Pretenţii. Decizia nr. 470/2016. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2016 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-05-2016 în dosarul nr. 470/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTUL:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 470/2016
Ședința publică de la 13 Mai 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. D. A.
JUDECĂTOR: S. G.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.3996/29.12.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul petent P. D. cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 06 mai 2016, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrata la data de 25.05.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei T. reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. a chemat in judecata pe pârâtul P. D. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.948,44 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare actualizată până la data plății efective.
Pârâtul, a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că a fost victima unei agresiuni.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.3996 din 29 decembrie 2015 instanța a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. în contradictoriu cu pârâtul P. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea introductiva de instanța, reclamantul a solicitat despăgubirea sa de către parat cu contravaloarea asistentei medicale acordate acesteia, arătând in considerentele de fapt ale cererii ca aceasta obligație îi incumba ca o consecința a faptului ca a beneficiat de servicii si nu a prezentat documente privind persoana vinovata de producerea agresiunii.
Reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 313 alin. 1 si 2 din Legea nr. 95/2006 care arata ca, „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată”.
Cum persoana care produce daune sănătății unei alte persoane nu poate fi chiar persoana vătămata, instanța de fond a retinut că pârâtul P. D. nu a avut decât calitatea de persoana agresata, astfel încât nu are nici o obligație fata de reclamant, singura obligata la plata despăgubirilor neputând fi decât persoana vinovata de agresiune.
Paratul a fost victima unei agresiuni si nu avea obligația sa anunțe S. in legătura cu numele agresorului si nici de a introduce plângere penala la organul judiciar competent. Așa cum menționează chiar reclamantul, instituția medicala are obligația de a efectua demersuri pentru a afla persoana vinovata de producerea prejudiciului.
In plus, legea sus menționată reglementează si aspectul cheltuielilor ocazionate de aceasta situație, arătând in art.93 alin 1 ca „finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice si bugetul Ministerului Administrației si Internelor, din bugetul Fondului Național Unic de asigurări sociale de sănătate etc.”
Rezulta astfel ca nimic nu îndreptățește furnizorul de servicii medicale sa solicite si contravaloarea acestora câta vreme sunt prestate in regim de urgenta, iar plata contribuției la asigurările sociale de sănătate se face tocmai cu scopul ca asiguratul sa beneficieze de asemenea servicii.
Reglementarea posibilității furnizorului de servicii medicale de a acționa pe cei vinovați de lezarea sănătății altor persoane se înscrie in logica legii si explica rațiunea acesteia, aceea ca acordarea asistentei medicale de urgenta sa fie un drept al cetățeanului si o datorie a statului.
Mai mult, în urma verificărilor dispuse din oficiu de către instanță, Casa de Asigurări de Sănătate T. a informat instanța că pârâtul, la data la care i-au fost acordate îngrijirile medicale, era persoană asigurată, fiind salariat ( f. 41).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T..
S-a susținut în motivarea apelului că pârâtul P. D. a declarat la internarea în spital că a fost victima unei agresiuni, fiind internat de la 28.06.2012 până la 02.07.2012, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 1.948,44 lei.
Învederează apelantul că cheltuielile efectuate la Unitatea de Primire Urgențe sunt suportate de către stat și nu de către Casa de Asigurări de Sănătate, acordându-se pacienților indiferent dacă sunt asigurați sau nu, dacă sunt cetățeni români sau nu ș.a.m.d.
Au fost invocate prevederile art. 320 alin. l și 2 din Legea nr. 95/2006 (r) privind reforma în domeniul sănătății, text care are rolul de a legifera expres faptul că statul român, prin Casa de Asigurari de Sanatate, nu deconteaza decât cheltuielile de spitalizare cauzate de o îmbolnavire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea unui pacient care a fost victima unui accident sau agresiune și chiar dacă textul de lege face trimitere la cel ce a provocat . sau accidentul, însa sunt situații, cum este cazul în speța, unde autorul agresiunii nu este cunoscut de către unitatea sanitară pentru că pacienta declară că a fost victima unei agresiuni “impăcându-se” cu agresorul, nu-i solicita acestuia să platească cheltuielile de spitalizare sau dacă le-a solicitat, nu a depus suma de bani la unitatea sanitară și, ca atare, fapta ilicita constă în inacțiunea pârâtei.
S-a arătat că in toate secțiile spitalului sunt afișate prevederile art. 320 din Legea nr. 95/2006 (r) - pacienților aducându-se la cunostință și verbal faptul că CAS nu suportă cheltuielile victimelor agresiunilor sau accidentelor chiar dacă au asigurare valabilă, urmând ca aceștia să se îndrepte împotriva persoanei vinovate pentru a le recupera.
