Acţiune în constatare. Decizia nr. 346/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 3258/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 346/A/2014
Ședința publică de la 22 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de apel declarată de către apelanta - pârâtă B. C. Română SA. București, cu sediul în sector 1, București, . Bucharest Business, nr. 1A- ., în contradictoriu cu intimatul – reclamant L. I., cu domiciliul în com. Poienești, . și intimata – pârâtă B. C. Română - Filiala V., cu sediul în V., ., J. V., împotriva sentinței civile nr. 3076/25.09.2013, pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta - pârâtă prin reprezentant convențional, av. M. C., cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți în cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al doilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; prin încheierea din data de 18.03.2014, a fost soluționată cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de apelantă, în sensul admiterii acesteia; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța învederează că prin încheierea din data de 18.03.2014, a fost admisă cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de apelanta – pârâtă B. C. Română SA. București, constatându-se că apelanta – pârâtă este scutită de la plata diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 240,63 lei.
Av. C. M. pentru apelantă depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată constatând în onorariu de avocat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel invocate.
Având cuvântul, apelanta prin apărător ales, solicită admiterea apelului pentru motivele arătate pe larg în cerere.
Arată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe BCR SA – Filiala V., iar ulterior prin răspunsul la întâmpinare, a arătat că înțelege să se judece cu BCR SA – Sucursala V.. Prin întâmpinarea depusă la fond, pârâta BCR SA a invocat o . excepții, respectiv excepția lipsei capacității procesuale a Sucursalei V., a nulității cererii de chemare în judecată pentru neprecizarea obiectului acesteia și a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale a Sucursalei V., apreciind că reclamantul a chemat în judecată BCR SA – Filiala V., care are personalitate juridică, în condițiile în care aceasta nu figurează în contractul încheiat între părți. De asemenea, a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată și a redus cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate.
Consideră că în mod greșit a apreciat instanța că BCR SA – Filiala V. poate avea calitatea de pârâtă în această cauză, motiv pentru care solicită ca în apel să fie modificată sentința în sensul de a fi admisă excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei BCR SA – Filiala V.. De asemenea, apreciază că se impune admiterea excepției nulității cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în totalitate pentru fond și apel.
Excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei BCR SA – Filiala V. a fost analizată eronat, indiferent de situațiile avute în vedere de prima instanța.
Astfel, în condițiile în care instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut o eroare materială atunci când a înțeles să cheme în judecată pe BCR Filiala V., se impune admiterea excepției motivat de faptul că nu există această unitate, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
În condițiile în care instanța a apreciat că s-a produs o eroare materială în sensul că reclamantul dorea să se judece cu BCR SA Sucursala V., excepția lipsei capacității procesuale era de asemenea întemeiată întrucât potrivit disp. legale incidente și a actelor depuse la dosar, sucursalele nu au patrimoniu propriu, nu au organe de conducere și nu pot sta în nume propriu în proces în calitate de pârâtă doar în situația în care ar fi avut mandat special, or în cazul de față un astfel de mandat nu a fost dat.
Cu privire la excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru neprecizarea obiectului, apreciază că în mod greșit a fost respinsă, având în vedere că reclamantul nu și-a precizat cu exactitate pretențiile sale. În lipsa acestor elemente, instanța nu putea să se pronunțe cu privire la petitul acțiunii, fiindu-i practic imposibil să soluționeze cauza.
Ultimul motiv de apel vizează faptul că în mod greșit instanța a cenzurat cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciind eronat că munca depusă de reprezentantul convențional nu justifică suma solicitată cu acest titlu.
Învederează că reprezentantul convențional al apelantei a răspuns tuturor solicitărilor instanței emise în faza scrisă, anterioară stabilirii primului termen de judecată astfel că la momentul fixării primului termen, toate apărările și probatoriile erau deja făcute. Consideră că solicitarea privind acordarea cheltuielilor de judecată îndeplinește condițiile prev. de art. 451 din noul cod proc.civ., respectiv caracterul necesar, real și rezonabil.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului în sensul arătat și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare, conform art. 395 alin. 1 N.c.p.c., dându-se decizia de față.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3079 din 25.09.2013 a Judecătoriei V., au fost respinsă excepția de netimbrare a acțiunii, invocată de pârâta . și excepția nulității cererii.
