Validare poprire. Decizia nr. 121/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 7974/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 121/A/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. G.
Judecător E.-G. A.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta – creditoare S.C. I. R. S.A., cu sediul în mun. Iași, ., .. Iași, în contradictoriu cu intimata – debitoare P. C. V., cu sediul în mun. V., . nr. 62, jud. V. și intimata – terț poprit ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V. - TREZORERIA ȘI CONTABILITATEA PUBLICĂ A MUNICIPIULUI V., cu sediul în mun. V., . nr. 56, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 1311/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect validare poprire .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită. Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 5 iunie 2007, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 1311/15.03.2013 Judecătoria V. a respins cererea creditoarei . în contradictoriu cu debitoarea P. C. V. și terțul poprit Administrația Finanțelor Publice V. – Trezoreria și Contabilitatea Publică a Municipiului V..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 27.01.2012 creditoarea . a solicitat executorului judecătoresc executarea silită a debitorului P. C. V. în baza sentinței civile 220/CA/17.08.2010 în vederea recuperării creanței în sumă de 1.402.517,29 lei + penalități de 0,1% pe zi în sumă de 1.399.976,99 lei.
La data de 22.02.2012 Judecătoria V. a încuviințat această executare silită.
La data de 27.02.2012 executorul judecătoresc a emis somația de plată către debitor, punându-i în vedere că în termenul de șase luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002 să facă demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor de plată.
La data de 27.03.2012 debitul asupra căruia s-a început executarea silită a fost restrâns la valoarea penalităților de întârziere (fila 75) având în vederea adresa creditoarei prin care comunica executorului că încasase debitul principal și că din eroare a solicitat și executarea acestuia (fila 74).
Întrucât în termenul de șase luni debitorul nu a achitat debitul, la solicitarea creditoarei din 4.09.2012 (fila 88), executorul judecătoresc a demarat procedura executării silite prin poprire.
În acest sens s-a emis adresa de înființare a popririi de către terțul poprit Trezoreria V. (fila 90), și s-a comunicat de asemenea, debitorului demararea procedurii de executare silită prin poprire (fila 91).
Terțul poprit a primit adresa de înființare a popririi la data de 6.09.2012 (fila 92), iar la 11.09.2012 a confirmat înființarea popririi începând cu data de 10.09.2012.
Cu toate acestea, nicio sumă de bani nu a fost virată de către terțul poprit din contul debitorului, în contul executorului judecătoresc, motiv pentru care creditoarea, în temeiul art. 460 Cod procedură civilă a solicitat validarea popririi.
Este adevărat că art. 3 din OG 22/2002 prevede că în cazul în care instituțiile publice nu-și îndeplinesc obligația de plată în termenul de șase luni, creditorul poate solicita efectuarea executării silite conform Codului de procedură civilă sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Cu toate acestea, instanța opinează că spre deosebire de executarea silită mobiliară și imobiliară care se poate face conform Codului de procedură civilă, executarea silită prin poprire poate fi făcută doar în condițiile reglementate de OG 22/2002 și ale Ordinului MFP 2336/2011. Aceasta întrucât, legiuitorul a prevăzut la art. 1 alin. 1 din OG 22/2002 că, „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”. Totodată, la alin. 2 legiuitorul a prevăzut că aceste creanțe nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Instanța a apreciat că această regulă stabilită la art. 1 se aplică atât plăților făcute de bună-voie de către debitorii în cauză, cât și executărilor silite. Aceasta întrucât plățile se fac de la bugetul de stat, iar ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, iar creditele aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol conform Legii 500/2002.
Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 nu face decât să respecte prin dispozițiile sale, Legea 500/2002.
Aceasta nu înseamnă că această ordonanță împiedică executarea silită ci, dimpotrivă, face posibilă această executare prin obligarea ordonatorilor de credite de a lua toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii conform art. 4 din OG 22/2002.
Ordonanța instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop însă, această limitare nu este contrară Constituției și nu înfrânge regula accesului liber la justiție sau dreptul la un proces echitabil așa cum a reținut Curtea Constituțională în Decizia 444/20.11.2003.
Asemenea măsură de protecție a debitorului nu este singulară în legislația execuțională, fiind de amintit dispozițiile art. 406 Cod procedură civilă prin care se prevede exceptarea de la executarea silită a unor bunuri ale debitorului și ale familiei sale.