Or, pârâtul s-a prezentat la S. Județean de Urgență T. declarând ca a fost victima unei agresiuni și nu a mai intreprins niciun demers pentru a recupera de la făptuitor aceasta suma datorata pentru spitalizare și nici nu a mai formulat o plângere împotriva acestuia, iar spitalul nu este abilitat să efectueze niciun fel de cercetare în ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul, având doar posibilitatea de a se constitui parte civilă în dosarul penal înregistrat ca urmare a plângerii victimei.
In caz contrar, pentru ca textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii/autorii accidentelor care nu au fost denunțati, cum este și cazul în speța, victima are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 320 din Legea nr. 95/2009 (r), respectiv ei pot fie să plătească din veniturile sale, urmând a le recupera ulterior pe cale judecătorească, fie să le recupereze pe cale amiabilă de la acesta și să le depună la spital.
S-a arătat că nu legea nu prevede vreo excepție, textul invocat fiind clar, în sensul ca plata spitalizării pentru persoanele a căror sănătate a suferit din cauza unor agresiuni sau accidente nu se suporta de către Casa de Asigurări de Sanatate, aceasta chiar dacă pacienții au fost „victime” și nu se fac vinovate ca au ajuns in situația de a fi pacienții spitalului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466 din Codul de procedură civilă.
Intimatul pârât P. D. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Art. 320 din Legea nr. 95/2006 (r) arată că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Din interpretarea textului de lege mai sus arătat rezultă că obligația achitării serviciilor medicale nu incumbă beneficiarului acestora ci autorilor faptelor care au determinat acordarea asistenței medicale.
Temeiul legal al acțiunii l-au constituit dispozițiile art. 320 din Legea nr. 95/2006 (r) privind reforma în domeniul sănătății, coroborate cu art. 1357-1359 Cod civil.
Rezultă, în primul rând, că reclamantul s-a subrogat prin lege în drepturile asigurătorului Casa de Asigurări de Sănătate – T. care i-a decontat contravaloarea serviciilor medicale.
In calitate de subrogat legal, reclamantul preia toate drepturile Casei de Asigurări de Sănătate conturând astfel o natură contractuală a litigiului, acesta raportându-se la asigurat și asigurător.
D. pentru care devin incidente mai mult dispozițiile cu caracter special al răspunderii civile specifice materiei asigurărilor de persoane.
Astfel, acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile acesteia, constituie o obligație a statului și un drept al cetățeanului (art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății), iar asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați (art. 208 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).
Pachetul de servicii de bază se acordă asiguraților și cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătății, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale și alte servicii la care au dreptul asigurații și se suportă din fond, în condițiile contractului-cadru (art. 210 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).
In baza art. 210 alin. 1 lit. e), astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 91/27.12.2012, pachetul minimal de servicii se acordă persoanelor care nu fac dovada calități de asigurat și cuprinde servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale.
Reiese din foaia de observație clinică faptul că numitul P. D., internat în calitate de victimă a unei agresiuni, are calitate de asigurat ceea ce face ca regimul juridic al asigurării de persoane ce izvorăște din lege, să se aplice cu prioritate, înlăturând astfel regimul juridic de drept comun al răspunderii delictuale.
D. urmare, pârâtul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare atâta timp cât este supusă dispozițiilor Legii nr. 95/2005, lege specială, are calitate de asigurat și în baza asigurării are dreptul la asistență medicală cu atât mai mult cu cât chiar și neasigurații au dreptul la pachetul minimal de servicii, constând în servicii medicale în caz de urgență medico-chirurgicale.
Așadar, având calitatea de asigurat, neavând calitate de persoană care a adus atingere sănătății altei persoane ci, dimpotrivă, fiind victimă, este evident că nu poate fi obligat la cheltuieli de spitalizare.
Or, acțiunea de regres a asigurătorului în drepturile căruia se subrogă reclamantul poate fi exercitată doar împotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului asigurat, însă în cauză nu s-a identificat persoana care a determinat incidentul, victima a fost spitalizată și a primit îngrijiri ca urmare a calității de asigurat.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, constatând că soluția adoptată de către judecătorul fondului este temeinică și legală, tribunalul va respinge ca nefondat apelul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.3996/29.12.2015 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul petent P. D. cu domiciliul în ., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.3996/29-12-2015 a Judecătoriei T. ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
C. D. A. S. G. L. R.
Jud.fond CDS
Red.jud.SG/31.05.2016
Tehnored.gref.LR/31.05.2016
4 ex./.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 455/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 206/2012. Tribunalul... → |
|---|
