Plângere contravenţională. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 9069/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.170
Ședința publică din data de 03 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-petent P. S., domiciliat în Tulcea, .. 32, jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2515/26.09.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea și asiguratorul . cu sediul in ..10, Global City Business Park, Clădirea 023, ., jud. Ilfov.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 24.02.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr._ din data de 10.12.2013 numitul P. S. a formulat plangere impotriva procesului verbal de contraventie . nr._ emis de I. de Politie al Judetului Tulcea prin care a fost sanctionat cu amenda de 480 lei si suspendarea permisului de conducere pentru o perioada de 60 de zile, pentru faptul ca, fiind la volanul autoturismului sau, marca Dacia L., cu numarul de inmatriculare_ la efectuarea virajului la stanga nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului cu nr. de inmatriculare_ care circula regulamentar din sens opus.
Prin sentința civilă nr. 2515 din 26 septembrie 2014, Judecătoria Tulcea a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 29.11.2013, numitul P. S. a fost sanctionat contraventional cu amenda in suma de 480 lei si suspendarea permisului de conducere pentru o perioada de 60 de zile, pentru faptul ca, fiind la volanul autoturismului sau, marca Dacia L., cu numarul de inmatriculare_ la efectuarea virajului la stanga nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului cu nr. de inmatriculare_ care circula regulamentar din sens opus.
Fapta a fost încadrată în drept pe dispozitiile art. 57 alin. 1 din OUG 195/2002 („la intersecțiile cu circulație nedirijată, conducătorul de vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din partea dreaptă, în condițiile stabilite prin regulament”) si sancționata prin dispozițiile art. 101 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, fiind aplicata amenda de 480 lei.
Fapta a fost probata cu înscrisurile depuse la dosar.
Prima instanță a reținut că, mențiunile din procesul-verbal de contravenție se coroborează cu susținerile persoanei implicate in accident si ale martorului asistent din procesul verbal de contraventie (care, chiar daca nu a fost audiat nemijlocit de instanta, a dat declaratie ca martor in fata agentului constatator de la IPJ Tulcea) care au aratat faptul ca petentul nu a acordat prioritate ci a intrat chiar pe sensul de mers al numitului A. M. D. obligandu-l pe acesta sa-l evite si sa intre in stalpul de iluminat de pe partea dreapta a drumului.
Din declarația dată de martorul propus de petent, instanța a reținut că într-adevar petentul a avut intenția de intra pe sensul de mers al conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ însa nu a depășit axul drumului. A mai arătat martorul, in acord cu petentul, faptul ca autovehiculul care circula din sens opus avea o viteza foarte mare fata de restricția de viteza din zona respectiva.
A arătat judecătorul fondului că potrivit dispozițiilor art. 6, pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, prin “acordarea priorității se intelege obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească”.
Instanța a reținut astfel ca și în ipoteza în care petentul nu ar fi depasit axul drumului, asa cum sustine, trebuia sa se abtina de la a executa orice manevra care l-ar obliga pe celalalt conducator auto caruia trebuia sa i se acorde prioritate, sa isi modifice deplasarea, directia sau viteza. Chiar daca aceasta ar fi avut viteza, asa cum sustine martorul petentului si chiar petentul, acest aspect nu constituie o circumstanta care sa il exonereze pe acesta din urma de culpa.
Instanța a constatat că prin probele administrate în cauza nu s-a făcut dovada susținerilor petentului, și având în vedere că mențiunile procesului-verbal de constatare fac dovada celor constatate pana la proba contrara, instanța apreciază ca situația de fapt reținuta corespunde realității.
A considerat instanța că, în măsura în care procesul verbal, cuprinde constatările personale ale agentului constatator, constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu face proba contrarie, nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție, ci o modalitate de stabilire legală a vinovăției în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada că situația de fapt constatată în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde adevărului, susținerile făcute în cuprinsul plângerii nefiind susținute de probe, motiv pentru care a apreciat că petentul a săvârșit contravenția pentru care fost sancționat.
Verificând legalitatea si temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța de fond a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt a fost in mod corect reținuta.
La individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție . nr._ a fost in mod temeinic si legal întocmit de agenții constatatori din cadrul Inspectoratului de Politie al Județului Tulcea.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel petentul P. S., criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală.
Astfel, susține apelantul-petent că în mod greșit a apreciat instanța de fond că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu face proba contrarie și a reținut și declarația martorului asistent care a arătat că nu a acordat prioritate, instanța reținând că a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționat.
