Situaţie juridică minor. Sentința nr. 579/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 579/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 1451/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 579
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier D. T.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. C. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile minori și familie privind pe reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în Moara Grecilor, Șoseaua Națională V. -Iași, nr.l, reprezentată legal de domnul I. A. Ș., director general în contradictoriu cu pârâții C. S., cu domiciliul în mun. Huși, ..1,jud. V. și R. I., cu domiciliul în . Mărului,jud. G., având ca obiect situație juridică minor protecția și promovarea dreptului copilului Legea 272/2004
..La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, consilier juridic B. M. și av. P. A. în calitate de curator special pentru pârâta R. I. lipsă, lipsă fiind și pârâtul C. S..
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza este la al doilea termen de judecată; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă; cauza s-a amânat pentru lipsa de procedură cu pârâtul C. S...
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care :
Având în vedere că la primul termen de judecată procedura de citare cu pârâtul C. S. a fost nelegal îndeplinită ,instanța prorogând discutarea competenței instanței, în baza art. 131 N.C.P.C.,instanța pune în discuție, din oficiu, verificarea competenței generale și materiale de a judeca prezenta cerere.
Consilier juridic B. M., având cuvântul, consideră Tribunalul V. competent general și material să judece cererea formulată.
Av.P. A., având cuvântul, consideră Tribunalul V. competent general și material de a soluționa cererea formulată de reclamantă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul,solicită să constate competența generală și materială a că Tribunalul V. în soluționarea cauzei de față de disp. art.131 alin1 Cod pr civilă raportat la art. 124 din Legea 272/2004.
Verificând din oficiu competența instanței de a soluționa prezenta cerere, în temeiul dispozițiile art.131 alin. 1 Cod proc. civilă, raportat la dispozițiile art. 124 alin.1 din Legea 272/2004, tribunalul constată că este competent general și material să judece prezenta cauză.
Față de dispozițiile art- 238 N.C.P.C.,instanța estimează durata de soluționare a prezentei cauzei circa 3 luni.
Interpelate, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic B. M., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată urmând ca instanța să dispună asupra menținerii măsurii de protecție specială a copilului C. G. la asistentul maternal profesionist Talmaciu M., acordarea alocației de plasament, conform art.119 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești asistentului maternal profesionist .
Av.P. A., având cuvântul pentru pârâta R. I., solicită admiterea cererii formulată de reclamantă, fiind în interesul superior al copilului .
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că cererea reclamantei este întemeiată având în vedere că din actele depuse la dosar rezultă că minorul C. G. se află în dificultate, în condițiile în care mama lui nu s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copilului,iar tatăl nu are condiții materiale și resurse materiale pentru a se bucura copilul de o dezvboltare armonioasă.
Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii formulată de reclamantă, să dispună asupra menținerii măsurii de protecție specială a copilului C. G. la asistentul maternal profesionist Talmaciu M., acordarea alocației de plasament, conform art.119 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești asistentului maternal profesionist .
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.03.2013 sub nr._ reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a chemat în judecată pe pârâții C. S., și R. I. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se mențină măsura de protecție specială a copilului C. G. la asistentul maternal profesionist Talmaciu M., să se acorde alocația de plasament, conform art.119 din Legea nr. 272/2004 și să se dispună delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești asistentului maternal profesionist .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, minorul C. G. provine dintr-o relație de tip uniune consensuală dintre C. S. și R. I. și că, tatăl copilului a solicitat instituirea unei măsuri de protecție specială deoarece nu dețineau locuință și nu realizau venituri pentru creșterea și îngrijirea acestuia în familia sa. Se arată de asemenea că, mama copilului, R. I. mai are un copil din altă relație de tip uniune liberă, R. G. care beneficiează de măsură de protecție specială în județul G..
Învederează reclamanta că, R. I. prezintă retard mintal ușor cu tulburări de conduită QI=50 și, ca urmare a acestei situații a fost identificat asistentul maternal profesionist Talmaciu M. care a dorit să se ocupe de creșterea, îngrijirea și educarea copilului C. G. astfel că, prin Hotărârea nr.32/22.01.2004 emisă de Comisia pentru Protecția Copilului V. s-a luat măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist Talmaciu M., măsură menținută a fost menținută în urma reevaluării situației copilului, conform Hotărârii Comisiei pentru Protecția Copilului V. nr. 1859/16.11.2005. |
Reclamanta susține că, din anul 2010 pârâtul C. S. nu mai întreține relația de tip uniune consensuală cu doamna R. I. și că, din ancheta socială nr. 271/16.01.2012 întocmită de Primăria Huși, reiese că domnul C. S. este beneficiar de ajutor social în conformitate cu prevederile Legii nr.416/2001, privind venitul minim garantat în cuantum de 125 lei lunar, locuiește singur într-un imobil alcătuit dintr-o cameră nemobilată și neracordată la rețeaua electrică dar și faptul că resursele financiare și condițiile materiale sunt insuficiente pentru a-i asigura copilului o dezvoltare armonioasă și dorește să beneficieze în continuare de măsură de protecție specială, conform Declarației nr.7336/22.02.2013.
