Situaţie juridică minor. Sentința nr. 365/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 365/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 1356/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 365
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier D. T.
Ministerul Public reprezentat de procuror G. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile minori și familie privind pe reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în Moara Grecilor, Șoseaua Națională V. -Iași, nr.l, reprezentată legal de domnul I. A. Ș., director general în contradictoriu cu pârâții B. D. și B. M. C. cu domiciliul în ., jud. V., având ca obiect situație juridică minor protecția și promovarea dreptului copilului Legea 272/2004
..La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, consilier juridic O. C. și pârâții B. D. și B. M. C..
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza este la primul termen de judecată; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă;
Consilier juridic O. C. depune delegația de reprezentare.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Constatând că această cauză se află la prima zi de înfățișare, în baza art. 131 N.C.P.C.,instanța pune în discuție, din oficiu, verificarea competenței generală și materiale de a judeca prezenta cerere.
Consilier juridic O. C. consideră Tribunalul V. competent general și material să judece cererea formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, consideră că Tribunalul V. este competent general și material să soluționeze cererea de față.
Verificând din oficiu competența instanței de a soluționa prezenta cerere, în temeiul dispozițiile art.131alin. 1 Cod proc. civilă, raportat la dispozițiile art. 124 alin.1 din Legea 272/2004, tribunalul constată că este competent general și material să judece prezenta cauză.
Față de dispozițiile art- 238 N.C.P.C.,instanța estimează durata de soluționare a prezentei cauzei circa 3 luni.
S-au prezentat în instanță pârâții B. M. C. care a fost identificată pe baza C.I. ., nr._ eliberată de SPCLEP V. la data de 23.02.2007 și B. D. care a fost identificat pe baza C.I. ., nr._,eliberată de SPCLEP V. la data de 25.04.2003.
La interpelarea instanței, pârâta B. M. C., având cuvântul, arată că știe pentru ce se află în instanță, că în prezent copii sunt la ei și este de acord cu acțiunea formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. .
La interpelarea instanței, pârâtul B. D., având cuvântul, arat că știe pentru ce se află în fața instanței, că din data de 25.01.2013 copii sunt în familie și sunt bine. Solicită admiterea acțiunii formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. și copii să rămână în familie.
Interpelate, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic O. C., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată urmând ca instanța să dispună încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului pentru copilul B. P. T. și reintegrarea în familia naturală B. D. și B. M. C. .
Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea reclamantei este întemeiată dat fiind întreg materialul probator administrat în cauză, sens în care se pun concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată și susținută de reprezentantul reclamantei, respectiv încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului pentru copilul B. P. T. și reintegrarea în familia naturală B. D. și B. M. C..
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.03.2013 sub nr._ reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a chemat în judecată pe pârâții B. D. și B. M. pentru ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună încetarea măsurii de protecție specială a plasamentului pentru copilul B. P. T. și reintegrarea în familia naturală a părinților, respectiv pârâții B. D. și B. M. C..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minorul B. P. T., născut la data de 10.03.2012 în mun. V., jud. V., fiul lui B. D. și M. C., beneficiază de măsură de protecție specială, respectiv plasament la asistentul maternal profesionist I. F., cu domiciliul în ., jud. V., conform Sentinței Civile nr. 1300/12.09.2012, emisă de Tribunalul V..
De asemenea, reclamanta a precizat că, din declarațiile tatălui rezultă că pentru copilul în cauză și pentru cei trei frați ai săi s-a instituit măsura de protecție specială - plasament la asistent maternal profesionist deoarece mama a plecat la muncă în străinătate, iar tatăl nu făcea față creșterii și îngrijirii corespunzătoare a acopiilor însă, în luna ianuarie 2013, părinții au solicitat să-și viziteze copii, iar la întânire copii s-au bucurat de cadourile primite, dovedind un atașament deosebit față de părinți.
Se mai arată că, prin cererea înregistrată la Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. cu nr. 1456/1457/17.01.2013. părinții minorei au solicitat reintegrarea copiilor în familia naturală, că veniturile familiei B. sunti asigurate de creșterea animalelor: 40 oi, 1 cal și 15 găini și că, în urma evaluărilor efectuate de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V., s-au identificat posibilități și condiții de reintegrare în familia naturală, cu sprijinul material susținut prin acordul de parteneriat încheiat între Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V. și fundația SERA România.