Revenind la obligația terțului poprit după înființarea popririi, instanța a reținut în lumina celor arătate mai sus și având în vedere comunicarea făcută acestuia de către debitor, prin anexa 1 (fila 150) în sensul că nu există sume care să fie indisponibilizate din credite sau disponibilități bugetare deschise și neutilizate în conturi, că acesta nu și-a încălcat obligația prevăzută de art. 460 Cod procedură civilă.
Ordinul 2336/19.07.2011 prevede o singură situația în care Trezoreria poate indisponibiliza sumele din conturile instituției publice și ulterior să le vireze în contul executorului judecătoresc. Este vorba de situația în care instituțiile publice nu transmite situația prevăzută în anexa 2 cel mai târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei de înștiințare însoțită de anexa 1, din partea Trezoreriei (art. 4 din Ordinul 2336/2011). În acest caz sumele se indisponibilizează și dacă în perioada de indisponibilizare de 15 zile de la data la care Trezoreria a primit adresa de înființare a popririi, instituția publică tot nu transmite situația prevăzută în anexa 2, Trezoreria virează în contul executorului, sumele indisponibilizate.
Nu este cazul debitorului P. C., care a comunicat Trezoreriei la data de 11.02.2012 anexa 2, anexa 1 fiindu-i comunicată de către Trezorerie pe 11.09.2012.
Prin urmare, instanța a reținut că terțul poprit și-a îndeplinit întocmai obligația prevăzută de lege și că cererea de validare a popririi care are ca finalitate obținerea unui titlu executoriu împotriva terțului poprit, pe care creditorul să-l poată urmări ca pe un debitor principal, era neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel S.C. „I. R." S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
În fapt, prin sentința civilă nr. 1311 din 15.03.2013, Judecătoria V. a respins cererea apelantei, formulată în contradictoriu cu intimata-debitoare, P. C. V., și cu intimata-terț poprit, Administrația Finanțelor Publice V. - Trezoreria și Contabilitatea Publică a Municipiului V., privind validarea popririi până la concurența sumei de 160.168,69 lei.
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 220/CA din 17.08.2010, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ - irevocabilă, intimata-debitoare, P. C. V., a fost obligată, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 119/2007, să achite către S.C. „I. R." S.A. penalități de întârziere în cuantum de 0,1%/zi întârziere pentru perioada 12.02._10 și cheltuieli de judecată în cuantum de 2.540,30 lei.
Având în vedere că intimata-debitoare nu a înțeles să execute de bunăvoie hotărârea amintită, apelanta-creditoare s-a adresat Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „Barcă G. și L.-N. G.-C." în vederea aducerii la îndeplinire pe calea executării silite a titlului executoriu. În acest sens a fost format dosarul de executare nr. 41/2012. În cadrul dosarului de executare, urmare a admiterii unei contestații la executare formulată de P. C. V. - sentința civilă nr. 1354 din 13.04.2012 pronunțată de Judecătoria V. - irevocabilă, intimate-debitoare a fost obligată și la plata sumei de 5.030,90 lei, cu titlu de cheltuieli de executare. În cadrul dosarului de executare nr. 41/2012 a fost calculat cuantumul penalităților de întârziere stabilite prin sentința civilă nr. 220/CA din 17.08.2010 pronunțată de Tribunalul V., acesta fiind de 152.597,49 lei - proces-verbal din data de 27.02.2012.
În conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 22/2002, intimata-debitoare a beneficiat de termenul de 6 luni înlăuntrul căruia era obligată a face demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligațiilor de plată. La finalizarea acestei perioade a solicitat organului de executare silită să procedeze la poprirea contului deținut de P. C. V. la Trezoreria V..
Terțul poprit a fost încunoștiințat, la data de 05.09.2012, de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „Barcă G. și L.-N. G.-C." cu privire la poprirea sumei de 160.168,69 lei, urmând ca, în termenul prevăzut de lege, acesta să se conformeze dispozițiilor art. 456 din Codul de procedură civilă.
La data de 11.09.2012, prin adresa sa nr. 9306, terțul poprit a confirmat înființarea popririi, începând cu data de 10.09.2012.
Astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în fața instanței de fond, intimata-debitoare a continuat și continuă și la acest moment, cu concursul intimatei-terț poprit, a face diverse operațiuni prin contul deschis la TREZORERIA ȘI CONTABILITATEA PUBLICĂ A MUNICIPIULUI V., nefiind incomodată ori stingherită în nici un fel de măsura popririi instituită de un organ de executare silită.
Punctul de vedere al intimatei-terț poprit, exprimat prima oară prin adresa nr._ din 26.11.2012, la pct. 5 și, ulterior, în toate actele sale, inclusiv în întâmpinare, a fost acela că „au fost efectuate operațiuni pe cont, dar că acestea respectau dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 22/2002, conform explicațiilor înscrise de debitor pe documentele de plăti".
Instanța de fond a apreciat că terțul poprit și-a respectat întocmai obligațiile stabilite de art. 460 din Codul de procedură civilă, prin aceea că a luat act, în termen legal, de declarația debitoarei exprimată, conform Ordinului MFP nr. 2336/_, în Anexa nr. 2, potrivit căreia nu există sume care să fie indisponibilizate din credite sau disponibilități bugetare deschise și neutilizate în conturi.
Totodată, judecătorul fondului opinează că, spre deosebire de executarea silită mobiliară și imobiliară, care se pot face conform dispozițiilor generale cuprinse în Codul de procedură civilă, executarea silită prin poprire poate fi făcută doar în condițiile reglementate de O.G. nr. 22/2002 și de Ordinul MFP nr. 2336/2011.
Interpretarea în ansamblu a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, în lumina modificărilor pe care acest act normativ le-a suferit in timp, respectiv și mai ales prin adoptarea Legii nr. 110/2007, nu poate conduce decât la concluzia că actul normativ menționat prevede două situații disctincte, respectiv una de protecție a debitorului instituție sau autoritate publică în perioada de 6 luni în care acesta are, totuși, obligația de a face demersurile legale și a-și îndeplini obligația de plată (art. 1 și art. 2) și una în care creditorul poate face apel la procedura de drept comun pentru executarea titlului executoriu (art. 3).
Opinia exprimată de judecătorul fondului potrivit căreia „regula stabilită la art. 1 se aplică atât plăților făcute de bună-voie de către debitorii în cauză, cât și executărilor silitei este apreciată ca fiind o adăugare la lege, în condițiile în care actul normativ în discuție nu face o astfel de precizare.
Mai mult, raționamentul instanței de fond ar conduce creditorul la o situație fără ieșire, respectiv la imposibilitatea concretă de a pune în executare un titlu executoriu împotriva unei persoane de drept public, în condițiile în care aceasta nu respectă de bunăvoie obligația de plată, executarea imobiliară sau mobiliară fiind excluse, dat fiind caracterul insesizabil al bunurilor sale, aparținând domeniului public. Atare interpretare vine în contradicție flagrantă cu dispozițiile art. 41 alin. 1 din Constituția României și cu principiul legalității statornicit de legea procesual civilă.
După modificarea O.G. nr. 22/2002 prin Legea nr. 110/2007, legiuitorul a prevăzut în mod expres că, în cazul în care instituțiile publice nu-și îndeplinesc obligațiile de plată în termenul prevăzut de art. 2, creditorul va putea solicita executarea silită potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă sau potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie."
Mai mult, instanța arătată apreciază că rolul terțului poprit nu poate și nu trebuie să fie unul pur decorativ, acela de a lua doar act de declarația debitorului privind existența sau neexistența unor credite bugetare cu destinația apreciată exclusiv de debitor, ci că, dimpotrivă, „față de modificările aduse O.G. nr. 22/2002, (n.n. terțul poprit) poate proceda la indisponibilizarea sumelor, nefiind alte dispoziții contrare care să prevadă imposibilitatea sau necompetența sa ...".
Interpretarea expusă anterior își găsește susținere și în practica curentă a Curții Europene a Drepturilor Omului care, în cauza S. vs. România, a apreciat că atunci când administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea ei, chiar și în cazul aplicării unui act normativ derogatoriu cum este O.G. nr. 22/2002, garanțiile prevăzute la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de care a beneficiat justițiabilul în fața instanței, își pierd orice rațiune de a fi.
