Plângere contravenţională. Decizia nr. 254/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-04-2012 în dosarul nr. 254/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 254/2012
Ședința publică de la 11 Aprilie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. T. cu sediul în T., . bis, jud.T., împotriva sentinței civile nr.202/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata petentă . T. cu sediul în T., ., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2011 sub nr._, petenta contestatoare ., prin administrator C. T. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul Județean de Poliție T., anularea procesului verbal de contravenție ./2009 nr._ întocmit la 26.08.2011 (fila 3).
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat, în esență, că fișele fiscale nu au fost depuse întrucât societatea nu a mai funcționat (fila 2).
Prin Sentința civilă nr. 202 din 24.01.2012, Judecătoria T. a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin procesul verbal de contravenție A/2009 nr._ întocmit la 26.08.2011, contestatoarea .. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.000 lei, reținându-se că nu a depus până la data de 28.02.2011 fișele fiscale aferente anului 2010, fapta fiind prevăzută de art. 219 alin. 1 lit. d) din O.G. 92/2003, republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile care au fost încălcate au drept scop garantarea reglementărilor privitoare la obligația agenților economici de a organiza și a conduce contabilitatea și evidența proprie, adaptată la specificul activității.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, se reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, iar petenta nu a negat comiterea faptei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 2 din OG 2/2001, în raport de care se poate aplica sancțiunea avertismentului, chiar dacă nu este prevăzută în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției.
În sensul celor arătate, atingerea adusă valorii sociale protejată de lege era modică, fără a depăși un prag minim de gravitate, întrucât:
- statul, prin Ministerul de Finanțe, a suferit un prejudiciu simbolic, întrucât din probele administrate a reieșit că societatea a avut un singur salariat, pe timp de o lună, datorând suma de 12 lei (fila 12),
- nu a existat intenția petentei de a se sustrage de la plata obligațiilor sale de natură fiscală, fiind vorba despre o culpă în formă simplă (neglijență),
- sancțiunea avertismentului era suficientă pentru a conduce la îndreptarea petentei, iar în ipoteza în care se va repeta comiterea faptelor descrise mai sus, intimata era îndreptățită să aplice sancțiuni severe, întrucât se poate dovedi perseverența contravențională a contestatoarei.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs D.G.F.P. T., criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală.
S-a susținut de către recurentă că, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională, deși intimata petentă a recunoscut faptul că a avut salariați în anul 2010, dar nu a depus fișele fiscale întrucât societatea nu a mai funcționat în felul acesta încurajându-se nerespectarea legislației referitoare la obligațiile fiscale.
De asemenea, s-a arătat că, deși instanța a reținut un prejudiciu simbolic, societatea având un singur salariat, pe timp de o lună, datorând suma de 12 lei, acest aspect este nerelevant, sancțiunea aplicându-se pentru nedepunerea fișelor fiscale și nu pentru obligația achitării către buget a sumei de 12 lei.
Aceasta deoarece, s-a mai arătat, depunerea fișelor fiscale, se declară nominal, veniturile persoanelor fizice care au calitatea de salariați, reintegrând evidența organului fiscal privind veniturile realizate de persoanele fizice, cu implicații majore în realizarea procesului de administrare a veniturilor statului.
Totodată, s-a arătat că petenta a fost notificată privind fapta sa de nedepunere fișe fiscale, însă aceasta nu a răspuns la notificare.
In consecință, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul menținerii procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de netemeinicie și nelegalitate invocate, tribunalul consideră că recursul este nefondat.
Instanța de fond a aprecia în mod just, cu privire la existența faptei sancționate, în condițiile în care petenta .. nu a negat săvârșirea acesteia, recunoscând faptul că nu a depus fișele fiscale, întrucât societatea nu a mai funcționat.
Așadar, sub acest aspect, s-a apreciat că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu a fost răsturnată prin nici un mijloc de probă, de către petentă.
Relativ la modalitatea de individualizare a sancțiunii, instanța nu a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, pentru neplata sumei modice de 12 lei către bugetul de stat, ci a luat în considerare criteriile prevăzute de art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor pentru individualizarea sancțiunii, respectiv atingerea minimă adusă valorilor sociale protejate prin dispoziția încălcată, lipsa intenției în sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, avertismentul fiind o sancțiune suficientă pentru îndreptarea conduitei petentei.
In raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat și se va menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de petenta recurentă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. T., cu sediul în T., . bis, jud.T., împotriva sentinței civile nr.202/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata petentă .. T., cu sediul în T., ., ., ., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
08.05.2012
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
11.05.2012
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 93/2012.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 716/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
