Pretenţii. Decizia nr. 226/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 226/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 226/2015
Ședința publică de la 20 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă . V. I. G. SA, cu sediul ales în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2742/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. E., cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de formulată la data de 28.02.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 1510/ 327/ 2014 reclamanta . V. I. G. SA. a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei P. E. la plata sumei de 1.261 lei, plus dobânda legală de la data introducerii până la momentul plații efective) reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate de societatea reclamantă, precum și plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingera actiunii.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2742 din 16 octombrie 2014 instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . V. I. G. SA în contradictoriu cu pârâta P. E., având ca obiect pretenții, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că între numitul I. A. în calitate de asigurat și autoturismului cu nr._ s-a încheiat contractul de asigurare dovedit de polița de asigurare facultativa pentru riscul de avarii tip CASCO . nr._
La data de 10.10.2012 asiguratul I. A. a anunțat asiguratorul . V. I. G. SA despre producerea unui eveniment rutier din data de 09.10.2012 ( f. 30) arătând că circulând pe . ora 07.45 a acroșat ușor cu partea dreaptă față a autovehiculului un măturător stradal, fapt ce a dus la producerea unor avarii autoturismului asigurat facultativ.
În baza acestei declaratii, reclamanta a deschis dosarul de dauna soluționat de reclamantă prin acordarea de despăgubiri în valoare de 1.261 lei achitata prin Bdp nr. 163/ 15.04.2013( f.11)
In conformitate cu disp art. 2210 din Codul Civil "in limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii impotriva celor răspunzători de producerea pagubei".
Pentru a se putea însă subroga trebuie analizata existența sau nu a răspunderii delictuale a pârâtei, potrivit art. 1376 raportat la art. 1349 cod civil.
Trebuie stabilita în această situație daca i se poate imputa pârâtei cel puțin vreo culpă în producerea accidentului.
Din declarația asiguratului I. A. s-a reținut că acesta deplasându-se pe .. Tulcea a observat un grup de persoane care măturau . ce trecea pe lângă acest grup a acroșat una dintre persoane, respectiv P. E..
Din declarația asiguratului s-a reținut ca drept cauza a accidentului chiar fapta sa în sensul că nu ar fi apreciat corect distanța dintre mașină și persoana acroșata. Din aceeasi declarație s-a reținut că pârâta era echipata corespunzător astfel încât a putut fi observata de șofer.
Din declarația martorei T. T. s-a reținut că pârâta se afla la o distanță mică de marginea drumului astfel încât s-a respins susținerea reclamantei care arata că pârâta bloca . martoră a arătat că I. A. a coborât din mașină după momentul producerii impactului cerându-și scuze și spunând că i-a bătut soarele în ochi.
S-a observat din chiar cele declarate de asigurat în declarația data în dosarul de dauna ( f. 30) ca acesta nu o indică pe pârâtă ca fiind vinovata de producerea accidentului.
Instanța de fond a înlăturat cele arătate în anexa nr. 2 nr._ eliberată de IPJ Tulcea în care se arata că vinovata de accident este pârâta deoarece nu s-a mai coroborat cu nici o altă probă administrată în cauză, agentul de poliție neobservând direct faptele menționate.
În concluzie, instanța de fond a reținut că asiguratul I. A. a fost implicat într-un eveniment rutier, autoturismul său suferind avarii în valoare de 1.261 lei, însă nu a rezultat că aceste avarii sunt rezultatul vreunei culpe a pârâtei, ci eventual a asiguratului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta . V. I. G. SA.
În motivarea apelului se arată că în materia răspunderii civile delictuale se răspunde pentru cea mai ușoara forma a culpei - culpa levissima – si, in masura in care din probe rezulta existenta acestei culpe, instanta de fond trebuie sa o constate.
Apreciază apelanta reclamantă ca in mod eronat instanta de fond a inlaturat anexa nr.2 nr._ act eliberat de către IPJ Tulcea in care se arata ca vinovata de accident se face intimata deoarece nu se coroboreaza cu nici o alta proba administrata in cauza, agentul de politie neobservand direct faptele mentionate.
In realitate, insa, arată apelanta reclamantă, actul emis de către organul de politie si necontestat de către intimata consemneaza căci „constatarea evenimentului s-a făcut prin prezenta organului de politie la locul respectiv si prin declarații scrise.”
Învederează apelanta reclamantă că, prin constatarea directă la fața locului a accidentului de circulație și prin declarațiile scrise luate de organul de poliție, s-a lămurit și referitor la împrejurările producerii accidentului de circulație care a avut ca finalitate și stabilirea culpei în producerea accidentului.
Consideră apelanta reclamantă ca in mod greșit instanta de fond a dat o putere probanta mai mare declarației martorei T. T. fata de actul emis de către organele de politie, singurele abilitate sa stabileasca culpa in producerea accidentului si care au constatat vinovatia intimatei P. E...
Martora T. T., colega de serviciu cu intimata a declarat ca nu a văzut momentul impactului si ca a vazut-o ulterior pe colega sa pe jos.