În final, reclamanta a precizat că, în speță, condițiile care au stat la baza instituirii măsurii de protecție specială s-au modificat, în sensul că părinții prezintă condițiile necesare creșterii, îngrijirii și educării celor patru copii astfel încât, apreciază că este în interesul superior al copiilor să crească alături de familia sa, care a dovedit că dorește să le asigure toate cele necesare unui trai decent.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea dispozițiile art. 61, alin 2, art. 68, alin 2, art. 119 și art. 130 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei documentația întocmită cu prilejul verificării situației psihosociale a copilului.
Pârâții legal citați s-au prezentat în fața instanțeiși au arătat că din data de 25.01.2013 copii sunt în familie și au solicitat admitertea acțiunii formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V..
Analizând cererea reclamantei în raport de actele dosarului și a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
B. P. T., s-a născut la data de 10.03.2013, în V. ( fila 13), având filiația stabilită față de ambii părinți, respectiv față de pârâții Burghhelea D. și B. M.. Începând cu luna septembrie 2012, față de minoră a fost instituită măsura plasamentului la un asistent maternal profesionist, măsură luată prin sentința civilă nr. 1300/12.09.2012 pronunțată de Tribunalul V. ( filele 8 – 9).
Conform referatului de anchetă socială nr. 688/06.02.2013 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei comunei Tanacu ( fila 17), a raportului de anchetă psihosocială nr. 9114/07.03.2013 întocmit de către reclamantă ( filele 5 - 7) s-a constatat că este în interesul minorului să crească alături de familia sa, care a dovedit că dorește și se străduiește să asigure copilului minimul necesar unui trai decent .
Dispoziții legale incidente:
Potrivit art. 30 alin 1: “1) Copilul are dreptul sã creascã alãturi de pãrinții sãi.” în timp ce art. 31 alin 2 prevede că: “ (2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor pãrintești trebuie sã aibã în vedere interesul superior al copilului și sã asigure bunãstarea materialã și spiritualã a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educãrii și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legalã și administrarea patrimoniului sãu.”
Conform art. 68 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului: “ 2) În cazul în care împrejurãrile prevãzute la alin. (1) s-au modificat, direcția generalã de asistențã socialã și protecția copilului este obligatã sã sesizeze de îndatã comisia pentru protecția copilului sau, dupã caz, instanța judecãtoreascã, în vederea modificãrii sau, dupã caz, a încetãrii mãsurii.; “
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă cu certitudine că prezenta cerere este întemeiată .
Instanța reține faptul că, deși minorul B. D. a necesitat o măsură de protecție specială, deoarece se afla în dificultate, mama sa, fiind plecată în străniătate iar tatăl nu făcea față creșterii și îngrijirii corespunzătoare a minorului și a fraților acesteia însă, în prezent această situație s-a schimbat, minorul aflându-se la casa părinților săi încă din luna ianuarie 2013.
Legea nr. 272/2004 ca și orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
In speță, prin raportul de anchetă psihosocială nr. 9114/07.03.2013 ( filele 5- 7) întocmit de către reclamantă se concluzionează că minorul nu se mai află în dificultate, fiind identificate posibilități de reintegrare în familie.
Raportul menționat se coroborează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv cu referatul de anchetă socială nr. 688/06.02.2013 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei comunei Tanacu ( fila 17), din care rezultă că părinții minorei, prin activitățile pe care le desfășoară, poate sprijini și oferi copilului oportunități care să ajute la dezvoltarea abilităților socio emoționale, în mod adecvat. În același sens este și raportul de anchetă în vederea reintegrării nr. 1408/21.01.2013 ( filele 10 – 12).
Totodată, instanța reține că, pârâții și-au exprimat expres această dorință, privind reintegrarea minorului în familia naturală, prin cererile nr. 1456/17.01.2013 și 1457/17.01.2013 ( filele 20- 21) dar și personal în fața instanței la termenul din 25.01.2013.
