Situaţie juridică minor. Sentința nr. 358/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 358/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 1051/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 358
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier D. T.
Ministerul Public reprezentat de procuror G. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile minori și familie privind pe reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în Moara Grecilor, Șoseaua Națională V. -Iași, nr.l, reprezentată legal de domnul I. A. Ș., director general în contradictoriu cu pârâții D. G. și L. V., cu domiciliul în .,jud. V., având ca obiect situație juridică minor protecția și promovarea dreptului copilului Legea 272/2004
..La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, consilier juridic A. D., lipsă fiind pârâții D. G. și L. V..
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că: procedura de citare este nelegal îndeplinită cu pârâții nu a u fost restituite procesele –verbale de îndeplinire a procedurii de citare; cauza este la al doilea termen de judecată; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă; .
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Instanța constată că la dosarul cauzei se află dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâții pentru termenul trecut și față de disp. art., 221 alin1, N.C.P.C. constată că părțile au primit termen în cunoștință ,ceea ce face ca la acest termen de judecată procedura de citare să fie legal îndeplinită.
Instanța din oficiu pune în discuție în baza art. 131 N.C.P.C., verificarea competenței generală și materiale de a judeca prezenta cerere.
Consilier juridic A. D. consideră Tribunalul V. competent general și material să judece cererea formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, consideră că Tribunalul V. este competent general și material să soluționeze cererea de față.
Verificând din oficiu competența instanței de a soluționa prezenta cerere, în temeiul dispozițiile art.131alin. 1 Cod proc. civilă, raportat la dispozițiile art. 124 alin.1 din Legea 272/2004, tribunalul constată că este competent general și material să judece prezenta cauză.
Față de dispozițiile art.238 N.C.P.C.,instanța estimează durata de soluționare a prezentei cauzei circa 3 luni.
Interpelate, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic A. D. având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată urmând ca instanța să dispună asupra înlocuirii măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a copilului D. A.-E. cu măsura de protecție specială a plasamentului la asistentul maternal profesionist P. A.-M.,acordarea alocației de plasament, conform art.119 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești asistentului maternal profesionist
Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea reclamantei este întemeiată dat fiind întreg materialul probator administrat în cauză, sens în care se pun concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată și susținută de reprezentantul reclamantei, respectiv înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a copilului D. A.-E. cu măsura de protecție specială a plasamentului la asistentul maternal profesionist P. A.-M.,acordarea alocației de plasament, conform art.119 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești asistentului maternal profesionist.
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.394 alin.1 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.02..2013 sub nr._ reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a chemat în judecată pe pârâții D. G. și L. V., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să înlocuiască măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență a copilului D. A.-E. cu măsura de protecție specială a plasamentului la asistentul maternal profesionist P. A.-M., să dispună acordarea alocației de plasament, conform art.119 din Legea nr. 272/2004 precum și delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești asistentului maternal profesionist.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că minora D. A.-E., născută la data de 03.05.1999, beneficiază în prezent de măsură de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, după o
perioadă de potrivire/acomodare, la asistentul maternal profesionist P. A.-M., conform
dispoziției cu nr. 1060/07.02.2013, emisă de directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V..
Reclamanta a precizat că, în familia asistentului maternal profesionist, climatul este normal, stabil, caracterizat prin înțelegerea, dragostea și afecțiunea de care are nevoie un copil aflat în dificultate dar și faptul că, minora provine dintr-o relație de uniune liberă a părinților, mama acestuia a părăsit domiciliul de aproximativ 2 ani, fiind plecată în altă țară, iar tatăl copilului este de acord cu menținerea măsurii de protecție specială, deoarece nu are suficiente resurse material-financiare, necesare creșterii și îngrijirii de asemenea acesta nu-i poate asigura copilului supraveghere permanentă.
Susține reclamanta că, evaluarea în dinamică coroborată cu evaluarea sistematică, relevă faptul că, tatăl copilului prezintă disponibilitate afectivă în vederea creșterii și îngrijirii acestuia, însă datorită modelului parental carențat socio-educativ și nivelului economic slab, există riscul de neglijare socio-familială dar și că, din ancheta socială cu nr. 4325/09.01.2013, emisă de Primăria corn. Cozmești, jud. V., reiese că, mama este plecată în Italia, copilul rămânând în grija concubinului, respectiv, tatăl copilului, D. G., care este depășit de greutăți și neajunsuri, pentru a se ocupa de creșterea și îngrijirea copilului, iar veniturile sunt insuficiente.electrică, în condiții precare de locuit, nu este mobilat, iar igiena este necorespunzătoare .
