Pretenţii. Decizia nr. 498/2016. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2016 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-05-2016 în dosarul nr. 498/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTUL:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.498
Ședința publică din data de 24 mai 2016
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., cu sediul în T., ., județul T., impotriva sentintei civile nr.3302/13.11.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât P. D., cu domiciliul în T., ., nr. 7, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Potrivit art.394 C.pr.civ. instanta, constatand ca nu sunt motive de amanare, apreciaza dosarul in stare de judecata si ramane in pronuntare, luand act ca s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa, conform art.223 pct.3 C.pr.civ.
TRIBUNALUL:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 29.06.2015 sub nr._, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. a chemat în judecată pe pârâtul P. D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 924 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionată cu acordarea serviciilor medicale, actualizată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective a debitului.
Prin sentința civilă nr.3302/13.11.2015 Judecătoria T. a respins acțiunea ca nefondată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat și a reținut următoarele:
În perioada 01.07._12 pârâtul P. D. a fost internat în S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., contravaloarea îngrijirilor medicale ce i-au fost asigurate fiind pretinse la suma de 974,20 lei, după cum rezultă din decontul de cheltuieli depus de reclamant (fila 7).
Potrivit chitanței . SJUT nr._ din data de 17.09.2012 pârâtul a achitat suma de 50 lei din totalul de 974,20 lei (fila 12).
Conform susținerilor reclamantului, pârâtul a fost victima unei agresiuni, fiind internat la secția chirurgie unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
În calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga în drepturile casei de asigurări de sănătate, dobândind calitatea procesuală a acesteia pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (în prezent art. 320 după republicare), persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
A arătat prima instanță că o condiție esențială pentru a putea fi declanșată recuperarea sumelor cheltuite este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătăți,i iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane ori propriei persoane din culpă.
Reclamantul a invocat prevederile referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, motivat de faptul că pârâul, din neglijență sau din imprudență, nu a solicitat tragerea la răspunderea penală a celui care l-a agresat, or, dispozițiile susmenționate nu pot fi interpretate în sensul că victimele unor astfel de fapte ar trebui să suporte cheltuielile efectuate de spital în vederea îngrijirii lor, atât timp cât aceste fapte sunt imputabile unor terțe persoane sau propriei persoane pentru vătămări din culpă.
Prevederile fostului art. 313 din Legea nr. 95/2006 (în prezent art. 320 după republicare) sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care din culpă au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane sau propriei persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale.
Acest text instituie un caz de subrogație legală a furnizorului de servicii medicale în drepturile casei de asigurări de sănătate și numai pentru aceste litigii (având ca obiect recuperarea acestor sume, în care debitorul raportului juridic obligațional este persoana care prin fapta sa a provocat, din culpă, daune sănătății altei persoane sau chiar propriei persoane), furnizorii de servicii medicale se subrogă în drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în orice alte situații neavând calitate procesuală activă.
Reclamantul avea posibilitatea să interogheze bolnavul la internarea în spital și să solicite să i se comunice numele agresorului, răspunderea civilă delictuală a acestuia nedepinzând de tragerea la răspunderea penală. Nu poate fi primită, prin urmare, susținerea reclamantului că prin neanunțarea autorităților competente pârâtul ar fi săvârșit o faptă ilicită, căci calitatea procesuală pasivă revine invariabil, în astfel de litigii, celui care se face vinovat de daunele aduse sănătății victimei.
A mai arătat prima instanță că nu are relevanță eventuala pasivitate a pârâtului în ceea ce privește atragerea răspunderii penale a autorului agresiunii, câtă vreme obligația acestuia din urmă de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale este reglementată în mod expres de lege. Constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal este doar o posibilitate, nu însă și unica.
Pe de altă parte, din adresa nr._/20.08.2015 a Casei de Asigurări de Sănătate T., rezultă faptul că la data acordării asistenței medicale pârâtului, acesta era asigurat în sistemul public de asigurări sociale de sănătate (fila 25).