Deci, interesul minorului reclamă reitegrarea sa în familia mamei sale, împrejurările ce au jusrtificat instituirea plasamentului fiind schimbate.
În acest sens, instanța are în vedere Conventia O. cu privire la drepturile copilului, care, prin art. 3.1 și 3.2, stipulează: “ (1) In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala. (2) Statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ingrijirea necesare in vederea asigurarii bunastarii sale, tinand seama de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor persoane carora acesta le-a fost incredintat in mod legal, si in acest scop vor lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare..“ art. 6.2 “ (2) Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului “
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată că este necesar ca minorul B. D. să fie reintegrată în familia mamei sale și că este în interesul său să crească alături de familia sa .
Pentru aceste considerente, urmează ca instanța să admită cererea și să dispună încetarea măsurii de protecție a plasamentului copilului B. Petru T. născut la 10.03.2013, la asistentul maternal profesionist I. F., măsură luată prin sentința civilă nr. 1300 din 12 septembrie 2012 a Tribunalului V. și reintegrează minorul în familia naturală a pârâților B. D. și B. M. C...
De asemenea, va dispune încetarea exercițiului drepturilor părintești de către asistentul maternal profesionist precum și sistarea alocației de plasament prevăzută de art. 119 din Legea nr. 272/2004 .
Relativ la această dispoziție, instanța reține că, potrivit art. 59 din lege pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care îl are în îngrijire, drepturile si obligatiile parintesti cu privire la persoana copilului trebuie exercitate de persoana în grija careia se afla minorul. În speta, dispunându-se încetarea măsurii speciale de ocrotire, părintele în familia căruia s-a dispus reintegrarea urmează să exercite drepturile si sa îndeplineasca obligatiilor parintesti cu privire la persoana copilului.
Nu în ultimul rand, instanța reține că, urmare a încetării măsurii de protecție specială a minorei, pârâții B. D. și B. M. C. vor fi repuși în exercițiul drepturilor părintești, sens în care reține și decizia nr. 1 din 6 ianaurie 2010 a Curții de Apel Iași, Sectia Civilă și Pentru Cauze cu Minori și De Familie
În opinia instanței, această măsură se impune și din perspectiva art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la respectarea vieții de familie, noțiune definită prin jurisprudența bogată a Curții europene, și care include și cauzele privind relațiile dintre părinți și copii .
Astfel, în ceea ce privește măsura plasamentului, Curtea EDO a statuat că, în ciuda faptului că luarea măsurii plasamentului reprezintă, o ingerință activă a statului în viața de familie, există posibilitatea ca procesul implementării acestei măsuri să includă unele obligații pozitive, a căror neîndeplinire este analizată uneori ca o ingerință pasivă în viața de familie. Potrivit jurisprudenței instanței de contencios European, condițiile care trebuiesc să fie îndeplinite de o astfel de măsură sunt: ingerința să fie prevăzută de lege, scopul acesteia să fie legitim și să fie necesar, urmând a exista și un grad de proporționalitate între între ingerința produsă și scopul urmărit .
Potrivit jurisprudenței instanței de contencios al drepturilor omului, deși, în cadrul relației dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești reprezintă un element fundamental al vieții de familie, copilul are dreptul de a fi protejat contra relelor tratamente la care ar putea fi supus de către părinții săi, Curtea stabilind în sarcina statelor obligația pozitivă de a proteja copiii prin retragerea acestora din căminul familial și de a-i da în plasament sau de a lua alte măsuri cu efect echivalent( CEDO, cauza Z. și A. c. Marii Britanii, cererea nr._/95, hotărârea din 10 mai 2001)
Însă, tot Curtea a stabilit pe cale jurisprudențială că pentru un părinte și copilul său a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie[ CEDO, cauza W., B., H. și R. c. Marii Britanii, cererea nr. 9749/82, hotărârea din 8 iulie 1987] și că efectivitatea acesteia constă tocmai în protejarea raporturilor dintre părinte și copilul său. În consecință, măsura plasamentului copilului și restricțiile pe care le suferă drepturile părintești în urma luării acestei măsuri constituie o ingerință în viața de familie[CEDO, cauza Hasse c. Germaniei, cererea nr._/02, hotărârea din 8 aprilie 2004; CEDO, cauza Venema c. Olandei, cererea nr._/97, hotărârea din 17 decembrie 2002,; CEDO, cauza Amanalachioai c. României, cererea nr. 4023/04, hotărârea din 26.05.2009]. Mai mult, respectul pentru viața familială implică, în materia separației copiilor de părinți, obligația pozitivă a statului de a lua toate măsurile necesare, atât pentru a menține legăturile personale, cât și pentru a reuni copilul cu părintele său, ținând cont de interesul superior al minorului[ CEDO, cauza Johansen c. Norvegiei, cererea nr._/90, hotărârea din 7 august 1996; CEDO, cauza Olsson c. Suediei Nr. 1, cererea nr._/83, hotărârea din 24 martie 1988].