In declarația de dauna data la A. de către I. A., asiguratul în cauză, arata clar ca avariile produse la autoturismul sau se datoreaza contactului cozii maturii lucratorului de salubritate cu parbrizul autoturismului sau, iar in fata instantei declara ca „este posibil ca si eu sa fi apreciat greșit distanta dar este si posibil ca accidentul sa se fi produs datorita mișcării semicirculare pe care a efectuat-o persoana cu matura."
Din punctul apelantei reclamante de vedere, chiar daca intimata era echipata corespunzător si se afla la o distanta mica de bordura trotuarului, prin mișcarea semicirculara a cozii maturii ocupa sensul de mers al străzii pe care circula asiguratul, incalcand prevederile OUG nr. 195/2002 care arata la art. 167(1) pct.e) ca se interzice pietonilor si persoanelor abilitate acestora sa ocupe partea carosabila in scopul impiedicarii circulației.
Concluzionează apelanta reclamantă ca avand in vedere cele de mai sus, instanța să analizeze si imposibilitatea existentei unei culpe comune in producerea accidentului de circulație si a daunelor suferite de autoturism.
Consideră apelanta reclamantă ca exista probe decisive, complete, sigure in masura sa reflecte realitatea obiectiva si care sa antreneze raspunderea civila delictuala a intimatei.
Intimata P. E. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
S-au solicitat dosarul penal dosarul penal nr. 1095/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și relații de la Primăria Tulcea, acestea din urmă fiind comunicate cu adresa nr. 1187 din 12.03.2015.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul reține că la data de 9.10.2012, numitul I. A., asiguratul reclamantei, a condus autoturismul proprietate personală marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, pe . Tulcea, dinspre domiciliu către serviciu, iar în apropierea imobilului nr.72 de pe .-o pe numita P. E., ce se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu și executa activități de salubrizare a părții carosabile.
În baza unui contract de asigurare facultativă, proprietarul autovehiculului mai sus indicat a primit de la S.C. A. S.A. suma de 1.261 lei, cu titlu de despăgubiri.
Contrar susținerilor apelantei, instanța de fond a apreciat corect probele administrate în cauză, acestea fiind într-adevăr inapte a reflecta vinovăția pârâtei-intimate în producerea accidentului de circulație în care a fost implicat numitul I. A..
În ce privește cauza producerii accidentului, relevante sunt depozițiile asiguratului apelantei care, atât în cadrul cercetărilor penale ce au făcut obiectul dosarului penal nr. 1095/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., cât și cu ocazia audierii în calitate de martor în prezenta cauză a relatat că „a observat un grup de persoane echipate corespunzător care măturau . apreciat greșit distanța lăsată față de lucrători” (fila 12 din dosarul penal 1095/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și fila 79 din dosarul de fond).
Se reține că în urma impactului pârâta a suferit leziuni traumatice la membrul inferior drept, împrejurare ce exclude varianta producerii evenimentului rutier ca urmare a mișcării semicirculare pe care aceasta a efectuat-o cu mătura, susținută de către apelantă și care ar fi avut drept consecințe doar avarierea parbrizului. Or, așa cum rezultă din procesul-verbal de contravenție întocmit la data de 9.06.2012 (fila 29 din dosarul penal) în urma impactului au fost avariate și aripa dreaptă față, precum și capota autovehiculului.
Neîntemeiate sunt și criticile referitoare la nerespectarea de către pârâtă a normelor legale în materie de circulație rutieră. Sub acest aspect se constată că pârâta este angajată în cadrul S.C. Servicii Publice S.A., Tulcea și în momentul producerii accidentului de circulație desfășura activități de salubrizare a drumurilor publice care în opinia instanței nu intră în categoria lucrărilor de întreținere sau reparații ce trebuie semnalizate corespunzător.
Se mai constată că pârâta era echipată cu vestă reflectorizantă și nu se afla pe partea carosabilă ci foarte aproape de marginea drumului, relevante în acest sens fiind planșele fotografice existente la dosarul penal 1096/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., la fila 17.
În mod corect judecătorul fondului a înlăturat înscrisul întocmit de I.P.J. Tulcea în care se face mențiunea că vinovată de producerea accidentului se face pârâta, cât timp acesta nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
Fără dubiu, aprecierea greșită a distanței de către conducătorul auto a fost cauza evenimentului rutier, situație în raport de care, așa cum a opinat și instanța de fond, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile instituite de art. 2210 din Codul civil cu referire la art. 1376 și art. 1349 din același cod.
Față de cele mai sus arătate, concluzionând că sentința contestată este legală și temeinică, tribunalul va respinge apelul, ca neîntemeiat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă . V. I. G. SA, cu sediul ales în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2742/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. E., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Păstrează sentința civilă nr. 2742/16.10.2014 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Jud. fond F.Ș.
Redactat jud. S.G./01.04.2015
Tehnoredactat gref. L.R./G.R./14.04.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1196/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 23/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