În final, reclamanta a precizat că nu au fost identificate până în prezent rude până la gradul al IV-lea, sau alte persoane care să dorească să se ocupe de creșterea, îngrijirea și educarea acestuia.
In drept, reclamanta și-a întemeiat cererea în conformitate cu prevederile art. 58 alin 1 lit b, art. 61, alin 2, art. 62, art. 119 și art. 130 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei documentația întocmită cu prilejul verificării situației psihosociale a copilului.
Pârâții legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în fața instanței.
Instanța a apreciat că pârâții au termen în cunoștință, conform art. 229 alin 1 NCPC, deoarece au semnat personal citațiile pentru termenul din 11 aprilie 2013.
Analizând cererea reclamantei în raport de actele dosarului și a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
D. A.-E., s-a născut la data de 03.05.1999, în V., ( fila 33), având filiația stabilită față de ambii părinți, respectiv față de pârâții D. G. și L. V.. Minora a locuit cu familia până în luna februarie 2013 când, urmare a demersurilor efectuate de reprezentanții reclamantei, s-a constatat în cadrul familiei minorei o situație carențată din punct de vedere material și financiar dar și din punct de vedere al modelului socio educativ parental, așa încât, s-a instituit măsură de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, la asistentul maternal profesionist P. A.-M., conform dispoziției cu nr. 1060/07.02.2013, emisă de directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V. ( filele 11 - 13).
Conform referatului de anchetă socială nr. 4325/09.01.2013 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei Cozmești( filele 30-31), a raportului de anchetă psihosocială nr. 5257/12.02.2013 întocmit de către reclamantă ( filele 4- 7) s-a constatat că cea mai bună soluție în vederea respectării drepturilor copilului este identificarea unui asistent maternal profesionist care să vină în întâmpinarea nevoilor minorei cu atât mai mult cu cât nu a fost identificată nicio persoană din familia extinsă care să prezinte disponibilitate și garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea acesteia.
Dispoziții legale incidente:
Conform art. 58 alin. 1 lit. b din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului: “ (1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, la: b) un asistent maternal; “
Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2004,: „ 2) Măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului:a) în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum și în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. c) și d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului;” iar alineatul 1 al articolului 62 stipulează că: „ (2) Drepturile și obligațiile părintești în situația copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela și pentru care instanța a dispus măsura plasamentului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către președintele consiliului județean, respectiv de către primarul sectorului municipiului București.”.
De asemenea, art. 119 alin 2 din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că: “ (1) Pentru fiecare copil față de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocație lunară de plasament, în cuantum de 97 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului. De această alocație beneficiază și copilul pentru care a fost instituită tutela, în condițiile legii. (2) Alocația se plătește persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul sau tutorelui.“
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă cu certitudine că prezenta cerere este întemeiată .
Instanța reține faptul că, minora D. A.-E. necesită o măsură de protecție specială, deoarece se află în dificultate, mama sa fiind decedată, se pare în urma unei altercații cu soțul, iar tatăl minorei a fiind încarcerat în penitenciar, suspectat fiind de moartea soției sale .
Legea nr. 272/2004 ca și orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
In speță, prin raportul de anchetă psihosocială nr. 5257/12.02.2013 întocmit de către reclamantă ( filele 4- 7) întocmit de către reclamantă se concluzionează că minora se află în dificultate și cea mai bună soluție în vederea respectării drepturilor copilului este identificarea unui asistent maternal profesionist care să vină în întâmpinarea nevoilor minorei cu atât mai mult cu cât nu a fost identificată nicio persoană din familia extinsă care să prezinte disponibilitate și garanții morale și materiale pentru creșterea și educarea acesteia. Raportul relevă de asemenea că, tatăl minorei nu prezintă condiții materiale și garanții morale necesare creșterii și îngrijirii copilului, periclitându-I dezvoltarea fizică și psihică ( fila 6, pct. IV).