Aceeași Curte, în cauza S. vs. România, arată că faza de executare silită trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces", în sensul art. 6 (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiție devine unul iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți.
Din ansamblul probatoriu administrat în cauză, respectiv din Anexele 1 comunicate de intimata-terț poprit intimatei-debitoare la datele de 11.09.2012 (adresa nr. 9302) și, respectiv, 11.01.2013 (adresa nr. 546) rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că în conturile intimatei-debitoare existau disponibilități de fonduri/credite bugetare deschise și neutilizate. În aceste condiții, Administrația Finanțelor Publice V. — Trezoreria și Contabilitatea Publică a Municipiului V., a procedat nelegal, încălcând dispozițiile art. 456 din codul de procedură civilă în vigoare la acea dată, care o obligau a consemna respectivele sume și a trimite organului de executare dovada în acest sens.
O altă obligație legală încălcată de intimata-terț poprit este aceea ca „cel târziu în prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc ... a adresei de înființare a popririi... va înștiința în scris instituția sau autoritatea publică cu privire la data primirii adresei de înființare a popririi și suma pentru care se dispune poprirea ..." (art. 2 din Procedura din 19.07.2011 de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul Trezoreriei Statului - Monitorul Oficial nr. 523 din 25 iulie 2011).
Astfel cum rezultă din actele dosarului de fond, intimata-terț poprit a primit adresa de înființare a popririi la data de 06.06.2012 (joi), având obligația, conform celor de mai sus, a înștiința debitorul cel târziu în următoarea zi lucrătoare, respectiv vineri, 07.09.2012. Acest lucru însă nu s-a întâmplat decât peste 4 (patru) alte zile, respectiva abia la data de 11.09.2012 (marți) - adresa sa nr. 9301.
La dosarul cauzei a fost depus la ultimul termen de judecată un punct de vedere redactat de dl. L. G., expert contabil. Într-o manieră tehnică acesta argumentează faptul că o mare parte a operațiunilor financiar-contabile efectuate de intimata-debitoare prin conturile sale, cu acordul tacit al intimatei-terț poprit, nu se circumscriu prevederilor art. 452 din Codul de procedură civilă și ale O.G. nr. 22/2002 (ex.: asistență juridică, expertiză tehnică judiciară, chirie Primăria Negrești, service auto, poliță asigurări accidente, transport persoane etc).
Din probele administrate în cauză rezultă faptul că intimata-terț poprit nu s-a conformat obligațiilor sale legale privind indisponibilizarea sumelor datorate de intimata-debitoare, fapt care conduce la temeinicia cererii de validare a popririi cu obligarea intimatei-terț poprit la plata către apelanta-creditoare a sumei de 160.168,69 lei.
Probe: înscrisuri.
În drept, dispozițiile art. 282 Codul de procedură civilă.
Legal citată, intimata Administrația Finanțelor Publice a municipiului V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de creditorul S.C. I. R. S.A. pentru următoarele considerente:
In fapt, prin adresa nr. 41/2012/05.09._, Biroul Executorilor Judecătorești B. G. si L. -Nicolaita G.-C. a solicitat infiintarea popririi conform dispozițiilor Cod proc. civ. asupra contului pe care il are deschis la Trezoreria municipiului V. debitoarea P. C. V., in baza titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 220/CA/17.08.2010 pronunțata de Tribunalul V. si SENTINȚA CIVILA NR. 1354/, in a cărui executare stăruie creditorul S.C. I. R. S.A., pana la concurenta sumei totale de 160.168.69 lei.
Prin adresa nr. 9306/11.09.2012 Trezoreria si Contabilitatea Publica a municipiului V., confirma Biroului Executorilor Judecătorești B. G. si L.-Nicolaita G.-C. infiintarea popririi asupra conturilor deschise la Trezoreria municipiului V. pe seama Palatului C. V. (cod de identificare fiscala_), incepand cu data de 10.09.2012.
Având in vedere dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, potrivit cărora "creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor si autorităților publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinație prin bugetele acestora sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligația de plata respectiva" coroborate cu disp. art. 2 din ordinul M.F.P. NR. 2336/2011, Trezoreria municipiului V. a instiintat in scris debitorul, prin adresa nr. 9301/11.09.2012, cu privire la adresa de infiintare a popririi si suma pentru care s-a dispus infiintarea popririi.