A fost respinsă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . SA Filiala V. și în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantului L. I. domiciliat în ., în contradictoriu cu această pârâtă.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând prioritar excepțiile lipsei capacității procesuale și a calității procesuale pasive, excepția de netimbrare a ultimului capăt de cerere referitor la restituirea sumelor încasate în baza clauzelor de la punctul 5 din contract, excepția nulității acțiunii pentru neprecizarea obiectului și a elementelor obligatorii prevăzute de art. 194 Noul Cod de procedură civilă, excepția lipsei de obiect și de interes și excepția prescripției dreptului de a mai solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din cele două contracte de credit, invocate de către pârâtă, instanța a reținut următoarele:
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și are un capăt principal de cerere referitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la dobândă și trei capete accesorii referitoare la înlocuirea clauzelor abuzive, modificarea contractelor de credit în ceea ce privește aceste clauze și restituirea sumelor încasate de către pârâtă în temeiul acestor clauze abuzive.
Legea 146/1997 prevede la art. 15 litera j că sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la protecția consumatorilor, atunci când persoanele fizice au calitatea de reclamant împotriva agenților care le-au prejudiciat drepturile și interesele legitime de consumator.
Instanța a opinat că în sfera acțiunilor referitoare la protecția consumatorilor intră nu numai cererile de constatare a clauzelor abuzive ci, și cele referitoare la daunele-interese solicitate de către consumatorii prejudiciați de la agenții economici. Prin urmare, acțiunea reclamantului, sub toate capetele de cerere, era scutită de taxa de timbru, excepția netimbrării fiind respinsă.
În ceea ce privește nulitatea cererii de chemare în judecată, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 194 Cod procedură civilă, instanța a constatat următoarele:
În cadrul procedurii regularizării cererii de chemare în judecată, instanța a solicitat reclamantului să precizeze suma ce solicită a-i fi restituită de către pârâtă, sumă ce face obiectul capătului patru de cerere, apreciind că celelalte capete de cerere sunt clare sub aspectul obiectului lor.
Reclamantul a răspuns solicitării instanței în sensul că nu putea preciza suma întrucât nu cunoaștea modul de calcul al dobânzii, practicat de către pârâtă dar că cererea sa viza diferența dintre dobânda de 12,4% la un credit și 9,2% la al doilea și dobânda de referință Euribor + marja fixă de 1,20 p.p. la un credit și 3,5 p.p. la al doilea.
Instanța a apreciat că reclamantul și-a precizat obiectul acestei cereri atât cât i-au permis cunoștințele financiar-bancare, suma exactă urmând a fi stabilită în baza probatoriilor ce urmau a se administra.
La fel și motivele de drept pe care reclamantul și-a întemeiat cererea, au fost indicate de acesta în măsura cunoștințelor sale juridice, judecătorul având dreptul să dea sau să restabilească calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, conform art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă.
Prin urmare, instanța a apreciat că cererea reclamantului îndeplinea toate cerințele art. 194 Cod procedură civilă, excepția nulității ei fiind respinsă.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei BCR SA – sucursala V., instanța a constatat că reclamantul nu a chemat în judecată sucursala V. a Băncii Comerciale Române ci, filiala V.. Or, conform art. 42 din Legea 31/1990, filialele sunt societăți cu personalitate juridică și prin urmare au capacitate procesuală de folosință, excepția invocată de pârâtă fiind neîntemeiată.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, instanța a reținut că reclamantul a înțeles să cheme în judecată B. C. Română SA – Filiala V. și nu și-a modificat acțiunea sub aspectul cadrului procesual pasiv până la primul termen la care părțile au fost legal citate conform art. 204 Cod procedură civilă, precizând expres că se judecă cu pârâta indicată în acțiunea introductivă.
Instanța a observat din analiza celor două contracte de credit ce fac obiectul acțiunii de față că, reclamantul le-a încheiat cu B. C. Română SA (contract_) și cu B. C. Română SA prin sucursala V. (contract 239/15.02.2007).
În niciunul din cele două contracte nu apărea ca parte contractantă B. C. Română SA – Filiala V..
Calitatea procesuală pasivă presupune justificarea obligației unei persoane de a participa ca parte în procesul civil. Calitatea de pârât aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut dreptul reclamantului.