Reclamanta a mai precizat pe d eo parte că, în urma demersurilor efectuate către Primăria Comunei Valea Mărului, județul G., i s-a comunicat prin adresa nr. 106/14.03.2013 că R. I. nu mai locuiește în localitatea M. de aproximativ 2-3 ani iar pe de altă parte că, pe raza comunei nu au fost identificate rude până la gradul IV inclusiv care să dorească și să aibă condiții necesare reintegrării copilului în familia extinsă, motiv pentru care se aflăm în imposibilitatea obținerii acordului sau dezacordului mamei cu privire la menținerea măsurii de protecție a copilului, deoarece aceasta nu a mai menținut legătura cu copilul din data de 20.07.2009.
În final, reclamanta a susținut că, în prezent copilul este elev în clasa a IlI-a în cadrul Școlii Gimnaziale „A. P." nr.3 Huși, conform adeverinței nr. 156/26.02.2013, acesta obținând rezultate medii la disciplinele școlare că, în familia asistentului maternal profesionist copilul se bucură de un climat familial stabil, normal, caracterizat prin înțelegere și toleranță cu toți membrii familiei, aceasta din urmă fiind de acord cu menținerea măsurii de protecție specială a plasamentului copilului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58 alin.l lit. b, art. 61 alin. 2 lit.a, art.66 alin.2, art.l 19 și art. 130 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei documentația întocmită cu prilejul verificării situației psihosociale a copilului.
Pârâții legal citați nu s-au prezentat în fața instanței. Pârâta, a fost citată potrivit dispozițiilor art. 167 alin 3 Cod procedură civilă.
Analizând cererea reclamantei în raport de actele dosarului și a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
C. G., s-a născut la data de 11.11.2003, în G. ( fila 28), având filiația stabilită față de ambii părinți, respectiv față de pârâții C. S., și R. I.. Minorul a locuit împreună cu familia până în luna ianuarie 2004 când, tatăl copilului a solicitat instituirea unei măsuri de protecție specială deoarece nu dețineau locuință și nu realizau venituri pentru creșterea și îngrijirea acestuia în familia sa.
Astfel, prin Hotărârea nr.32/22.01.2004 emisă de Comisia pentru Protecția Copilului V. s-a luat măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist Talmaciu M., măsură menținută a fost menținută în urma reevaluării situației copilului, conform Hotărârii Comisiei pentru Protecția Copilului V. nr. 1859/16.11.2005 ( filele 21 – 22).
Conform referatului de anchetă socială nr. 271/16.01.2012 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei Huși ( fila 16), a raportului de anchetă psihosocială nr._/15.03.2013 întocmit de către reclamantă ( filele 5- 8) s-a constatat că asistentul maternal dorește să se ocupe de creșterea și educarea minorului și că aceasta beneficiază de condiții normale pentru a asigura creșterea și educarea acestuia .
Dispoziții legale incidente:
Conform art. 58 alin. 1 lit. a din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului: “ (1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, la: a) o persoană sau familie; “
Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2004,: „ 2) Măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului:a) în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum și în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. c) și d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului;” iar alineatul 1 al articolului 62 stipulează că: „ (2) Drepturile și obligațiile părintești în situația copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela și pentru care instanța a dispus măsura plasamentului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către președintele consiliului județean, respectiv de către primarul sectorului municipiului București.”.
De asemenea, art. 119 alin 2 din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că: “ (1) Pentru fiecare copil față de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocație lunară de plasament, în cuantum de 97 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului. De această alocație beneficiază și copilul pentru care a fost instituită tutela, în condițiile legii. (2) Alocația se plătește persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul sau tutorelui.“
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă cu certitudine că prezenta cerere este întemeiată .
Instanța reține faptul că, minorul C. G. necesită o măsură de protecție specială, deoarece se află în dificultate, tatăl său, neputându-i asigura condiții minime pentru creșterea, educarea și dezvoltarea acestuia iar mama lui nefiind interesată în nici un fel de soarta minorei.
