nu și-au îndeplinit obligația de a strânge resturile menajere, încheind în acest sens și un act de constatare, semnat în calitate de martor de către numitul S. V. (fila 19).
În acest context, a apreciat prima instanță că este inexplicabil de ce procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat la data de 24.06.2013, deci la aproape 2 luni de la data constatării faptei, în lipsa contravenientului și fără să fie semnat de un martor asistent. În ce privește motivarea agentului constatator sub acest aspect, respectiv „zonă izolată” este greu de crezut că acesta s-a deplasat la fața locului pentru a încheia procesul verbal. La fel de neverosimil este și argumentul potrivit căruia în locul respectiv nu a fost identificată nicio persoană în condițiile în care în același loc agentul constatator a încheiat două acte de constatare semnate de martorii asistenți P. I. și S. V..
A arătat prima instanță că nulitatea care afectează procesul verbal este ., fără îndoială, prin întocmirea actului în modalitatea mai sus expusă, i s-a cauzat petentului un prejudiciu constând în lipsirea acestuia de posibilitatea de a proba netemeinicia actului sancționator.
Judecătorul primei instanțe a apreciat că nefiind legal întocmit, procesul verbal nu poate face dovada deplină a situației de fapt constatată, astfel că revenea intimatei sarcina de a produce dovezi care să probeze, dincolo de orice îndoială, că petentul se face vinovat de comiterea contravenției pentru care a fost sancționat, obligație pe care intimata nu și-a îndeplinit-o.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII”, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta că aplicarea sancțiunii este justă întrucât au fost găsite resturi menajere rezultate în urma campării unui grup de persoane în data de 02.05.2013 pe brațul Sf. G., în dreptul km 85, mal drept, la intersecția canalului de acces la stația amenajării piscicole Murighiol cu brațul Sf. G., la aproximativ 30 m de malul brațului. Acestui grup de persoane, a arătat apelanta că li s-a adus la cunoștință faptul că trebuie să asigure salubrizarea locurilor de pescuit sau a locurilor de campare și mai mult decât atât, la solicitarea agentului ecolog de a se legitima, aceste persoane au refuzat, încălcând prevederile pct.35 art.12 din Legea nr.82/1993.
S-a mai menționat de către apelantă că actele de constatare au fost semnate de martorii S. V. și P. I. V.. A solicitat apelanta admiterea apelului și modificarea hotărârii apelate.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul fondat.
Contravenția pentru care a fost sancționat contravenientul a fost cea prevăzută de art. 12 pct. 31 din Legea nr. 82/1993, potrivit cu care „constituie contravenție aruncarea în ape, împrăștierea pe teren sau depozitarea în locuri neautorizate a deșeurilor” iar situația de fapt consemnată în procesul-verbal de contravenție a fost aceea că, la data de 2 mai 2013, aflându-se pe malul stâng al Brațului Sf. G., județul Tulcea, în dreptul Km 85, împreună cu un grup de persoane campat în acea zonă, a lăsat împrăștiate deșeuri menajere iar la momentul controlului nu deținea permis de intrare pe teritoriul A.R.B.D.D.
Din probele administrate în cauză a rezultat, așa cum s-a reținut și în considerentele sentinței atacate, că la data de 2.05.2013, urmare unei sesizări formulate de numitul P. I. V. cu privire la lipsa ambarcațiunii proprietate personală, polițiștii împreună cu un agent ecolog au efectuat o cercetare la fața locului, ocazie cu care a fost identificat grupul de persoane din care făcea parte și petentul și cărora le-a fost solicitat să curețe zona de resturile rezultate din incendierea ambarcațiunii cât și cele menajere depozitate la locul de campare.
Aceste aspecte rezultă din înscrisul comunicat instanței de Postul de Poliție Mahmudia (fila 47) din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale (fila 44) din procesul-verbal de contravenție (fila 20) actul de constatare a contravenției din 2.05.2013 (fila 18), din 4.05.2015 (fila 19) ce se coroborează cu declarația martorului P. I. V., care a și semnat actul de la fila 18, respectiv actul de constatare din 2.05.2015.
Rezultă fără dubii că în acea perioadă au avut loc aceste constatări, că situația de fapt se confirmă, că cei implicați în incendierea bărcii au plătit contravaloarea acesteia părții vătămate, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale și că la locul incendierii ambarcațiunii au fost identificate resturi ca urmare a incendierii dar și resturi menajere având în vedere perioada de timp în care cei implicați au fost campați în acea zonă.
Singura probă care ar întări susținerile contravenientului este declarația martorului Cătescu Ș. D. care a făcut parte din grup și care a confirmat prin declarația sa toată situația de fapt constatată, cu singura diferență că s-au conformat și au strâns resturile menajere în saci de plastic.
Această declarație în primul rând că nu se coroborează cu o altă probă administrată în cauză sub acest aspect ci doar în ce privește situația de fapt dovedită pe deplin, dar chiar dacă în final, urmare presiunilor agentului ARBDD, contravenientul a participat la strângerea resturilor menajere nu înseamnă că acestea inițial nu au existat împrăștiate la locul constatării.
Instanța apreciază că, într-adevăr, posibil ca grupul de persoane implicat în cauză să fi curățat zona de gunoaie dar nu înseamnă că în tot acest interval de timp de campare, contravenția nu s-a săvârșit.
D. urmare, participarea la strângerea resturilor menajere și ale ambarcațiunii nu pot constitui decât circumstanțe favorizante pentru contravenient, dar nicidecum nu poate conduce la constatarea nulității procesului-verbal de contravenție.
De altfel, instanța de fond a apreciat că nelegalitatea procesului-verbal este determinată de întocmirea lui ulterior săvârșirii faptei și fără a fi semnat de către un martor, în lipsa contravenientului.
Tribunalul constată că lipsa semnăturii martorului la întocmirea procesului-verbal de contravenție nu atrage o nulitate absolută a actului întocmit, iar acesta din urmă nu poate fi apreciat ca nelegal doar pentru că nu a fost semnat de un martor, având în vedere că procesul-verbal s-a încheiat în lipsa contravenientului ulterior constatării ci, dimpotrivă, procesul-verbal de contravenție, chiar prin modul de întocmire, a făcut dovada situației de fapt constatate, chiar prin administrarea probelor în fața instanței.
De aceea, se constată că nelegal a fost anulat procesul-verbal de contravenție întocmit în sarcina contravenientului atâta timp cât situația de fapt s-a confirmat iar procesul-verbal nu este afectat de vreun caz de nulitate absolută expresă prevăzută de O.U.G. nr. 2/2001.
Nulitatea relativă reținută chiar de prima instanță nu este de natură să conducă la anularea actului atâta timp cât contravenientul a avut acces la justiție, la formularea plângerii contravenționale, ocazie cu care a putut să administreze probe în combaterea situației de fapt constatate.
Sub acest aspect se va admite apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII”, se va schimba hotărârea atacată doar în ce privește individualizarea sancțiunii în sensul că se va înlătura mențiunea privind anularea procesului-verbal de contravenție și se va dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, având în vedere că petentul contravenient a participat în final, urmare controlului, la strângerea deșeurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelanta ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII”, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1090/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul-petent S. C., domiciliat în Năvodari, ., ., ..
Schimba în parte hotărârea atacată în sensul că dispune înlocuirea amenzii cu avertisment și înlătură dispoziția instanței cu privire la anularea procesului-verbal de contravenție.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. N. G. E. B. P. L.
11.03.2015
Red.jud.EB
Tehnored.PL/DS/Ex. 4
12.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 119/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 130/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