Or, în condițiile în care s-ar da eficiență argumentelor reclamantului, fundamentate pe așa zisa "neglijență prin inacțiune", ce ar contura faptul ilicit, s-ar ajunge în situația în care victima, deși agresată și asigurată în sistemul public de sănătate, sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației ce asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați, să-i fie refuzat tocmai acest drept garantat de stat prin reținerea contribuțiilor la fond.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență T., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Astfel, arată apelantul-reclamant că statul român, prin Casa de Asigurări de Sănătate, nu decontează decât cheltuielile de spitalizare cauzate de o îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea unui pacient care a fost victima unui accident sau agresiune, iar în speță pacientul a declarat că a fost victima unei agresiuni, dar nu a depus plângere împotriva persoanei vinovate, motivat probabil de faptul că s-a împăcat cu acea persoană sau refuză să declare datele de identitate ale făptuitorului iar acest lucru califică fapta ilicită invocată, respectiv inacțiunea pârâtului.
Susține apelantul - reclamant că S. Județean de Urgență T. nu este abilitat să efectueze nici un fel de cercetare în ceea ce privește agresorul sau persoana care a provocat accidentul, și nu se poate decât constitui parte civilă în dosarul penal, în cazul în care pacientul reclamă agresiune și se dispune cercetarea sau începerea urmăririi penale ori judecarea cauzei penale respective, sau se poate îndrepta împotriva făptuitorului pe cale civilă atunci când i se face cunoscută identitatea acestuia.
Învederează apelantul-reclamant că textul de lege invocat nu îi scutește de plata cheltuielilor de spitalizare pe agresorii/autorii accidentelor (făptuitorii) care nu au fost denunțați (și nu sunt cunoscuți) cum este și în cazul în speță, cel agresat sau accidentat are mai multe variante pentru a se putea asigura aplicarea art. 320 din Legea nr. 95/2009 (r ) și anume: fie să plătească el de bună voie din veniturile sale, cheltuielile de spitalizare pentru a nu mai „alerga” după făptuitor, fie să le recupereze pe cale amiabilă de la agresor și să le depună la spital, fie să-l acționeze pe acesta în instanță, pentru a recupera sumele respective pe cale civilă, având drept dovadă documentele emise de spital sau de către instanță.
Consideră apelantul-reclamant că pronunțându-se pe respingerea acestui tip de cheltuieli instanța ar putea realiza precedentul interpretării în mod diferit a art. 320 din Legea nr. 95/2006 (r) într-un fel pentru victimele agresiunilor sau accidentelor care declară cine se face vinovat de producerea dăunării sănătății și cer pedepsirea făptuitorului și în alt fel pentru acele victime care nu fac acest lucru din comoditate sau din alte interese sau rațiuni, iar în acest fel se ajunge la situația anormală ca statul prin sistemul național de asigurări de sănătate să suporte cheltuielile cu spitalizarea pentru pacienții agresați sau accidentați care refuză să solicite atragerea răspunderii făptuitorului, nefăcându-l cunoscut sau folosind sumele recuperate de la acesta în interes propriu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată că apelul declarat este nefondat urmând a se respinge.
Apelantul a criticat soluția instanței de fond invocand dispozitiile art.320 din Legea nr.95/2009, text de lege care, in opinia sa, nu ii scuteste pe cei vatamati de terte persoane care le aduc atingere sanatatii de la plata obligatiilor de spitalizare. Acesta da o interpretare proprie textului de lege, total eronata, dispozitiile legale invocate fiind foarte clare in ceea ce priveste persoana responsabila de prejudiciul cauzat spitalului in astfel de situatii.
Astfel, potrivit art.320 alin.1 „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Furnizorii de servicii care acordă asistența medicală prevăzută la alin. (1) realizează o evidență distinctă a acestor cazuri și au obligația să comunice lunar casei de asigurări de sănătate cu care se află în relație contractuală această evidență, în vederea decontării, precum și cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective în vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.”
