Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 402/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 2011/244/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 402/A/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător M. C.
Grefier T. B.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul reclamant P. Gîliță în contradictoriu cu intimata pârâtă D. M. împotriva sentinței civile nr. 253 C/2014 din 04.12.2014 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect evacuare art. 1033 C. ș.u.
La apelul nominal făcut la pronunțare, au lipsit părțile în proces.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 17 martie_, susținerile părților prin apărători fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când, fiind necesar un timp suplimentar pentru a delibera, s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la termenul din data de 31 martie 2015, când conform prevederilor art. 395 al.1 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, dând decizia de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 253 C/2014 din 04.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria Huși a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. GÎLIȚĂ, CNP-_ în contradictoriu cu pârâta D. M. și a obligat reclamantul să achite pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul P. Gîliță a solicitat prin intermediul procedurii speciale prevăzute de Codul de procedură civilă, evacuarea pârâtei D. M. din imobilul situat în mun. Huși, ., jud. V..
Ce doi au fost căsătoriți, iar prin sentința civilă nr.99 din 21.01.1999 a Judecătoriei Huși, căsătoria lor a fost desfăcută prin divorț. Ulterior, prin sentința civilă nr.3101 din 08.01.2002 a Judecătoriei Huși s-a consfințit tranzacția privind împărțeala bunurilor dobândite de ei în timpul căsătoriei. Prin această tranzacție reclamantul a dobândit proprietatea exclusivă asupra imobilului situat în mun. Huși, ., jud. V..
În tranzacție, părțile au stipulat că pârâta a primit în schimb suma de_ lei vechi cu titlul de sultă.
Cu toate acestea, pârâta a locuit în mod efectiv în imobil, înțelegând să gospodărească împreună cu reclamantul, dar și cu familia fiicei lor împreună. Mai mult, au întreținut în tot acest timp imobilul, contractele la utilități fiind încheiate pe numele pârâtei ulterior pronunțării divorțului și respectiv a partajului.
Potrivit dispozițiilor art. 1033 alin.1 Cod procedură civilă, dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de foștii locatari sau alte persoane.
De asemenea, instanța a mai arătat că în materia acțiunii în evacuare, nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosința acestuia, acțiunea reprezentând un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului sau posesorului unui imobil, pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.
Mai mult, instanța a constatat că dispozițiile art.1033-1044 Cod de procedură civilă reglementează procedura evacuării din imobilele folosite sau după caz ocupate fără drept de către foști locatari sau alte persoane.
În analiza privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acțiunii de față, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestora.
Cu toate că reclamantul este proprietar exclusiv al imobilului, în cazul de față era necesar ca acesta să probeze ocuparea abuzivă a imobilului de către pârâtă. Ori, instanța a reținut că din probele administrate nu rezultă că pârâta exercită o ocupare abuzivă, din moment ce ea a locuit dintotdeauna în imobil, a adus o . îmbunătățiri acestuia, a încheiat contractele la societățile de distribuție pentru utilități. Mai mult, ca o expresie a faptului că prezența pârâtei nu este de natură a justifica o ocupare abuzivă, este dată de aceea că fiica părților locuiește împreună cu familia sa în același imobil.
Din contractul de comodat depus la dosar rezultă că reclamantul împreună cu pârâta au înțeles să dea spre folosință imobilul unei societăți comerciale .., ceea ce atestă că la momentul actual acesta nu mai are folosința imobilului.
Într-adevăr, reclamantul a invocat faptul că pârâta locuiește în imobil, fără a avea un titlu, însă conform noilor prevederi de drept substanțial calitatea de tolerat este total diferită de cea ocupant abuziv al unui imobil, în cauză, așa cum am analizat fiind necesar ca reclamantul să dovedească pe calea procedurii speciale că pârâta exercită o ocupare abuzivă.
Față de cele arătate, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamantul P. Gîliță în contradictoriu cu pârâta D. M. este nefondată, și drept urmare a fost respinsă conform dispozitivului sentinței.
În baza art.453 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamantul (ca parte căzută în pretenții) să achite reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariu de avocat, dovedit cu chitanța nr.36 din 09.10.2014 depusă la dosar.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul P. Gîliță, solicitând admiterea apelului și evacuarea intimatei din imobilul proprietatea sa. În motivare, apelantul a arătat că proprietatea asupra imobilului a dobândit-o în urma unei tranzacții încheiată cu pârâta și consfințită prin Sentința civilă nr. 3101 din 08.10.2002, iar cererea de evacuare a fost formulată pe procedura specială prevăzută de art. 1038 N.C.P.C.. cu respectarea tuturor formalităților prealabile cerute de lege, că intimata a contestat titlul său de proprietate formulând o cerere reconvențională (disjunsă de cererea de evacuare) prin care a solicitat anularea acestui titlu, cerere ce va fi judecată în procedura dreptului comun. De asemenea, apelantul a arătat că cererea intimatei de anulare a titlului de proprietate este formulată cu rea-credință, iar până la soluționarea acelei cereri se impune evacuarea intimatei din imobilul - proprietatea apelantului reclamant.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei (conform chitanței nr._/20.01.2015 – fila 8).
