Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1206/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1206/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1206/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1206/2015
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant G. D.,cu sediul procesual ales la cabinet AV. C. G., Tulcea, ., nr.16, ., ., împotriva sentinței civile nr.421/15.06.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. Ș., și C. T., ambii cu domiciliul în ., având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere + evacuare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2015, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a da posibilitatea apărătorului apelantului reclamant să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 17 decembrie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin acțiunea civilă legal timbrată și înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr._ din 08.12.2014, reclamantul G. D. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții C. Ș. și C. T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.1000 din 07.09.2006 de BNP D. G. și evacuarea pârâților din imobilul situat în . ., cu număr cadastral 45, format din casă de locuit în suprafață de 93,47 mp și suprafața de teren aferentă acesteia de 1.556,25 mp.
Prin sentința civilă nr. 421 din 15.06.2015 Judecătoria Măcin a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în privința temeiului juridic, al caracterului judiciar, al condițiilor pentru admisibilitatea acțiunii și pactele comisorii expres, nu sunt deosebiri între reziliere și rezoluțiune, există totuși o singură deosebire și anume: pe când rezoluțiunea desființează retroactiv contractul, rezilierea face să înceteze efectele contractului numai pentru viitor, lăsând neatinse prestațiile succesive care au fost făcute anterior rezilierii.
A arătat judecătorul fondului că, atât rezilierea cât și rezoluțiunea contractului sunt sancțiuni ale neexecutării culpabile a contractului, însă, rezoluțiunea se aplică în caz de neexecutare a unor contracte cu execuție instantanee, iar rezilierea se aplică în cazul neexecutării unor contracte cu execuție succesivă ( ex nunc).
A mai arătat instanța că, în speța de față fiind vorba de un contract de întreținere cu constituirea de uzufruct viager, deci un contract cu execuție succesivă (obligația de întreținere periodică, în sarcina debitorilor acestei obligații ), în caz de neexecutare culpabilă a acestuia se poate cere de către creditorul obligației neexecutate, rezilierea contractului, o acțiune în rezoluțiune fiind inadmisibilă.
Deși reclamanții au solicitat rezoluțiunea contractului, iar pârâții nu au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, propunând probe și făcându-și apărări de fond cu privire la neexecutarea contractului, instanța cercetând fondul cauzei, respectiv dacă s-a executat sau nu obligația de întreținere asumată prin contract de pârâți, a reținut că nu se justifică rezilierea contractului.
Astfel, coroborând toate declarațiile de martori a rezultat că pârâții după încheierea contractului, întrucât reclamantul și soția acestuia în prezent decedată insistau să se mute în casa lor, și-au vândut propria locuință și s-au mutat în niște camere puse la dispoziție de reclamant.
Din declarațiile martorilor a rezultat că relațiile dintre părți au decurs normal timp de doi ani de zile, ulterior relațiile degradându-se datorită comportamentului necorespunzător al reclamantului care o jignea pe pârâtă de câte ori o prindea prin curte, refuzului acestuia de a permite pârâților accesul la contuar pentru a citi consumul de energie electrică li imposibilitatea de a intra în posesia facturii.
Tot din declarațiile martorilor a rezultat că în această relație a intervenit și B. L. care, la solicitarea reclamantului, a început să-i gătească acestuia și să-i facă menajul, reclamantul refuzând în totalitate, fără o justificare reală, să primească ajutor din partea pârâților, iar sub acest aspect instanța a mai reținut că această întreținere, potrivit contractului, se acordă în funcție de nevoile reclamantului și posibilitățile pârâților.
Din acest punct de vedere, prima instanță a reținut că în prezent reclamantul beneficiază lunar cu titlul de pensie sau alte venituri de suma de 1.818 lei, în timp ce pârâții la momentul actual beneficiază amândoi de o pensie lunară de 580 lei, pe care o încasează pârâtul C. Ș..
A mai reținut instanța că martorii P. E. și D. M. au declarat că pârâții au intenționat să-i ducă mâncare reclamantului și să-i asigure lemne pentru iarnă însă reclamantul a refuzat să primească aceste ajutoare.
A arătat judecătorul fondului că rezilierea contractului de întreținere se dispune numai dacă din culpa debitorului nu a primit întreținerea prevăzută în contract, astfel că rezilierea contractului de întreținere se poate dispune numai dacă, din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită, nu și în cazul în care obligația nu s-a executat în tot sau în parte din culpa beneficiarului întreținerii, care solicită desființarea convenției.
A mai arătat instanța că refuzul de a primi întreținerea cuvenită fără un motiv temeinic, invocând doar faptul că vrea să-l otrăvească fără a putea dovedi această situație, constituie un abuz al creditorului, acesta neputând obține rezilierea contractului prevalându-se de propria-i culpă.