Referitor la martorul asistent, susține apelantul petent că acesta nu a semnat procesul-verbal de contravenție și nu s-a prezentat în fața instanței de judecată la mai multe termene și atunci cum a ajuns acesta să dea declarație la Poliție dacă conform declarației sale a plecat în treaba lui când avenit Poliția și crede că acesta nu s-a aflat nicio clipă la locul accidentului și nu are cunoștință despre evenimentului rutier.
Totodată, apelantul-petent susține că agentul constatator nu a fost prezent la momentul producerii accidentului și deci nu se poate vorbi despre constatări personale ale acestuia din momentul producerii accidentului și, precizează că acesta a fost întocmit la sediul I.P.J. Tulcea la două ore de la producerii accidentului.
Consideră apelantul-petent că, în speță, instanța a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, fără a ține cont de declarația martorului care a declarat că a avut intenția de a întoarce însă nu a depășit linia continuă, instanța reținând că trebuia să se abțină de la a executa orice manevră.
Cu privire la faptul că instanța a reținut că și în situația în care celălalt autoturism implicat în accident ar fi avut viteză, acest aspect nu constituie o circumstanță care să îl exonereze pe petent de culpă, consideră apelantul că trebuie avute în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 cu privire la conducerea preventivă și faptul că celălalt autoturism avea viteza dublă față de viteza legală pe acel segment de drum, care potrivit răspunsului dat de Primăria Tulcea este de 30 de km/h.
Instanța nu a ținut cont nici de faptul că în cele două declarații date de către șoferi (la schița accidentului este același scris și anume scrisul agentului constatator.
Învederează apelantul petent că instanța de fond a reținut din proprie percepție modul în care s-a petrecut accidentul rutier fără a analiza declarația martorului său și lipsa unei înregistrări video, întărește argumentul că prezumția relativă de nevinovăție nu a fost combătută de nici un mijloc de probă ci, din contra, a fost susținută prin declarația dată de martorul său.
În apărare, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată că apelul declarat este fondat urmând a se admite.
Apelantul susține că in mod greșit instanta de fond i-a respins acțiunea interpretând greșit situația de fapt.
Prima instanța a reținut că petentul ar fi trebuit să se abțină de la orice manevră care l-ar obliga pe celelalt conducător auto să-și modifice brusc direcția sau viteza de deplasare.
Instanța va avea în vedere probele administrate, respectiv declarațiile celor doi conducători auto și ale martorului Ibiși Ismet( f. 26).
Se reține că petentul a urmărit să efectueze manevra de întoarcere pe . stației de taxiuri, moment in care, din sens opus, s-a apropiat autoturismul condus de numitul A. M. D., fapte care au fost necontestate.
Nu se poate reține declarația numitului P. C. I., aceasta fiind extrajudiciara, iar audierea acestuia în cursul procesului nefiind posibilă.
Se observa ca singurul fapt contestat este depăsirea, sau nu, a axului drumului de către petent, fapt care l-ar fi determinat pe celalalt participant la trafic să-și schimbe direcția de mers.
Din declarația martorului Ibiși Ismet se reține că autoturismul condus de petent nu a depășit axul drumului, dar celalalt șofer s-a speriat și pe fondul vitezei excesive a părăsit partea carasabilă.
Nu poate fi primita susținerea primei instanțe care a arătat ca nu are importanța daca petentul a depășit axul drumului, deoarece el avea obligația de a se abține de la orice nanevra care să-l oblige pe celalat conducător auto să-și modifice direcția si viteza de deplasare, deoarece prin neîncălcarea vreunei reguli de circulație petentul nu i-a pus în pericol pe ceilalti participanți, iar faptul că numitul A. M. D. a părăsit carosabilul s-a datorat în special neadaptării vitezei la condițiile de trafic și neluarii tuturor măsurilor care se impuneau pentru evitarea unui accident.
Față de cele menționate anterior, instanța, în baza art. 480 alin. 2 C.proc.civ., va admite apelul declarat de apelantul P. S. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN TULCEA, și va modifica în tot sentința civilă nr. 2515/26.09.2014 pronunțata în dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea, în sensul că va admite plângerea contravenționala si va anula procersul verbal de contravenție . nr._/ 29.11.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul-petent P. S., domiciliat în Tulcea, .. 32, jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2515/26.09.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea și asiguratorul . cu sediul in ..10, Global City Business Park, Clădirea 023, ., jud. Ilfov.
Modifica in tot sentința civilă nr. 2515/26.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tulcea, în sensul că admite plângerea contravențională și anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/29.11.2013.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2015.
Președinte, Judecător,
M. L. Șurculescu V. A.
Grefier,
P. L.
Jud. fond C.V.
Redactat jud. M.L.Ș./27.03.2015
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./31.03.2015/4ex.
.>
| ← Anulare act. Decizia nr. 231/2015. Tribunalul TULCEA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
