Situaţie juridică minor. Sentința nr. 229/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 229/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 126/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 229/2013
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier C. A.
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. G. R.
Pe rol se află judecarea cererii formulate de reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V., cu sediul în Moara Grecilor, Șoseaua Națională V. – Iași, nr.1, Jud. V., în contradictoriu cu pârâții C. V. domiciliat în ., jud. V. și H. M., domiciliată în loc. Mărășești, ., jud. V..
Obiectul cauzei - situație juridică minor - încetare măsură de protecție specială a plasamentului.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul cons.jr. A. D. cu delegație de reprezentare la dosar pentru reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., lipsă fiind pârâții C. V. și H. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului și s-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se dosarul se află la primul termen de judecată; lipsește procesul-verbal audiere minor prin comisie rogatorie, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
Instanța verificând din oficiu competența instanței de a soluționa prezenta cerere, văzând și cererea de chemare în judecată cât și raportul de anchetă psihosocială, constată că minorul față de care se solicită încetarea măsurii de protecție se află în localitatea Mărășești, jud. V., motiv pentru invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului V.. Având în vedere că potrivit art. 124 din Legea 272/2004, cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului, pune în discuția părților prezente excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului V..
Cons.jr. A. D., având cuvântul arată că este de acord cu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului V. invocată din oficiu de către instanță.
Reprezentantului Ministerului Public având cuvântul, consideră că este corect invocată excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului V. și solicită admiterea acesteia.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului V., când;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.01.2013 sub nr._ reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a chemat în judecată pe pârâții C. V. și H. M., solicitând ca instanța să dispună încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului familial pentru copiulul C. V. I. și reintegrarea în familia naturală a mamei H. M..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, minora C. V. I., beneficiază de măsură de protecție specială, respectiv plasament familial la bunica maternă G. A., conform Sentinței Civile nr. 2290/18.10.2012, pronunțată de Tribunalul V. deoarece, părinții nu erau interesați să se ocupe de creștere, îngrijirea și educarea acestuia.
Reclamanta a precizat pe de o parte că, în urma reevaluării cazului, prin declarația înregistrată cu nr._/18.10.2012 pârâta H. M., a declarat că dorește să se ocupe de creșterea, îngrijirea și educarea copilului C. V. I., iar pe de altă parte că, din ancheta socială nr._ din 12.11.2012 întocmit de Primăria orașului Mărășești, jud. V., reiese că este posibilă reintegrarea copilului în familia mamei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58 alin 1 lit. a, art. 68 alin. 2) și art.130 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea dreptului copilului.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei documentația întocmită cu prilejul verificării situației psihosociale a copilului.
Pârâții legal citați nu s-au prezentat în fața instanței.
La solicitarea instanței, prin comisiei rogatorie, Tribunalul V. a procedat la audierea minorului C. V. I..
La termenul din 07.03.2013 instanța, verificându-și din oficiu competența, conform dispozițiilor art. 1591 alin 4 Cod procedură civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului V., excepție ce a fost pusă în discuția părților.
Conform art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, instanța urmează să se pronunțe mai întâi asupra excepției invocate .
Prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze reclamantul solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului familial pentru copilul C. V. I. și reintegrarea în familia naturală a mamei.
Conform art. 124 alin 1 din Legea nr. 272/2004, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului „ (1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea mãsurilor de protecție specialã sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.”
Conform art.159 alin 1 pct. 3 Cod procedură civilă din 1865 ( aplicabil în prezenta cauză) „Necompetenta este de ordine publica:…3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura;„
Dispozițiile art. 124 alin 1 din Legea nr. 272/2004 reprezintă o derogare de la regula generală prevăzută de codul de procedură civilă conform căreia cererea se introduce la instanța domiciliului copilului, astfel că, din termenii acestui text rezultă fără echivoc faptul că, în domeniul promovării și protecției drepturilor copilului, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul copilul .
Or, din cererea de chemare în judecată și din actele depuse la dosar ( raportul de anchetă psihosocială nr._ din 4 decembrie 2012, fila 4 verso, pct. II.3)rezultă că domiciliul în fapt al minorului este în Mărășești, jud. V., fiind luat de către mama pârâtă în vara anului 2012.
Acest aspect este confirmat și prin din ancheta socială nr._ din 12.11.2012 întocmit de Primăria orașului Mărășești, jud. V. ( fila 7).
Competența teritorială este relativă însă nu și în cazul în care legea specială conține norme derogatorii. Astfel în cazul litigiilor privind protecția și promovarea drepturilor copilului – cum este și cel de față – competența este prevăzută de art. 124 din Legea 272/2004.
De asemenea, la stabilirea domiciliului, instanța că instanța supremă, printr-o decizie de speță, a statuat că: “…..Ceea ce interesează în stabilirea competenței teritoriale este locul unde reclamantul locuiește efectiv, textul de lege vorbind nu numai de domiciliu, ci și de reședință. Jurisprudența a stabilit că prin ”domiciliu” în sens procesual urmează a se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea unde trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului la apărare......” - ÎCCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 51 din 11 ianuarie 2011.
Așadar, așa după cum rezultă din actele și lucrările dosarului, rezultă că, în fapt, minorul locuiește la mama sa, în Mărășești, ., jud. V..
În această situație, față de obiectul cauzei, de dispozițiile menționate anterior, instanța va declina în favoarea Tribunalului V. competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., fiind în prezența unei excepții absolute prevăzută imperativ de legiuitor și stipulată expres de norma specială în competența instanței de la domiciliul reclamantului.
Conform art. 158 alin 3 Cod procedură civilă, prezenta hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină în favoarea Tribunalului V. competența soluționării cererii formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua Națională Iași – V., nr.1, jud. V. reprezentată de director general A. Ș., în contradictoriu cu pârâții C. V., cu domiciliul în comuna Gherghești, . și H. M., cu domiciliul în Mărășești, ., jud. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 martie 2013.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, C. A. |
Red. D.P.C/20.03.2013
Tehnored.C.A./2 ex/21.03.2013
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 232/2013. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1213/2013. Tribunalul... → |
|---|