În ceea ce privește invocarea de către reclamant în susținerea acțiunii a nerespectării de către pârâți a clauzei uzufructului viager, prima instanță a considerat că nu poate fi însușită, în condițiile în care din declarația martorilor rezultă că pârâții și-au vândut propria casa la cererea reclamantului și soției acestuia, în prezent decedată, (nașii pârâților) și tot la cererea reclamanților s-au mutat în casa acestora din urmă tocmai pentru a fi mai aproape de ei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamantul G. D., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată apelantul-reclamant că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, constatând fără temei că din culpa sa exclusivă intimații-pârâți nu și-au îndeplinit obligația de întreținere și că din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă faptul indubitabil că intimații pârâți C. Ș. și C. T. cu rea-credință nu și-au îndeplinit contraprestația asumată prin contractul de întreținere nr. 1000/07.09.2006 emis de B.N.P. D. G..
Astfel, martora T. D. a relatat că în perioada martie 2012 și până în prezent de îngrijirea sa s-a ocupat numita B. L., aceasta fiind persoana care i-a asigurat întreținerea zilnică, făcându-i cumpărături cu sume de bani oferite de ea din pensie și pregătindu-i hrana zilnică, aceeași martoră relatând și faptul că pârâții nu s-au interesat de starea sa de sănătate și nevoia de tratament permanent, această activitate fiind suplinită de numita B. L., care ori de câte ori a fost nevoie l-a condus la spital, unde i s-a asigurat asistența de specialitate, aceasta asigurându-i și lemnele pe perioada friguroasă.
Apelantul-reclamant învederează faptul că toate aceste aspecte au fost confirmate și de martora B. L., care fiind audiată în fața instanței a relatat că pârâții niciodată nu l-au ajutat pentru că nu i-au oferit întreținere, aceasta fiindu-i asigurată permanent de această martoră pe care a plătit-o și o plătește cu 300 de lei anual din pensia sa.
Susține apelantul-reclamant că declarațiile martorilor mai sus menționați se coroborează și cu cea a martorului D. C. și parțial cu aspectele relatate de martorii P. E. și D. M. și totodată cu răspunsurile date de cei doi pârâți la interogatoriu.
Astfel, martora P. E. a relatat faptul că B. L. a fost și este angajată de ea, îi procură alimente și îi aduce toate cele necesare întreținerii, exclusiv din banii săi din pensie, iar martora D. M. la rândul ei a relatat că numita B. L. a fost cea care i-a asigurat întreținerea în ultimii 2-3 ani pe cheltuiala sa, situația de fapt rezultată din relatările acestor martori coroborându-se cu răspunsurile la interogatoriu date de intimații-pârâți, care au confirmat faptul că în perioada vizată nu au fost angajați cu contract de muncă pentru a realiza venituri necesare în primul rând propriei familii, fiind nevoiți a se întreține dintr-o pensie lunară de 580 lei.
Consideră apelantul-reclamant că susținerea intimaților pârâți potrivit căreia ar fi refuzat întreținerea nu corespunde realității, putea fi dovedită prin acțiuni independente de voința sa care constau în plata consumului de energie electrică, procurarea combustibilului pe timpul iernii, plata impozitelor aferente construcției și terenului la Primăria comunei Văcăreni și altele.
Învederează apelantul-reclamant că neîndeplinirea cu rea-credință a acestor obligații, fie și parțială este de natură a conduce la concluzia că cei vizați nu și-au îndeplinit obligația principală asumată prin contract, condiție suficientă ca instanța să dispună desființarea actului și repunerea părților în situația anterioară.
Mai arată apelantul-reclamant că a solicitat printr-o cerere accesorie evacuarea necondiționată a intimaților pârâți din imobil, cerere bazată pe dreptul de uzufruct viager asupra întregului imobil prevăzut de părți printr-o clauză prevăzută în contract, însă instanța în mod netemeinic a respins cererea deși potrivit contractului „cu întreținutul” și-a rezervat acest drept pe toată durata vieții, mai exact până la data decesului.
Menționează că pârâții-intimați, fără voința sa și ignorând dreptul său la uzufruct viager asupra întregului imobil, ocupă întregul imobil, el fiind nevoit să locuiască în condiții precare într-o bucătărie improvizată, insalubră, neîncălzită, situație ce rezultă din setul de fotografii pe care l-a depus la darul cauzei.
Consideră apelantul-reclamant că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală și pentru faptul că în cauză i-a fost respinsă cererea în probatoriu privind efectuarea unei anchete sociale de către Primăria Comunei Văcăreni, județul Tulcea ce ar fi fost de natură a reliefa realitatea din teren.
În apărare, intimații-pârâții C. Ș. și C. T., au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 421/15.06.2015 a Judecătoriei Tulcea.