Potrivit Ordinului MFP NR. 2336/2011 pentru aprobarea Procedurii de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza cărora se solicita infiintarea popririi conturilor autorităților si instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, prin adresa menționata s-a comunicat debitorului ca are obligația sa comunice in scris informațiile in legătura cu sumele existente in conturi la data primirii adresei de infiintare a popririi care se indisponibilizeaza, completând in acest sens Anexa nr. 2, care urma sa fie transmisa cel târziu in prima zi lucratoare de la primirea adresei nr. 9302/11.09.2012.
Prin adresa nr. 439 debitoarea P. C. V. a transmis Trezoreriei V. Anexa nr. 2 la ORDINUL MFP nr. 2336/2011. indicând suma 0 la credite bugetare deschise si neutilizate care urmează a se indisponibiliza.
Cu privire la art. 1 din O.G. NR. 22/2002, subliniem ca in jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care a analizat acest text legal si care printr-o . decizii a respins excepțiile de neconstitutionalitate invocate, s-a reținut că instituirea anumitor limite ale executării creanțelor stabilite in sarcina instituțiilor publice nu este neconstitutionala.
Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la bugetul de stat in acest scop, nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, ci o norma de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu sa se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele prevăzute prin titlul executoriu.
Astfel, scurgerea termenului de 6 luni si posibilitatea executării silite potrivit Codului de procedura civila nu înlătura faptul ca executarea se poate efectua numai asupra acelor sume /titluri de cheltuieli din care pot fi achitate obligațiile instituțiilor si autorităților publice si ca atare nu inlatura implicit nici incidența procedurii aprobate prin OMFP nr. 2336/2011.
Legal citată, intimata P. C. V. a solicitat respingerea apelului pentru următoarele considerente:
Asa cum rezulta din piesele dosarului, la data de 6 septembrie 2012, terțul poprit a primit adresa de infiintare poprire, iar la data de 11.09.2012 a confirmat infiintarea popririi incepand cu data de 10.09.2012.
Terțul poprit nu a virat insa creditoarei apelante nicio suma de bani, intrucat in contul colector al debitoarei, la subdiviziunea investiții - simbol 171 - nu au fost alocați de către finanțatorul lucrărilor executate de către creditoare fondurile necesare acoperirii titlului executoriu.
Debitoarea a făcut dovada faptului ca in contul colector la subdiviziunea investiții de unde au fost virate toate sumele ce s-au plătit creditoarei nu s-au inregistrat mișcări de sume.
Plățile pe care le-a văzut creditoarea in contul subscrisului se inscriu in categoria cheltuielilor de personal alocate . decât cea destinata investiilor. Începând cu data de 11 septembrie 2012, mișcările de sume s-au făcut doar pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si funcționare a instituției, in acestea intrând si cheltuielile cu plata salariilor. Desi OG 22/2002 prevede prin dispozițiile art.3 ca " In cazul in care instituțiile publice nu îsi îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la alineatul 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit C.pr.civ.si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie ", in mod corect instanța de judecata apreciază ca " spre deosebire de executarea silita mobiliara si imobiliara care se poate face conform C.pr.civ., executarea silita prin poprire poate fi făcuta doar in condițiile reglementate de OG 22/2002 si ale Ordinului MFP nr.2336/2011
Aceasta intrucat dispozițiile art.l din OG 22/2002 sunt imperative, statuând ”Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor si autorităților publice se achita din sumele aprobate cu aceasta destinație prin bugetele acestora, sau, dupa caz, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligația de plata respectiva.
(2) Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor si autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si funcționare, inclusiv a celor de personal, in scopul îndeplinirii atribuțiilor si obiectivelor legale pentru care au fost infiintate ".
Apelanta nu a făcut dovada ca in subdiviziunea investiții al contului colector au intrat sumele alocate acoperirii titlului executoriu, iar terțul poprit ar fi incalcat efectele infiintarii popririi.
Pe de alta parte, este de semnalat si faptul ca prin sentința civila nr.216/CA/4 februarie 2013, Tribunalul V. a acordat un termen de gratie de 6 luni subscrisului cu scopul de a procura sumele necesare acoperirii titlului executoriu.