Or, atât timp cât BCR SA Filiala V. nu era parte contractantă în cele două contracte de credit încheiate de reclamant, aceasta nu avea calitatea procesuală pasivă în acțiunea de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a admis doar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
În temeiul art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă a obligat reclamantul la plata parțială a onorariului de avocat solicitat de către pârâtă, apreciind că în raport cu activitatea desfășurată de avocat (redactare întâmpinare și susținere excepții) nu se justifica acordarea onorariului integral încasat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta ., solicitând modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul:
- admiterii excepției lipsei capacității procesuale a pârâtei BCR „Filiala" V.;
- admiterii excepției nulității cererii de chemare în judecată pentru neprecizarea obiectului acesteia; obligării reclamantului la plata integrală a cheltuielilor de judecată ocazionate la fond și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în prezenta cale de atac.
Motivele de apel sunt:
- prima instanță a respins în mod nelegal excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei B. C. Română SA - Sucursala/"Filiala" V.
Așa cum rezultă din cererea introductivă, reclamantul a înțeles să cheme în judecată B. C. Română SA „Filiala" V..
În răspunsul la întâmpinare însă, reclamantul arată că înțelege să se judece cu BCR Sucursala V., apreciind că aceasta are capacitate și calitate procesual pasivă.
Față de această precizare a reclamantului, apelanta a considerat că în cererea de chemare în judecată s-a strecurat în realitate o eroare materială, întrucât, în realitate BCR „Filiala" V. nu există.
Raționamentul instanței de fond potrivit căruia filialele au personalitate juridică, potrivit legii 31/1990 nu are în vedere absolut deloc situația de fapt a BCR, anume aceea că aceasta, potrivit Statutului atașat de Subscrisa întâmpinării, nu are filiale, ci doar sucursale și agenții fără personalitate juridică.
Pentru ipoteza în care instanța nu a considerat că reclamantul a făcut o eroare materială în cererea de chemare în judecată, indicând greșit filiala în loc de sucursală, soluția corectă pe care trebuia să o ia instanța de fond era să admită excepția lipsei capacității procesuale a „Filialei" V. pe motiv că această persoană juridică nu există și nu a existat niciodată, or nu poate avea capacitate procesuală o persoană inexistentă.
În ipoteza în care s-ar considera că reclamantul a chemat în judecată Sucursala V., iar nu filiala, cum probabil dintr-o eroare materială a precizat în cererea de chemare în judecată, excepția lipsei capacității procesuale a Sucursalei tot ar trebui admisă, întrucât Sucursala nu are personalitate juridică, astfel cum pe larg am arătat în cuprinsul întâmpinării.
Din Actul Constitutiv și Regulamentul de funcționare ale BCR SA, precum și din actele de constituire ale acesteia reiese fără dubiu lipsa organelor proprii de conducere ale pârâtei Sucursala V., care este o unitate dependentă de societatea mamă.
Ca atare, în conformitate cu art. 41 al. 2 C.p.c. sucursala, neavând personalitate juridică și patrimoniu propriu, nu poate sta în judecată.
- prima instanță a respins în mod nelegal excepția nulității acțiunii pentru neprecizarea obiectului și a elementelor obligatorii pentru cererea de chemare in judecata, prevăzute la art. 194 N.C.P.C.
Art. 194 N.C.P.C. impune reclamantului să indice în mod clar care este obiectul cererii, precum și valoarea acestuia, cu redarea modului de calcul aplicat, precum și motivele de fapt și temeiul de drept pe care își întemeiază fiecare capăt de cerere. Or, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este una cu un vădit caracter pecuniar - 3 din cele 5 capete de cerere vizează în mod direct modul de calculare al sumelor datorate în baza contractului de credit și restituirea diferenței de preț.
Prima instanță a arătat faptul că în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată a solicitat reclamantului să-și precizeze suma ce solicită a-i fi restituită de către pârâtă, „apreciind că celelalte capete de cerere sunt clare sub aspectul obiectului lor".
În mod nelegal a interpretat prima instanță dispozițiile prevederilor art.194 lit. c) coroborat cu art.196 din Noul Cod de procedură civilă, care prevăd, sub sancțiunea nulității, obligația reclamantului de a indica în cuprinsul cererii de chemare în judecată „obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani (...)". Textul anterior citat nu permite instanței să deroge de la aceste dispoziții imperative (prevăzute sub sancțiunea expresă a nulității), pentru simplul motiv că apreciază că reclamantul nu are suficiente cunoștințe financiar-bancare pentru a evalua provizoriu obiectul cererii de chemare în judecată.
