Plângere contravenţională. Decizia nr. 19/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 7180/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 19/R/2014
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător A. C.
Judecător L.-M. B.
Grefier T. B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul Inspectoratul de Poliție al județului V. cu sediul în mun. V., ..1, jud.V. în contradictoriu cu intimatul P. R. M. domiciliat în V., ..416, . împotriva sentinței civile nr.2101/2013 din data de 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al treilea termen de judecată, recursul este declarat și motivat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Asupra recursului civil declarat, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2101/2013 din data de 17 mai 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria V. a admis plângerea formulată de petentul P. R.-M. domiciliat în V., . 416, scara A, .-verbal de contravenție . nr._/22.10.2012 încheiat de IPJ – Poliția Negrești pe care îl anulează.
A exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr. 7180/2012, petentul P. R.-M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 22.10.2012 de intimata IPJ – Poliția Negrești.
În motivarea plângerii, petentul arată că în procesul-verbal nu a fost descrisă contravenția în modalitatea în care să rezulte pericolul social concret, situația de fapt menționată nu are legătură cu textul de lege menționat – (art. 101/9 din OUG 195/2002), viteza a fost încadrată în limitele legale, iar curba de care se face vorbire este o înclinare spre dreapta a șoselei, foarte largă.
Arată petentul că agentul constatator nu a menționat că de pe un drum secundar au pătruns pe carosabil două tractoare fără a acorda prioritate, iar manevra sa de evitare a impactului a dus la răsturnarea mașinii.
În dovedirea plângerii s-a atașat procesul-verbal de contravenție și s-a solicitat administrarea probatoriului testimonial.
Intimata a înaintat la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza întocmirii actului sancționator și a solicitat administrarea probatoriului testimonial.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ – Poliția Negrești la data de 22.10.2012, petentul P. R.-M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 101/1/9 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 21.10.2012, în timp ce conducea autoturismul Dacia L._ pe DN 15 D între localitatea Todirești către Dumești nu a adaptat viteza într-o curbă la dreapta, fără vizibilitate, a pierdut controlul autoturismului și s-a răsturnat în afara părții carosabile.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară,
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Probatoriul testimonial – depoziția martorului M. L. – susține poziția expusă de petent prin plângerea contravențională promovată, din depoziție reieșind că petentul se deplasa cu viteza legală (inclusiv în ipoteza vizată de art. 123/b din HG 1391/2006) în afara localității, evenimentul rutier fiind determinat nu de neadaptarea vitezei la condițiile invocate în actul sancționator ci de derapajul realizat de vehicul, în condițiile în care petentul a încercat să evite impactul cu un tractor ce ieșea în drumul prioritar, de pe un drum secundar, fără acordarea priorității.
Ca atare, nu se poate reține în sarcina petentului contravenția prevăzută de art. 101/1/9.
Depoziția martorului G. D. nu este concludentă, elocventă în condițiile în care nu a sesizat manevrele efectuate de participații la trafic (conducătorul tractorului sau petentul) percepând doar momentul în care tractorul a ieșit în drumul prioritar iar petentul a trecut cu vehiculul pe lângă autoturismul său, staționat într-o parcare, ca atare declarația sa nu poate contura elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 101/1/9 – OUG 195/2002.
Instanța a apreciat că declarația martorului R. C. este contradictorie, nu reflectă realitatea, în condițiile în care invocă probabilități, legate de manevrele petentului (intimidare, defecțiuni la sistemul de frânare al vehiculului) distanța sau că de la curba cu vizibilitate redusă (în ipoteza regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 - vizibilitatea mai mică de 50 metri) la drumul secundar ar fi de 100 metri, iar vizualizarea în trafic a petentului a fost de 600 metri – 700 metri, aspect puțin probabil raportat topografiei locului (curba cu vizibilitate redusă) sub 50 metri nu ar permite percepția întregului trafic).
Raportat aspectelor expuse instanța a admis plângerea, a anulat procesul-verbal și a exonerat petentul de plata amenzii contravenționale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Inspectoratul de Poliție al județului V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că petentul, ca și șofer,nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de pe drum, nu a fost atent la ceea ce se întâmplă pe carosabil, el putând evita accidentarea utilajului agricol, dacă, ar fi avut o viteză de 50 km/h, nefiind În cauză, un caz fortuit prevăzut de art. 11 al.1 din OG nr.2/2001, raportat la art. 47 Cod Penal.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 304 Cod pr.civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
În mod corect, instanța de fond, a apreciat, asupra legalității procesului verbal contestat, stabilind că, nu sunt cauze de nulitate absolută a acestuia, prevăzute de art. 15-19 din OG nr.2/2001, care să ducă la nulitatea acestuia.
Referitor la temeinicie, instanța de fond, în mod corect a constatat că procesul verbal este netemeinic, fiind sancționată o persoană nevinovată.
Astfel, intimatul, încercând să evite un impact fatal cu un utilaj agricol greu, care, a ieșit, pe șosea, de pe un drum secundar, fără a se asigura și a îi acorda prioritate, a efectuat, singura manevră posibilă pentru a se evita o tragedie,a ceea de a scoate de pe drum autoturismul său, pentru evitarea impactului.
Faptul că, autoturismul condus de petent s-a răsturnat, a fost ca urmare a faptului că, acesta a părăsit drumul public, pentru evitarea unui impact nimicitor, și a intrat pe acostamentul drumului, în frânare, după care a intrat pe un câmp unde s-a răsturnat, salvându-și astfel viața și integritatea corporală, valori supreme, ale fiecărei ființe umane, mai presus de orice alt bun material.
Organul constatator, nu a făcut dovada, prin probe asupra neglijenței intimatului, a nepriceperii sale la conducerea autoturismului, care să fi determinat, în mod direct, avarierea propriului autoturism. Totodată, nu s-a putut stabili viteza de deplasare a autoturismului condus de intimat, fiind doar o simplă supoziție a organului constatator pentru a își justifica sancțiunea aplicată, pe nedrept acestuia.
Din planșele foto, reiese faptul că, stratul de asfalt aș șoselei era deteriorat, pe acea porțiune, curba era largă, cu o vizibilitate redusă, ceea ce impunea, totuși, o reducere cu 50 km/h, a vitezei de deplasare a autoturismului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod pr.civilă, se va dispune, respingerea, ca nefundat, a recursului formulat de IPJ V. împotriva sentinței civile nr. 2101/17.05.2013 a Judecătoriei V., care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al județului V. împotriva sentinței civile nr.2101 din 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2014.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, A. C. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, T. B. |
Redactat-R.N.O.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.2-22 Ianuarie 2014
Judecătoria V.-judecător fond: G. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 287/2014. Tribunalul VASLUI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 238/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