. Relativ la acest aspect, instanța are în vedere că instanța de contencios al drepturilor omului a statuat că, statului îi revine obligația pozitivă de a lua măsurile necesare pentru a-l reuni pe copil cu părintele său, sub rezerva luării în considerare a interesului superior al minorului, iar ruperea totală a oricărei legături între părinte și copil nu poate fi justificată decât în circumstanțe cu totul excepționale. Astfel, prin luarea măsurii plasamentului ca ingerință în viața de familie, trebuie atins un just echilibru între interesul superior al copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. În aprecierea sa, Curtea atribuie o importanță deosebită interesului superior al copilului, care în funcție de natura și de gravitatea sa, poate să predomine asupra interesului altor persoane (CEDO, cauza Maumousseau și Washington c. Franței, cererea nr._/05, hotărârae din 6 decembrie 2007).
CEDO a statuat că, în principiu, plasamentul familial sau într-o instituție specializată trebuie să fie temporar, Curtea pronunțându-se pentru menținerea legăturilor cu părinții firești, astfel încât atunci când situația permite reunirea copilului cu părintele său, aceasta să se facă cu ușurință. În această privință, trebuie luate în considerare interesele tuturor părților implicate, însă cel care primează este interesul superior al copilului, revenind, astfel, autorităților naționale obligația de a realiza un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. Astfel, în cauza Bronda c. Italiei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Curtea a reținut că:” deși trebuie atins un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament familial și cel al familiei naturale de a trăi cu el, Curtea acordă o importanță particulară interesului superior al copilului, care, astăzi, în vârstă de 14 ani, și-a manifestat întotdeauna dorința fermă de a nu părăsi familia substitutivă. În acest caz, interesul copilului predomină asupra interesului bunicilor săi”.
Așadar, măsura dispusă de instanță prin prezenta sentință se circumscribe obligațiilor impuse de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind impusă de interesul superior al minorului B. P. T..
În acest sens, instanța are în vedere și jurisprudența CEDO, care atribuie o importanță particulară interesului superior al copilului (cauza Olsson c. Suediei, cauza Z și A c. Marii Britanii, Hotărârea din 26 februarie 2002, Kutzner c. Germaniei, nr._/99 și Hotărârea din 7 august 1996, în cauza Johansen c. Norvegiei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă, formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua Națională Iași – V., nr.1, jud. V. reprezentată de director general A. Ș., în contradictoriu cu pârâții B. D. și B. M. C., ambii cu domiciliul în comuna Tanacu, . .
Dispune încetarea măsurii de protecție a plasamentului copilului B. P. T. născut la 10.03.2012, la asistentul maternal profesionist I. F., măsură luată prin sentința civilă nr. 1300 din 12 febrseptembrie 2012 a Tribunalului V. și reintegrează minorul în familia naturală a pârâților B. D. și B. M. C..
Dispune încetarea exercițiului drepturilor părintești de către bunicii materni precum și sistarea alocației de plasament prevăzută de art. 119 din Legea nr. 272/2004 .
Repune pârâții B. D. și B. M. C. în exercițiul drepturilor părintești.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul V..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 aprilie 2013.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, D. T. |
Red/ tehnored. DPC
Ex.6/24.05.2013
..05.2013 T.D-
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 579/2013. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 95/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
