Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1219/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1219/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-12-2015 în dosarul nr. 1219/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1219/2015
Ședința publică de la 22 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă . R. SRL, cu sediul în Iași, ..42, ..Iași, împotriva sentinței civile nrf.2129/30.06.2015, pronunțată de Judecătordia Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți E. T., decedat, și E. V., cu domiciliul în ., jud.Tulcea, și moștenitor E. I. V., cu domiciliul în oraș Măcin, ., jud.Tulcea, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor instanța a amânat pronunțarea la data de 22 decembrie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 28.01.2015 sub nr._, reclamanta . R. SRL, a solicitat, în baza procedurii cererii de valoare redusă, obligarea pârâților E. T. și E. V. la plata sumei de 441,04 lei, reprezentând chirie datorată în baza contractului de închiriere nr. CT187/03.08.2013, și la plata dobânzii de 0,10 % din valoarea soldului restant pentru fiecare zi de întârziere. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru și onorariu avocat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că între părți a intervenit contractul de închiriere dispozitiv medical nr. CT187/03.08.2013, în baza căruia pârâții aveau obligația de a achita chiria, sens în care reclamanta a emis facturi fiscale în valoare totală de 441,04 lei, facturi neachitate.
În drept, au fost invocate prevederile art.1025 și urm. C.proc.civ.
Prin încheierea din data de 19.05.2015, s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului E. T. având în vedere că a decedat la data de 12.12.2014, înainte de data introducerii cererii pe rolul instanței – 28.01.2015.
Pârâta nu a completat formularul de răspuns și nici nu a contestat sumele pretinse de reclamanta.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr. 2129/30.06.2015 a respins capetele de cerere, formulate de către reclamanta S.C. A. L. V. R. SRL, privind obligarea pârâtei E. V., la plata debitului și penalităților de întârziere, ca fiind rămase fără obiect.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Procedura cu privire la cererile de valoare redusa se aplica atunci când valoarea cererii, fără a se lua in considerare dobânzile, cheltuielile de judecata și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei.
Fată de cuantumul pretențiilor reclamantei s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1025 din Noul cod de procedura civilă, cererea nefiind formulată în una din materiile prevăzute la art. 1025 alin. 3 din Noul cod de procedură civilă.
Se reține faptul că între părți a intervenit contractul de închiriere dispozitiv medical nr. CT187/03.08.2013, în baza căruia pârâții aveau obligația de a achita chiria, sens în care reclamanta a emis facturi fiscale în valoare totală de 441,04 lei, facturi neachitate.
La termenul de judecată din data de 19.05.2015, pârâta E. V. a depus la dosarul cauzei dovada privind achitarea debitului de 441,04 lei, reprezentând chirie datorată în baza contractului de închiriere nr. CT187/03.08.2013, și a dobânzii de 0,10 % din valoarea soldului restant pentru fiecare zi de întârziere, în total achitând suma de 656 lei, la data de 22.04.2015, deci înaintea primului termen de judecată acordat în cauză.
În aceste condiții, întrucât până la primul termen de judecată acordat în cauză, pârâta achitat întregul debit, precum și dobânda legală aferentă debitului de 441,04 lei, astfel cum recunoaște și reclamanta prin precizările depuse la data de 12.06.2015, se constată că acțiunea a rămas fără obiect, astfel că a fost respinsă ca atare.
În temeiul art. 454 Cod procedură civilă potrivit căruia “Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere”, constatând că pârâta a achitat întregul debit până la primul termen de judecată, fiind achitată și dobânda prevăzută în contract, precum și faptul că în cauză nu operează nici una dintre cele două excepții prevăzute de textul menționat, pârâta nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta S.C. A. L. V. R. SRL, care a criticat-o sub aspectul modului de soluționare a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel a arătat că prima instanță în mod greșit nu a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată deoarece, aceasta era de drept în întârziere anterior introducerii cererii de chemare în judecată, urmare incidenței art. 4.8 din contractul de închiriere încheiat între părți.