Rațiunea evaluării provizorii a obiectului cererii de chemare în judecată este tocmai aceea de a permite chiar și unui necunoscător să poată preciza după prețuirea sa, valoarea pretenției deduse judecății, urmând ca după administrarea probelor, acesta valoare provizorie să fie actualizată și să se stabilească valoarea reală.
Soluția instanței de fond este cu atât mai greșită sub acest aspect cu cât, în absența evaluării provizorii, nu se poate stabili în mod legal competența materială a instanței sesizate, fapt prin care se încalcă norme de ordine publică (art.129 alin.(2) pct.2 NCPC).
- prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art.451 N.C.P.C., reducând în mod nelegal cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat reclamantul.
Prima instanță a decis diminuarea semnificativă a cheltuielilor de judecată la a căror acoperire este îndreptățită motivând extrem de succint faptul că pentru redactarea întâmpinării și susținerea excepțiilor nu se justifică acordarea onorariului integral.
Susține că instanța a omis faptul că prezenta cauză se soluționează potrivit dispozițiilor Noului Cod de Procedură Civilă, și că în etapa scrisă, apelanta nu doar că a depus întâmpinarea, ci a pregătit și depus întreg materialul probator, astfel încât la primul termen de judecată cauza ar fi putut intra direct în etapa dezbaterilor pe fondul cauzei, întregul probatoriu fiind deja administrat.
Consideră că cheltuielile de judecată nu pot fi limitate numai la finalitatea de a constitui o sancțiune procedurală. Ele au și rolul de a despăgubi partea care a câștigat procesul și care nu se face vinovată de declanșarea activității judiciare.
Intimatul reclamant L. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței pronunțată de prima instanță.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și actele dosarului de fond, tribunalul constată că apelul este întemeiat.
Reclamantul - intimat a avut o poziție oscilantă cu privire la pârâta cu care înțelege să se judece, în sensul dacă aceasta este BCR Filiala V. sau BCR Sucursala Județeană V., însă cert este că prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 08.07.2013 ( fila 245 dosar fond), acesta a dorit să cheme în judecată reprezentanta băncii care i-a acordat creditul și unde l-a și semnat, adică BCR-Sucursala Județeană V..
Apelanta a făcut dovada cu acte că BCR – Filiala V. nu există, astfel încât, chiar dacă legal o filială a unei societăți comerciale are personalitate juridică, judecata cererii nu se putea face în contradictoriu cu o entitate juridică inexistentă, filiala nefiind identică cu o sucursală.
În acest context, se impunea admiterea excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei . Filiala V..
Stabilind ordinea de soluționare a excepțiilor, tribunalul constată că excepția privind lipsa capacității de folosință a pârâtei are prioritate față de excepția lipsei calității procesuale pasive, și ca urmare a soluției de admitere a primei excepții, ultima rămâne fără obiect.
Restul criticilor formulate sunt neîntemeiate, instanța de fond soluționând în mod corect, prin raportate la dispozițiile legale, cuprinse în art. 194 Cod pr.civ., excepția nulității cererii de chemare în judecată. Nu se poate susține că cererea nu a avut obiect.
Având în vedere criteriile enumerate de art. 451 N. Cod pr. civ., prima instanță a procedat în mod corect la reducerea cheltuielilor de judecată puse în sarcina reclamantului. Complexitatea redusă a cauzei și durata de soluționare nu justifică punerea în sarcina părții care a pierdut procesul a unei sume de bani disproporționat de mari față de aceste criterii.
Pentru aceste motive, tribunalul în baza art. 480 alin. 1 C. pr.civ., va admite apelul declarat de . SA București, împotriva sentinței civile nr. 3079 din 25.09.2013 a Judecătoriei V., pe care o va schimba în parte, conform dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod pr.civ., intimatul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuată de apelantă în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de . cu sediul social în București, sector 3, .. 5, împotriva sentinței civile nr. 3079 din 25.09.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei . – Filiala V. și în consecință respinge cererea reclamantului L. I. formulată în contradictoriu cu această parte.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Înlătură din sentință mențiunea privind soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei BCR - Filiala V..
Obligă intimatul – reclamant să achite apelantei suma de 2754, 66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 aprilie 2014.
Președinte, D. E. S. | Judecător, A. A. | |
Grefier, R. A. |
Red/S.D.E. 26-05-2014
Tehn/ AR-28.05.2014
5 ex./3 .
Judecătoria V.: judecător P. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1140/2014. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 415/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