Legea nr. 272/2004 ca și orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
In speță, prin raportul de anchetă psihosocială nr._/15.03.2013 ( filele 5- 8) întocmit de către reclamantă se concluzionează că minorul se află în dificultate, și se impune menținerea măsurii de protecție specială a plasamentului la asistentul maternal profesionist.
Raportul menționat se coroborează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv cu referatul de anchetă socială nr. 271/16.01.2012 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei Huși ( fila 16), din care rezultă pe de o parte că, asistentul maternal dorește să se ocupe de creșterea și educarea minorului și că aceasta beneficiază de condiții normale pentru a asigura creșterea și educarea acestuia.
Totodată, asistentul maternal și-a exprimat expres această dorință prin declarația olografă nr. 8273/28.02.2013 ( fila 13).
Nu în ultimul rând, instanța are în vedere că măsura de protecție specială corespunde interesului superior al minorului, având în vedere în primul că aceasta din urmă are nevoie de un mediu în care să fie ocrotit și să beneficieze de educație, iar pârâții în prezent nu-i pot oferi aceste lucruri. Deci, interesul minorului reclamă instituirea măsurii plasamentului la asistentul maternal profesionist, condițiile oferite de către acesta fiind superioare față de cele pe care le pot asigura pârâții, atât din punct de vedere material cât și afectiv.
În acest sens, instanța are în vedere Conventia O. cu privire la drepturile copilului, care, prin art. 3.1 și 3.2, stipulează: “ (1) In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala. (2) Statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ingrijirea necesare in vederea asigurarii bunastarii sale, tinand seama de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor persoane carora acesta le-a fost incredintat in mod legal, si in acest scop vor lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare..“ art. 6.2 “ (2) Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului “
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată că este necesar ca minorul C. G. să beneficieze de o măsură de protecție specială din cele prevăzute de Legea nr. 272/2004 și că este în interesul copilului ca acesta să fie plasată în regim de asistență maternală, pentru aceasta neexistând condiții de reintegrare în familie, de părinți neputând fi vorba, în speță, fiind posibilă integrarea copilului în familia lărgită deoarece bunicii paterni dispun de condiții care să le permită să-și asume responsabilitățile părintești cu privire la copil .
Pentru aceste considerente, urmează ca instanța să admită cererea și să instituie măsura de protecție a plasamentului copilului C. G., născut la 11.11.2003, CNP_, la asistentul maternal profesionist Talmaciu M..
În opinia instanței, această măsură se impune și din perspectiva art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la respectarea vieții de familie, noțiune definită prin jurisprudența bogată a Curții europene, și care include și cauzele privind relațiile dintre părinți și copii .
Astfel, în ceea ce privește măsura plasamentului, Curtea EDO a statuat că, în ciuda faptului că luarea măsurii plasamentului reprezintă, o ingerință activă a statului în viața de familie, există posibilitatea ca procesul implementării acestei măsuri să includă unele obligații pozitive, a căror neîndeplinire este analizată uneori ca o ingerință pasivă în viața de familie. Potrivit jurisprudenței instanței de contencios European, condițiile care trebuiesc să fie îndeplinite de o astfel de măsură sunt: ingerința să fie prevăzută de lege, scopul acesteia să fie legitim și să fie necesar, urmând a exista și un grad de proporționalitate între între ingerința produsă și scopul urmărit .
Potrivit jurisprudenței instanței de contencios al drepturilor omului, deși, în cadrul relației dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești reprezintă un element fundamental al vieții de familie, copilul are dreptul de a fi protejat contra relelor tratamente la care ar putea fi supus de către părinții săi, Curtea stabilind în sarcina statelor obligația pozitivă de a proteja copiii prin retragerea acestora din căminul familial și de a-i da în plasament sau de a lua alte măsuri cu efect echivalent( CEDO, cauza Z. și A. c. Marii Britanii, cererea nr._/95, hotărârea din 10 mai 2001)
În ceea ce privește primele două condiții, acestea sunt evident îndeplinite, măsura plasamentului fiind prevăzută de dispozițiile Legii nr. 272/2004 iar scopul instituirii măsurii plasamentului este evident legitim, fiind reprezentat de protejarea siguranței, a moralității și a educației minorului. Relativ la acest aspect, instanța are în vedere că scopul măsurii este determinat de faptul că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial, iar situația tatălui minorului, care este privat de libertate și nu-i poate asigura minorului îngrijirea de care acesta are nevoie, face necesară instituirea măsurii speciale de ocrotire, reținând aici cauza Gnahore c. Franței, nr._/98, parag. 59 .
