Plângere contravenţională. Decizia nr. 255/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 255/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 255
Ședința publică de la data de 14 mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-petent P. C., cu domiciliul în mun. T., ..9A, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 3740 din data de 05 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE al JUDEȚELUI T., cu sediul în mun. T., ., jud. T..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 14.05.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la 26.03.2013 sub nr._, petentul P. C. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 20.03.2013 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. – BIROUL RUTIER, prin care a fost sancționat cu amendă de 337,5 lei pentru că a depășit limita de viteză în timpul manevrei de depășire a unui alt autovehicul.
În motivarea plângerii, contestatorul a susținut, în esență, că cele reținute în procesul verbal nu corespund realității. A arătat petentul că a depășit un autovehicul din fața sa care a frânat brusc, astfel că petentul a fost nevoit să îl depășească, însă această manevră s-a executat legal.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii și a depus la dosar documentația aferentă procesului verbal: originalul procesului verbal, raportul agentului constatator, planșă foto, înregistrare video, buletin de verificare metrologică al aparatului radar, atestat de operator, carte de identitate a autospecialei poliției.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 3740 din data de 5 noiembrie 2013 a respins plângerea formulată de petentul P. C., ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că,
prin procesul verbal de contravenție ., nr._ încheiat de intimată la data de 20.03.2013, petentul a fost amendat contravențional cu suma de 675 lei, reținându-se, în fapt, că în aceeași zi, la ora 11:00, a condus autoturismul marca Land Rover cu nr._ pe DN 22E87 km 179 + 800m cu viteza de 93 km/h, limita de viteză pe acea porțiune de drum fiind de 50 km/h, faptă prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 (H.G. nr. 1391/2006) și sancționată de art. 102 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, sub aspectul formei, s-a constat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Privitor la temeinicia procesului verbal de contravenție, s-a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
S-a mai arătat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Privitor la fapta contravențională constând în depășirea vitezei maxime admise, prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit alin. 2 al aceluiași text normativ, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
S-a mai reținut că, fapta contravențională a fost constatată cu respectarea tuturor cerințelor legale și a fost dovedită cu planșele fotografice aflate la dosar și cu înregistrarea video, din care reiese cu claritate că petentul a săvârșit această faptă.
Astfel, așa cum rezultă din coroborarea planșei foto cu proba video, rezultă că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost înregistrat la data de 20.03.2013, orele 11:02, cu viteza de 93 km/h.
Așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal înregistrarea vitezei s-a efectuat folosindu-se aparatul radar montat pe autovehiculul_, iar din analiza vizuală a planșelor fotografice se constată că acestea conțin toate elementele obligatorii la care face referire textul de lege, respectiv pct. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05, așa cum acesta a fost modificat prin Ordinul nr. 187/2009 din 06.08.2009, respectiv: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Aceleași date rezultă și din înregistrarea video aflată la dosar.
Cu privire la aparatul care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, prima instanță a constat că, acesta este omologat și verificat din punct de vedere metrologic, așa cum rezultă din buletinul emis în acest sens de Institutul Român de Metrologie Legală, buletinul depus de către intimată aparținând cinemometrului indicat în procesul verbal ca fiind cel cu care s-a efectuat măsurarea vitezei, respectiv cel montat pe autovehiculul_ .
Prin urmare, s-a reținut că, intimatul făcând dovada verificării metrologice a aparatului radar, a făcut implicit și dovada atestării calități de mijloc de măsurare legală a acestuia. Măsurările efectuate de aparatul radar sunt legale, iar valorile indicate de acesta sunt prezumate a fi cele reale.
În concluzie, dat fiind că aparatul radar este verificat și omologat metrologic, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, prima instanță a constatat că viteza indicată și înregistrată de acesta a fost aceiași cu viteza de deplasare a autovehiculului, respectiv 93 km/h.
Cu privire la locul în care s-a înregistrat viteza de 93 km/h, prima instanță a reținut că acesta este cel indicat în procesul verbal, necontestat de către petent, adică DN22 E87, km 187+800 m.
De asemenea, a mai reținut prima instanță că potrivit procesului verbal încheiat la 12.05.2008, prin care s-a constatat montarea indicatoarelor rutiere de limitare a vitezei la 50 km/h pe sectorul de drum cuprins între km178 și km187, pe DN22 (E87).
S-a mai reținut că, intimata a făcut dovada efectuării măsurărilor de către operator calificat prin atestat, în speță agentul șef T. S., dat fiind că potrivit pct. 4.2 din Normele de metrologie legală NML 021-05 măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie efectuate numai de operatori calificați.
Pentru considerentele expuse, prima instanță și-a format convingerea că petentul a comis fapta care i-a fost reținută în sarcină, consemnată de către agentul constatator în procesul verbal.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, ci din contră, aceasta este dovedită, s-a reținut că fapta comisă de petent constituie contravenție, prevăzută de normele mai sus menționate.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale prima instanță a arătat că, potrivit art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002, depășirea cu 40 - 50 km/h a vitezei maxime admise se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni.