Cum persoana care produce daune sanatatii unei alte persoane nu poate fi chiar persoana vatamata, instanta retine că P. D. nu a avut decat calitatea de persoana accidentată, astfel incat nu are nicio obligatie față de reclamant, singura obligata la plata despagubirilor neputand fi decat persoana vinovata de agresiune. Intimatul a fost victima unei agresiuni si nu avea obligatia sa anunte S. in legatura cu numele agresorului si nici de a introduce plangere penala la organul judiciar competent. Apelanta, prin interpretarea data normei de drept in sensul ca, in masura in care nu se identifica persoana vinovata de producerea vatamarii ar determina raspunderea partii vatamate, nu face decât sa adauge la textul de lege, care din punct de vedere al subiecților de drept nu comporta nicio discuție.
Astfel, apelanta este cea care trebuie sa faca demersurile pentru identificarea persoanei raspunzatoare de fapta ilicita in vederea recuperarii prejudiciilor suferite, aceasta fiind direct interesata.
Desi apelanta nu a indicat ca si temei de drept dispozițiile art. 998-999 C.civ., in expunerea motivelor de apel invoca fapta ilicita a intimatei, in sensul inactiunii acesteia in aflarea identitatii agresorului. Ori, dupa cum s-a mai aratat, acesta nu are nicio obligație in aflarea identitatii persoanei vinovate, apelanta fiind cea care are obligația dovedirii sustinerilor in antrenarea raspunderii patrimoniale. Susținerile acesteia se rezuma insa la simple suspiciuni asupra unei eventuale înțelegeri intre agresor si cel agresat, aspecte care nu au suport probator.
Acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile acesteia, constituie o datorie a statului și un drept al cetățeanului (art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății), iar asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați (art. 208 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).
Pachetul de servicii de bază se acordă asiguraților și cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătății, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale și alte servicii la care au dreptul asigurații și se suportă din fond, în condițiile contractului-cadru (art. 210 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).
In baza art. 210 alin. 1 lit. e), astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 91/27.12.2012, „pachetul minimal de servicii se acordă persoanelor care nu fac dovada calități de asigurat și cuprinde servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale.
Așa cum rezultă din foaia de observație clinică, pârâtul internat în calitate de victimă a unei agresiuni, are calitate de asigurat conform mențiunii din foaia clinică de observație aflată la dosar, iar regimul juridic al asigurării de persoane ce izvorăște din lege, se aplică cu prioritate, înlăturând astfel regimul juridic de drept comun al răspunderii delictuale.
Reglementarea posibilității furnizorului de servicii medicale de a acționa pe cei vinovați de lezarea sanatatii altor persoane se înscrie in logica legii si explica rațiunea acesteia, aceea ca acordarea asistentei medicale sa fie un drept al cetățeanului si o datorie a statului.
Aceste cheltuieli de spitalizare, după cum s-a mai arătat reprezintă o datorie a persoanei vinovate față de spital in baza raportului obligational instituit de lege, persoana vătămată fiind exclusa din acest raport juridic.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge apelul formulat de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., în contradictoriu cu pârâtul P. D. ca nefondat, menținând soluția instanței de fond ca temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T., cu sediul în T., ., județul T., impotriva sentintei civile nr.3302/13.11.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimatul-pârât P. D., cu domiciliul în T., ., nr. 7, ., ., ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacata ca temeinica si legala.
Definitiva.
Pronunțată in ședința publica din 24 mai 2016.
Președinte,Judecător,Grefier,
M. L. Șurculescu V. A. P. L.
Jud.fond.I.S.
Red.jud.A.V./07.06.2016.
Tehnored.gref.P.L./07.06.2016/4ex.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 455/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 474/2016. Tribunalul... → |
|---|
