Plângere contravenţională. Decizia nr. 455/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-06-2012 în dosarul nr. 455/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 455/2012
Ședința publică de la 15 Iunie 2012
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil promovat de recurentul-petent N. P., domiciliat în .,împotriva sentinței civile nr. 233 din 8 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN de POLIȚIE T., cu sediul în mun. T., .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; intimatul nu a depus la dosar întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ /12.12. 2011, petentul N. P. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 11.11.2011 încheiat de Secția Rurală 2 Măcin și exonerarea de plata amenzii.
În motivare, petentul a arătat că în vara anului 2011 a achiziționat un câine din orașul Tg. B., jud. G., câine asemănător la culoare cu cei din rasa „Pit Bull”.
Acest câine l-a adus în . sa, ținându-l legat cu lanț.
Pe data de 21.10.2011, mergând la stână, a constatat dispariția acestuia și verificând împrejmuirile a găsit o lanternă care l-a dus la gândul că cel care a pierdut lanterna este aceeași persoană cu cel care i-a furat câinele.
Pe data de 24.10.2011, a formulat plângere la Poliția Măcin despre furtul câinelui și pentru ca organele de poliție să-și dea interes, a precizat că acest câine face parte din rasa „Pit Bull”.
Mai arată petentul că nu a declarat deținerea câinelui întrucât nu deținea nici un document care să ateste că făcea parte din rasa „Pit Bull” și nici nu a cunoscut că se înregistrează orice câine la poliție.
Prezent în ședința publică din 12 martie 2012, petentul a precizat că nu are nici un fel de probe în susținerea plângerii.
Instanța din oficiu, a considerat necesar să se solicite agentului constatator actele care au stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție și îndeosebi sesizarea furtului și declarația dată cu acea ocazie.
Prin întâmpinarea depusă, I.P.J. T. a solicitat respingerea plângerii arătând că atât nedeclararea pierderii, cât și nedeclararea deținerii unor câini periculoși, constituie contravenție.
La dosar s-a depus o adresă întocmită de agentul principal E. Ș. și caracteristicile câinilor din această rasă.
De asemenea, au fost depuse la dosar în copie sesizarea formulată de petent la 24.10.2011 și declarația din 01.11.2011.
Prin sentința civilă nr. 233 din 28.03.2012 a Judecătoriei Măcin a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul N. P..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din sesizarea formulată de petent la Secția Rurală nr. 2 Măcin, a rezultat fără dubiu că acesta a sesizat furtul unui câine din rasa „Pit Bull”, culoare maro, în vârstă de 3 ani, fapt susținut și în declarație.
A reținut prima instanță că potrivit prevederilor Legea nr. 55/2002, privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi, câinele din rasa „Pit Bull” este încadrat în această categorie, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 55/2002, petentul avea obligația de la achiziționarea câinelui să declare la poliție deținerea acestui câine, iar potrivit art.18 alin.1 lit.”b” din același act normativ, să sesizeze în termen dispariția acestuia.
A mai reținut instanța că deși petentul a afirmat fără dubiu că, câinele său aparține rasei „Pit Bull”, acesta nu a declarat în termen nici deținerea sa și nici dispariția, faptă ce reprezintă un real pericol social, întrucât acești câini fac parte din categoria câinilor periculoși și agresivi.
Împotriva acestei sentințe, petentul N. P. a formulat recurs.
În motivare s-a arătat că sentința instanței de fond este motivată pe declarația pe care a dat-o organelor de poliție rurală, unde pentru a-i determina pe polițiști să îi instrumenteze dosarul a declarat că i-a fost furat un câine rasa „pitbull” și pe adresa întocmită de agentul de poliție E. Ș..
Arată recurentul că în conformitate cu prevederile art. 6 din CEDO se bucură de prezumția de nevinovăție, orice îndoială îi profită și este sarcina agentului constatator să facă dovada vinovăției sale iar adresa întocmită de agentul de Poliuție E. Ș. prepus al intimatului nu poate servi ca probă deoarece ar fi o dovadă preconstituită și în plus agentul constatator nu este medic veterinar.
Susține recurentul că nu există nici un document din care să reiasă că a avut efectiv un câine de rasa „pitbull”, ci câinele achiziționat de el semăna la culoare cu cei din rasa „pitbull” și că nici până în prezent organele de poliție nu au făcut nici un act procedural în dosarul în care a reclamat furtul câinelui și au fost deranjate de insistența sa în soluționarea plângerii penale.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate se contată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 11.11.2011 întocmit de I.P.J. T. - Secția Rurală 2 Măcin, petentul N. P. a fost sancționat cu suma de 600 lei amendă contravențională, reținându-se că acesta nu a anunțat organele de poliție în termen legal pierderea unui câine rasa „Pit Bull” proprietatea sa și nu a declarat deținerea acestui câine pe care l-a avut în proprietate neînregistrat aproximativ 4 luni, fapte ce constituie contravenții prevăzute de art. 4 alin. 1 și art. 18 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 55/2002 și sancționate de art. 18 alin. 2 lit. a și b din același act normativ.
Susținerile recurentului potrivit cărora nu s-a dovedit că ar fi avut un câine rasa Pit Bull nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute, în condițiile în care din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat că recurentul se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa.
În adevăr, recurentul se bucură de prezumția de nevinovăție fiindu-i garantate toate drepturile procesuale. În speță însă, recurentul nu a reușit să producă dovezi de natură a forma convingerea instanței cu privire la susținerile sale.
În raport de toate aceste considerente, cum plecând de la premise exacte instanța de fond a ajuns la o soluție corectă, urmează ca prezentul recurs să fie respins, ca nefondat, iar hotărârea atacată să fie menținută, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul civil promovat de recurentul-petent N. P., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 233 din 8 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN de POLIȚIE T., cu sediul în municipiul T., ., ca nefondat.
Menține hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2012
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
R. A. V. Ș. R. D. B.
L. D. P.
Jud. fond D.A.
Redactat. Jud. R.A.V. /18.06.2012
Tehnoredactat gref. G.R./21.06.2012/2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 392/2012. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 498/2016. Tribunalul TULCEA → |
|---|