Conform art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a IV-a reprezintă o sancțiune de la 9 la 20 puncte-amendă.
Întrucât valoarea unui punct amendă la data săvârșirii faptei era de 75 lei, s-a reținut că, amenda aplicată petentului este în cuantumul minim prevăzut de lege (9 X 75 lei = 675 lei), fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările și de modul de comitere a faptei.
În sensul celor de mai sus, s-a reținut pericolul sporit al faptelor comise de petent, care nu a recunoscut fapta și nu a avut o atitudine cooperantă, nefiind oportună înlocuirea amenzii aplicate de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel petentul P. C., criticând-o sub aspectul netemeiniciei și al nelegalității.
A arătat apelantul că, în cuprinsul plângerii contravenționale a învederat că manevra de depășire pe care a efectuat-o cu depășirea limitei de viteză legal admisă a fost rezultatul apariției intempestive a unui alt autovehicul, imediat după părăsirea unei rampe, autovehicul ce transporta cherestea a cărei dimensiuni depășea gabaritul acestuia.
De asemenea, a mai susținut apelantul că a fost nevoit în condițiile în care conducătorul autovehiculului aflat în fața sa a frânat brusc, pentru a evita tamponarea frontală cu partea din spate a acestuia acolo unde se aflau materialele de construcții peste gabaritul autoutilitarei.
Săvârșirea contravenției a fost rezultatul faptei culpabile a celuilalt participant la trafic, care nu a semnalizat existența gabaritului depășit și totodată a efectuat manevra de frânare în mod total nejustificat în raport de condițiile de trafic.
Apelantul a mai precizat că, afirmațiile sale pot fi verificate prin vizionarea planșelor foto și a înregistrării video efectuate de agentul constatator, astfel că, reaprecierea probatoriului administrat în cauză poate conduce la modificarea sentinței atacate, în sensul aplicării avertismentului, în locul sancțiunii amenzii.
În termen procedural intimatul I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 3740 din data de 05 noiembrie 2013 a Judecătoriei T..
Examinând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile și sentința civilă criticată, tribunalul concluzionează că apelul este neîntemeiat.
În acest sens, în mod corect a reținut prima instanță legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că probatoriul administrat face dovada că numitul P. C. este culpabil de comiterea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 91/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată de art. 102 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
În fapt, se reține că acesta, la data de 20.03.2013, a condus autoturismul marca Land Rover cu nr._, pe DN 22E87 km 179 + 800m, cu viteza de 93 km/h, limita de viteză pentru respectiva porțiune de drum fiind de 50 km/h.
Conform art. 121 ,,Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”, iar potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, ,,Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d).”
Deși petentul a susținut că procesul verbal este nelegal și netemeinic, nu a făcut dovada apărărilor invocate.
În planșa fotografică depusă la dosar se poate observa, la timpul 11:02,48 (fotografia 2, fila 11), cum un autoturism având aceleași caracteristici dimensionale și de culoare cu autoturismul condus de recurentul-petent (foto 4, fila 11) este înregistrat de aparatul radar cu o viteză de 93 km/h, pe un sector de drum cu viteza limitată la 50 km/h.
Conform prevederilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar) este un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, după cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din 23.08.2012, depus de intimată din care reiese . și locul fabricației aparatului, instanța formându-și convingerea că recurentul-petent circula cu viteza de 93 km/h pe sectorul respectiv de drum.
În privința apărării cum că depășirea vitezei legale a fost determinată de culpa celuilalt participant la trafic, care a frânat brusc, tribunalul reține a nu fi incidentă niciuna dintre cauzele exoneratoare de răspundere.
În primul rand, vizualizând înregistrarea video, nu este observată manevra bruscă de frânare a vehiculului ce se afla în fața autoturismului condus de către petent.
Pe de altă parte, chiar și așa stând lucrurile, petentul nu se află dincolo de orice culpă, acestuia revenindu-i obligațiile prevăzute de art. 48 și 51 din O.U.G. 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cu care, pentru a putea efectua orice manevră în siguranță și pentru evitarea coliziunii, trebuia să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, păstrând o distanță suficientă față de vehiculul în spatele căruia circula. Se reține că petentul s-a confruntat cu situația descrisă la părăsirea unei rampe și la ieșirea din curbă, fapt ce este și recunoscut.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal, instanța de apel reține că fapta comisă de petent constituie contravenție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, se reține că aceasta este în cuantumul prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, nefiind oportună înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca neîntemeiat și a menține sentința apelată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelantul-petent P. C., cu domiciliul în mun. T., ..9A, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 3740 din data de 05 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria T., în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE al JUDEȚELUI T., cu sediul în mun. T., ., jud. T., ca neîntemeiat.
Menține sentința apelată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 14 mai 2014.
Președinte, L. N. | Judecător, L. D. P. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ. jud. IH
Red/Tehnored.dec.civ. jud. NL/19.05.2014
Tehnored. gref. DB/4 ex.
Com2 ex./1 ex. apelant/1 ex. intimat.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 425/2013. Tribunalul... | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1090/2015.... → |
|---|