Cu privire la proporționalitate, instanța reține că aceasta presupune determinarea existenței unei nevoi sociale imperioase care a impus-o, urmând a se analiza dacă motivele invocate pentru a o justifica erau pertinente și suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute în art. 8 parag. 2 . Astfel, prin luarea măsurii plasamentului ca ingerință în viața de familie, trebuie atins un just echilibru între interesul superior al copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. În aprecierea sa, Curtea atribuie o importanță deosebită interesului superior al copilului, care în funcție de natura și de gravitatea sa, poate să predomine asupra interesului altor persoane (CEDO, cauza Maumousseau și Washington c. Franței, cererea nr._/05, hotărârae din 6 decembrie 2007).
CEDO a statuat că, în principiu, plasamentul familial sau într-o instituție specializată trebuie să fie temporar, Curtea pronunțându-se pentru menținerea legăturilor cu părinții firești, astfel încât atunci când situația permite reunirea copilului cu părintele său, aceasta să se facă cu ușurință. În această privință, trebuie luate în considerare interesele tuturor părților implicate, însă cel care primează este interesul superior al copilului, revenind, astfel, autorităților naționale obligația de a realiza un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. Astfel, în cauza Bronda c. Italiei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Curtea a reținut că:” deși trebuie atins un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament familial și cel al familiei naturale de a trăi cu el, Curtea acordă o importanță particulară interesului superior al copilului, care, astăzi, în vârstă de 14 ani, și-a manifestat întotdeauna dorința fermă de a nu părăsi familia substitutivă. În acest caz, interesul copilului predomină asupra interesului bunicilor săi”.
Așadar, măsura dispusă de instanță prin prezenta sentință se circumscribe obligațiilor impuse de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind impusă de interesul superior al minorului C. G..
În acest sens, instanța are în vedere și jurisprudența CEDO, care atribuie o importanță particulară interesului superior al copilului (cauza Olsson c. Suediei, cauza Z și A c. Marii Britanii, Hotărârea din 26 februarie 2002, Kutzner c. Germaniei, nr._/99 și Hotărârea din 7 august 1996, în cauza Johansen c. Norvegiei).
Având în vedere măsura luată mai sus precum și dispozițiile art. 62 alin 1 și art. 119 din Legea nr. 272/2004, urmează ca instanța să dispună ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de asistentul maternal profesionist precum și acordarea alocației de plasament .
Relativ la această dispoziție, instanța reține că, având în vedere ca potrivit art. 59 din lege pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire, drepturile si obligațiile părintești cu privire la persoana copilului trebuie exercitate de persoana în grija căreia se afla minorul. În speța, fiind stabilita măsura speciala de ocrotire prin plasament la asistentul maternal profesionist, dispozițiile legale impun ca acesta sa exercite drepturile si sa îndeplinească obligațiile părintești cu privire la persoana copilului.
În ceea ce privește onorariul apărătorului din oficiu, tribunal reține pe de o parte că, acesta este datorat având în vedere că, art. 167 alin 3 din noul cod de procedură civilă stabilește că avocatul curator reprezintă interesele celui citat iar pe de altă parte că, potrivit art. 2 pct. 2 lit. m din Protocolul nr._/2008, acesta este de 200 lei sumă fixă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă, formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua Națională Iași – V., nr.1, jud. V. reprezentată de director general A. Ș., în contradictoriu cu pârâții C. S., cu domiciliul legal în Huși, .. 1, jud. V. și R. I., cu domiciliul legal în comuna Valea Mărului, ., prin curator, avocat P. A..
Menține măsura de protecție a plasamentului a copilului C. G., născut la 11.11.2003, CNP_, la asistentul maternal profesionist Talmaciu M., cu domiciliul în Huși, .. 4, jud. V..
Dispune ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de asistentul maternal profesionist Talmaciu M..
Dispune acordarea alocației de plasament prevăzută de art. 119 din Legea nr. 272/2004.
Cheltuielile reprezentând onorariul cuvenit avocatului-curator special desemnat în cauză pentru reprezentarea pârâtei la dezbateri (d-nul avocat P. A. din cadrul Baroului V.), în cuantum de 200 lei, vor fi suportate din fondurile Ministerului de justiție.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul V..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 iunie 2013.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, D. T. |
Red/Tehnored/ DPC/ 08.07.2013
Ex.6/08.07.2013
..07.2013
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 584/2013. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 365/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