În apel a fost introdus și citat în cauză, în calitate de intimat Evduh I. V., acesta fiind moștenitor al defunctului E. T. conform certificatului de legatar nr. 28/08.04.2009 eliberat de Biroul Individual P. A..
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivului de apel invocat, tribunalul constată că apelul este fondat.
Astfel prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 454 c.proc.civ. potrivit cu care: “ Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.”
Potrivit art. 1.521 cod civil: “ Punerea în întârziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului”.
Potrivit art. 1.522 alin.(1) cod civil: “ Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată”.
Potrivit art. 1.523 alin.(1) cod civil: ” Debitorul se află de drept în întârziere atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru un asemenea efect ”
Potrivit art. 1.523 alin. (3) și (4) cod.civil: (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), dacă obligația devine scadentă după decesul debitorului, moștenitorii acestuia nu sunt în întârziere decât după trecerea a 15 zile de la data la care creditorul i-a notificat sau, după caz, de la data notificării curatorului desemnat în condițiile art. 1.136.
(4) Cazurile în care debitorul se află de drept în întârziere trebuie dovedite de creditor. Orice declarație sau stipulație contrară se consideră nescrisă.”
În speță, se constată că pretențiile reclamantei sunt aferente perioadei 30.04._13, iar conform art. 4.5 din contractul de închiriere încheiat între reclamantă, pe de o parte și defunctul E. T. și pârâta E. V., pe de altă parte, chiria devine scadentă în prima zi a fiecărei luni de contract, pârâții având obligația de achita chiria în termen de 10 zile de la scadență. Se mai constată că pârâtul E. T. a decedat ulterior datelor la care obligațiile succesive de plată a chiriei au devenit scadente, nefiind incidente dispozițiile art. art. 1.523 alin. (3) cod.civil.
În consecință, în cauză operează una din excepțiile prevăzute la art. 454 c.proc.civ.,
respectiv aceea potrivit cu care pârâții datorează cheltuieli de judecată deoarece au fost de drept întârziere conform art. 1.523 alin. (1), prin faptul că părțile în contract au convenit la art. 4.8, că pacientul este de drept în întârziere cu privire la obligația de plată la expirarea termenului de plată.
Prin urmare, având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 480 c.proc.civ. tribunalul va admite apelul și va schimba în parte hotărârea apelată cu privire la modul de soluționare a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată în sensul că va admite în parte acest capăt de cerere și va obliga intimații la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă, sumă din care 100 lei reprezentă onorariu avocat iar 50 taxa judiciară de timbru.
Cu privire la onorariul avocatului reclamantei în sumă de 248 lei, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) c.proc.civ. potrivit cu care: “Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.”
Astfel, față de valoarea și complexitatea cauzei, de faptul că avocatul a formulat numai cererea de chemare în judecată și precizările depuse la dosar cu privire la incidența art. 4.8 din contractul de închiriere asupra cererii de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, instanța apreciază că se impune reducerea onorariului acestuia de la suma de 248 lei la cea de 100 lei.
Vor fi păstrate restul dispozițiilor hotărârii atacate și vor fi obligați intimații la plata sumei de 25 lei, cheltuieli de judecată în apel, către apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta reclamantă . R. SRL, cu sediul în Iași, ..42, ..Iași, împotriva sentinței civile nrf.2129/30.06.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți E. T., decedat, și E. V., cu domiciliul în ., jud.Tulcea, și moștenitor E. I. V., cu domiciliul în oraș Măcin, ., jud.Tulcea, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Schimbă în parte hotărârea apelată, cu privire la modul de soluționare a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, în sensul că admite în parte acest capăt de cerere și obligă intimații la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.
Păstrează restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Obligă intimații la plata sumei de 25 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Decembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud fond LMG
Tehnored.jud.EN/18.01.2016
Gref.NM/5ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1198/2015. Tribunalul... → |
|---|