Raportul menționat se coroborează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv cu referatul de anchetă socială nr. 4325/09.01.2013 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei Cozmești( filele 30-31), cu planul de realibilitare și reintegrare socială nr. 85/14.02.2013, cu fișa de nevoi nr. 88/14.02.2013 și referatul nr. 4492/07.02.2013 întocmite de către Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență ( filele 8-15).
De asemenea, instanța reține că nu se poate dispune reintegrarea minorei în familie, având în vedere concluziile raportului de anchetă psihosocială nr. 5257/12.02.2013 întocmit de către reclamantă ( filele 4- 7) întocmit de către reclamantă .
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată că este necesar ca minora D. A.-E. să beneficieze de o măsură de protecție specială din cele prevăzute de Legea nr. 272/2004 și că este în interesul copilului ca acesta să fie plasat în regim de asistență maternală, pentru aceasta neexistând condiții de reintegrare în familie, de părinți neputând fi vorba, în speță, fiind posibilă integrarea copilului la un asistent maternal profesionist, deoarece acesta dispune de condiții minime care să le permită să-și asume responsabilitățile părintești cu privire la copil.
Deci, interesul minoreii reclamă înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență pentru copilul D. A.-E., cu plasamentul la asistentul maternal profesionist P. A. M., condițiile oferite de către aceștia fiind superioare față de cele pe care le poate asigura pârâtul, atât din punct de vedere material cât și afectiv.
În acest sens, instanța are în vedere Conventia O. cu privire la drepturile copilului, care, prin art. 3.1 și 3.2, stipulează: “ (1) In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala. (2) Statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ingrijirea necesare in vederea asigurarii bunastarii sale, tinand seama de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor persoane carora acesta le-a fost incredintat in mod legal, si in acest scop vor lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare..“ art. 6.2 “ (2) Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului “
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată că este necesar ca minora D. A.-E. să beneficieze de o măsură de protecție specială din cele prevăzute de Legea nr. 272/2004 și că este în interesul copilului ca acesta să fie plasată în regim de asistență maternală, pentru aceasta neexistând condiții de reintegrare în familie, de părinți neputând fi vorba, în speță, nefiind posibilă integrarea copilului în familia lărgită deoarece nu a fost identificată nicio persoană care să dispună de condiții care să le permită să-și asume responsabilitățile părintești cu privire la copil .
Pentru aceste considerente, urmează ca instanța să admită cererea și să înlocuiască măsura de protecție a plasamentului în regim de urgență, a copilului D. A.-E. , născut la 03.05.1999, la asistentul maternal profesionist P. A. M. cu plasamentul la același asistent maternal profesinist.
În opinia instanței, această măsură se impune și din perspectiva art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la respectarea vieții de familie, noțiune definită prin jurisprudența bogată a Curții europene, și care include și cauzele privind relațiile dintre părinți și copii .
Astfel, în ceea ce privește măsura plasamentului, Curtea EDO a statuat că, în ciuda faptului că luarea măsurii plasamentului reprezintă, o ingerință activă a statului în viața de familie, există posibilitatea ca procesul implementării acestei măsuri să includă unele obligații pozitive, a căror neîndeplinire este analizată uneori ca o ingerință pasivă în viața de familie. Potrivit jurisprudenței instanței de contencios European, condițiile care trebuiesc să fie îndeplinite de o astfel de măsură sunt: ingerința să fie prevăzută de lege, scopul acesteia să fie legitim și să fie necesar, urmând a exista și un grad de proporționalitate între între ingerința produsă și scopul urmărit .
Potrivit jurisprudenței instanței de contencios al drepturilor omului, deși, în cadrul relației dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești reprezintă un element fundamental al vieții de familie, copilul are dreptul de a fi protejat contra relelor tratamente la care ar putea fi supus de către părinții săi, Curtea stabilind în sarcina statelor obligația pozitivă de a proteja copiii prin retragerea acestora din căminul familial și de a-i da în plasament sau de a lua alte măsuri cu efect echivalent( CEDO, cauza Z. și A. c. Marii Britanii, cererea nr._/95, hotărârea din 10 mai 2001)
În ceea ce privește primele două condiții, acestea sunt evident îndeplinite, măsura plasamentului fiind prevăzută de dispozițiile Legii nr. 272/2004 iar scopul instituirii măsurii plasamentului este evident legitim, fiind reprezentat de protejarea siguranței, a moralității și a educației Minora ui. Relativ la acest aspect, instanța are în vedere că scopul măsurii este determinat de faptul că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial, iar situația tatălui Minora ui, care este privat de libertate și nu-i poate asigura Minora ui îngrijirea de care acesta are nevoie, face necesară instituirea măsurii speciale de ocrotire, reținând aici cauza Gnahore c. Franței, nr._/98, parag. 59 .