Examinând apelul, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Critica hotărârii atacate se referă, în esență, la faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut culpa exclusivă a apelantului în îndeplinirea obligațiilor contractuale, critică neîntemeiată
Astfel, se retine că atât rezilierea cât și rezoluțiunea contractului sunt sancțiunile neexecutării culpabile a contractului, însă rezoluțiunea se aplică în caz de neexecutare a unor contracte cu execuție instantanee, iar rezilierea se aplică în cazul neexecutării unor contracte cu execuție succesivă (ex nunc).
În cauză, fiind vorba de un contract de întreținere cu constituirea de uzufruct viager, deci un contract cu execuție succesivă (obligația de întreținere periodică, în sarcina debitorilor acestei obligații), în caz de neexecutare culpabilă a acestuia se poate cere de către creditorul obligației neexecutate, rezilierea contractului, o acțiune în rezoluțiune fiind inadmisibilă.
Instanța de apel reține că, deși apelantul reclamant a solicitat rezoluțiunea contractului, iar intimații-pârâți nu au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, propunând probe și făcându-și apărări de fond cu privire la neexecutarea contractului, prima instanță cercetând fondul cauzei, respectiv dacă s-a executat sau nu obligația de întreținere asumată prin contract de intimații-pârâți, a constatat că nu se justifică rezilierea contractului.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză se reține că intimații-pârâți după încheierea contractului, întrucât apelantul-reclamant și soția acestuia, în prezent decedată, insistau să se mute în casa lor, aceștia și-au vândut propria locuință și s-au mutat în niște camere puse la dispoziție de apelantul-reclamant, iar relațiile dintre părți au decurs normal timp de doi ani de zile, ulterior acestea degradându-se.
Instanța de apel reține că această degradare a relațiilor dintre părți s-a datorat comportamentului necorespunzător al apelantului-reclamantului care o jignea pe intimata-pârâtă de câte ori o prindea prin curte, refuzului acestuia de a permite intimaților-pârâți accesul la contuar pentru a citi consumul de energie electrică și imposibilitatea de a intra în posesia facturii.
De asemenea, din declarațiile martorilor rezultă că în această relație a intervenit și B. L. care, la solicitarea apelantului-reclamant, a început să-i gătească și să-i facă menajul, acesta refuzând în totalitate, fără o justificare reală, să primească ajutor din partea intimaților-pârâți.
Se reține că această întreținere, potrivit contractului, se acordă în funcție de nevoile apelantului-reclamant și posibilitățile intimaților-pârâți, iar din acest punct de vedere trebuie reținut că în prezent apelantul-reclamant beneficiază lunar cu titlul de pensie sau alte venituri de suma de 1.818 lei, în timp ce intimații-pârâți la momentul actual beneficiază amândoi de o pensie lunară de 580 lei, pe care o încasează intimatul-pârât C. Ș..
Martorii P. E. și D. M. au declarat că intimații-pârâții au intenționat să-i ducă mâncare apelantului-reclamant și să-i asigure lemne pentru iarnă însă a refuzat să primească ajutorul acestora.
În mod temeinic și legal instanța de fond a reținut că rezilierea contractului de întreținere se dispune numai dacă din culpa debitorului nu a primit întreținerea prevăzută în contract, astfel că rezilierea contractului de întreținere se poate dispune numai dacă, din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită, nu și în cazul în care obligația nu s-a executat în tot sau în parte din culpa beneficiarului întreținerii, care solicită desființarea convenției.
Prin urmare, refuzul de a primi întreținerea cuvenită fără un motiv temeinic, invocând doar faptul că vrea să-l otrăvească fără a putea dovedi această situație, constituie un abuz al creditorului, acesta neputând obține rezilierea contractului prevalându-se de propria-i culpă.
Relativ la invocarea de către apelantul-reclamant în susținerea acțiunii a nerespectării de către intimații-pârâți a clauzei uzufructului viager, aceasta nu poate fi reținută de instanța de apel în condițiile în care din declarația martorilor rezultă că intimații-pârâții și-au vândut propria casă la cererea apelantului-reclamant și soției acestuia, în prezent decedată, (nașii pârâților) și tot datorită apelantului reclamant s-au mutat în casa acestora din urmă tocmai pentru a fi mai aproape de ei.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din N.C.P.C., va fi respins apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant G. D.,cu sediul procesual ales la cabinet AV. C. G., Tulcea, ., nr.16, ., ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.421/15.06.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. Ș., și C. T., ambii cu domiciliul în ., având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere + evacuare, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2015.
Președinte, Judecător,
D. N. E. N.
Grefier,
N. M.
Jud. fond D.A.
Redactat jud. D.N./05.01.2016
Tehnored. N.M./G.R./15.01.2016/5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 473/2014. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 365/2013. Tribunalul... → |
|---|