Subscrisul a intreprins toate demersurile la ordonatorul principal de credite pentru ca acesta sa vireze suma necesara acoperirii titlului executoriu.
Reaua-credinta a subscrisului de care pomenește apelanta in toate demersurile de executare silita a titlului sau are un caracter insinuant, subscrisul facand dovada cu inscrisurile existente la dosarul cauzei ca obligația de plata a debitului principal a fost achitata de bunăvoie, pentru diferența facand demersurile necesare pe langa ordonatorul principal de credite pentru alocarea sumei.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 220/CA/17.08.2010 a Tribunalului V. rămasă definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a contestației în anulare, debitoarea P. C. V. a fost obligată la plata către creditoarea . a sumei de 1.399.976,99 lei, reprezentând debit, penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculat la debitul principal de 1.399.976,99 lei, începând cu 12 februarie 2010 și până la 31.05.2010 și cheltuieli de judecată în cuantum de 2540,3 lei.
În baza acestui titlu executoriu, creditoarea . a solicitat încuviințarea executării silite fiind deschis dosarul de executare nr. 41/2012 la Biroul executorului judecătoresc asociați B. G. și L. N. G. C.. Una din modalitățile de executare silită aleasă de executorul judecătoresc a fost și înființarea popririi asupra conturilor debitoarei, cu respectarea dispozițiilor OG nr. 22/2002 și a ordinului MFP nr. 2336/2011.
Ulterior se fac precizări cu privire la suma pentru care s-a început executarea silită, în sensul că debitul principal în sumă de 1.399.976,99 lei a fost achitat de către debitoare, rămânând de achitat penalitățile de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculat la debitul principal de 1.399.976,99 lei, calculate la suma de 152.597,49 lei, la care se adaugă suma de 2540 lei, cheltuieli de judecată plus cheltuielile de executare.
Nu s-a putut finaliza executarea silită prin poprire în condițiile în care prin contul asupra căruia debitoarea trebuie să comunice anexa 2 în baza ordinului MFP nr. 2336/2011 nu s-a rulat nici o sumă de bani.
De altfel, la data de 4.02.2013 s-a pronunțat sentința civilă nr. 216/CA/2013, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a acordat un termen de grație de 6 luni pentru debitoarea P. C. V., calculat începând cu data pronunțării hotărârii, respectiv 4.02.2013, de la plata creanței stabilite prin sentința civilă nr. 220/CA/17.08.2010 a Tribunalului V. în dosarul nr._ . Potrivit acestei hotărâri, termenul de grație expiră la data de 4.08.2013, în această perioadă neputându-se efectua acte de executare.
La data de 5.09.2012, executorul judecătoresc emite adresa de înființare a popririi către Trezoreria V., adresă care a fost primită de terțul poprit la data de 6.09.2012. Într-adevăr exista obligația pentru terțul poprit ca cel târziu în prima zi lucrătoare de la data primirii de la executorul judecătoresc a adresei de înființare a popririi să înștiințeze în scris instituția sau autoritatea publică cu privire la adresa de înființare a popririi și suma pentru care se dispune poprirea. Această adresă a fost emisă de terțul poprit la data de 11.09*.2012, în condițiile în care zilele de 8 și 9.09,2012 erau zile nelucătoare. Însă nu i s-a produs creditoarei nici un prejudiciu, anexa 2 fiind transmisă de debitoare în aceeași zi de 11.09.2013. Necomunicare acestui din urmă act atrage sancțiunea înființării popririi asupra tuturor conturilor debitoarei.
În ceea ce privește conturile asupra cărora se putea face indisponibilizarea, în mod corect, instanța de fond a constatat că au fost respectate dispozițiile legale în vigoare, respectiv OG nr. 22/2002 și ordinul MFP nr. 2336/2011 care prevede procedura de înființare a popririi.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 296 C. proc. Civ., instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 1311/15.03.2013 pronunțată de Judecătoria V., sentință pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.06.2013.
Pentru Președinte, E. G., Vicepreședinte, A. C. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, E. G. |
Red. A.E.G.
Tehnored. E.G.
5 ex./09.07.2013
..07.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 161/2013. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1205/2013. Tribunalul... → |
|---|