Cu privire la proporționalitate, instanța reține că aceasta presupune determinarea existenței unei nevoi sociale imperioase care a impus-o, urmând a se analiza dacă motivele invocate pentru a o justifica erau pertinente și suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute în art. 8 parag. 2 . Astfel, prin luarea măsurii plasamentului ca ingerință în viața de familie, trebuie atins un just echilibru între interesul superior al copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. În aprecierea sa, Curtea atribuie o importanță deosebită interesului superior al copilului, care în funcție de natura și de gravitatea sa, poate să predomine asupra interesului altor persoane (CEDO, cauza Maumousseau și Washington c. Franței, cererea nr._/05, hotărârae din 6 decembrie 2007).
CEDO a statuat că, în principiu, plasamentul familial sau într-o instituție specializată trebuie să fie temporar, Curtea pronunțându-se pentru menținerea legăturilor cu părinții firești, astfel încât atunci când situația permite reunirea copilului cu părintele său, aceasta să se facă cu ușurință. În această privință, trebuie luate în considerare interesele tuturor părților implicate, însă cel care primează este interesul superior al copilului, revenind, astfel, autorităților naționale obligația de a realiza un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. Astfel, în cauza Bronda c. Italiei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Curtea a reținut că:” deși trebuie atins un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament familial și cel al familiei naturale de a trăi cu el, Curtea acordă o importanță particulară interesului superior al copilului, care, astăzi, în vârstă de 14 ani, și-a manifestat întotdeauna dorința fermă de a nu părăsi familia substitutivă. În acest caz, interesul copilului predomină asupra interesului bunicilor săi”.
Așadar, măsura dispusă de instanță prin prezenta sentință se circumscribe obligațiilor impuse de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind impusă de interesul superior al minorei D. A.-E. .
În acest sens, instanța are în vedere și jurisprudența CEDO, care atribuie o importanță particulară interesului superior al copilului (cauza Olsson c. Suediei, cauza Z și A c. Marii Britanii, Hotărârea din 26 februarie 2002, Kutzner c. Germaniei, nr._/99 și Hotărârea din 7 august 1996, în cauza Johansen c. Norvegiei).
Având în vedere măsura luată mai sus precum și dispozițiile art. 62 alin 1 și art. 119 din Legea nr. 272/2004, urmează ca instanța să dispună ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de asistentul maternal profesionist precum și acordarea alocației de plasament .
Relativ la această dispoziție, instanța reține că, având în vedere ca potrivit art. 59 din lege pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, dupa caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidential care îl are în îngrijire, drepturile si obligatiile parintesti cu privire la persoana copilului trebuie exercitate de persoana în grija careia se afla minora. În speta, fiind stabilita masura speciala de ocrotire prin plasament la asistentul maternal profesionist, dispozitiile legale impun ca aceștia sa exercite drepturile si sa îndeplineasca obligatiilor parintesti cu privire la persoana copilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă, formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua Națională Iași – V., nr.1, jud. V. reprezentată de director general A. Ș., în contradictoriu cu pârâții D. G. și L. V., ambii cu domiciliul în comuna Cozmești, ..
Dispune înlocuirea măsurii de protecție a plasamentului în regim de urgență, a copilului D. A. E., născut la 03.05.1999, CNP_ la asistentul maternal profesionist P. A. M. cu plasamentul la același asistent maternal profesionist, cu domiciliul în comuna Dumești, ..
Dispune ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de de asistentul maternal profesionist P. A. M..
Dispune acordarea alocației de plasament prevăzută de art. 119 din Legea nr. 272/2004.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul V..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 aprilie 2013.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, D. T. |
Red/tehnored D.P.C./25.05.2013
Ex.6/25.05.2013
..05.2013
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1205/2013. Tribunalul... | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 584/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