Intimata D. M. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacata în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză,conform prevederilor art. 479 C.proc.civ., instanța reține că apelul formulat de apelantul P. Gîliță împotriva sentinței civile nr. 253C/04.12.2014 a Judecătoriei Huși este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost investită de către apelantul din prezenta cauză cu o cerere de evacuare formulată în temeiul dispozițiilor art. 1.033 și urm. C.proc.civ. ce reglementează o procedură specială de evacuare. În temeiul acestor dispoziții, potrivit art. 1.040 C.proc.civ., locatorul sau proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu, dacă locatarul sau ocupantul notificat în condițiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul. Astfel, din conținutul acestor prevederi rezultă locatorul sau proprietarul imobilului poate cere evacuarea locatarului sau ocupantului pentru lipsă. Cele două noțiuni de locatar și ocupant sunt definite de art. 1.033 alin. 2 lit. b) și e) C.proc.civ., respectiv prin locatar se înțelege locatarul principal, chiriaș sau arendaș, sublocatarul sau un cesionar al locatarului, indiferent dacă persoana care solicită evacuarea este locatorul sau sublocatorul ori dobânditorul imobilului, iar prin ocupant se înțelege oricare persoană, alta decât proprietarul sau locatarul, care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului.
În prezenta cauză, instanța de control judiciar reține că prima instanța a stabilit corect situația părților din prezenta cauză în sensul că apelantul este proprietar al imobilului din care solicită evacuarea intimatei (în temeiul sentinței civile nr. 3101/08.10.2002 prin care părțile au încheiat o tranzacție cu privire la imobilul în cauză – fila 4 dosar fond), iar intimata are calitatea de ocupant al imobilul în sensul definit de art. 1.033 alin. 2 lit. e) C.proc.civ., nefiind probată în cauză existența unui contract de locațiune, închiriere sau arendă care să îi permită să fie considerată drept locatar, conform art. 1.033 alin. 2 lit. b) C.proc.civ.
Însă, prima instanța a considerat în mod eronat că, pentru a obține evacuarea intimatei din imobilul proprietatea sa, apelantul trebuia să dovedească faptul că imobilul a fost ocupat în mod abuziv atâta timp cât proprietarul poate obține evacuarea persoanei care ocupă imobilul proprietatea sa chiar și în situația în care aceasta îl ocupă cu îngăduința sa; astfel, prima instanță a impus apelantului dovada îndeplinirii unei condiții pe care legea nu o prevede și nici nu o impune, iar evacuarea unui ocupant al imobilului poate fi cerută atât în cazul în care acesta este ocupat cu îngăduința proprietarului ( ceea ce reprezintă situația intimatei din prezenta cauză care a rămas în imobilul prin îngăduința apelantului proprietar al imobilului și are astfel calitatea de tolerat), cât și în cazul în care este ocupat fără îngăduința proprietarului ceea ce ar reprezenta situația ocupării abuzive la care s-a referit în motivarea sa, prima instanță.
Nu prezintă relevanță și nici nu-i acordă intimatei un drept de folosință asupra imobilului încheierea unui contract de comodat împreună cu apelantul, întreținerea imobilului ori efectuarea unor îmbunătățiri asupra acestuia sau încheierea contractelor la utilități pe numele intimatei,toate aceste împrejurări punând în discuție alte drepturi decât cel de folosință a imobilului. De asemenea, nu prezintă relevanță nici faptul că apelantul nu mai are folosința imobilului ca urmare a încheierii unui contact de comodat, calitatea sa de proprietar dându-i dreptul de a cere evacuarea oricăror persoane ce sunt ocupanți ai imobilului.
Față de toate considerentele anterior expuse, în baza art. 480 alin. 2 C.proc.civ., instanța urmează să admită apelul formulat de apelantul P. Gîliță împotriva sentinței civile nr. 253C/04.12.2014 a Judecătoriei Huși pe care o va schimba în tot în sensul că va admite cererea reclamantului P. Gîliță în contradictoriu cu pârâta D. M. și va dispune evacuarea pârâtei din imobilul, proprietatea reclamantului, situat în mun. Huși, ., jud. V.. În condițiile în care pârâta este partea care a căzut în pretenții, instanța va respinge cererea acesteia de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
În baza art. 482 raportat la art. 453 alin.1 C.proc.civ., instanța urmează să oblige intimata la plata către apelant a sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat ( conform chitanțelor nr. 764/15.01.2015 și nr. 774/22.01.2015 – fila 20), instanța procedând la reducerea onorariului de avocat, conform art. 451 alin. 2 C.proc.civ., și apreciind că suma de 800 lei este corespunzătoare muncii prestate de către avocat în calea de atac reprezentată de redactarea cererii de apel și formularea de concluzii orale în fața instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul P. Gîliță împotriva sentinței civile nr. 253C/04.12.2014 a Judecătoriei Huși pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite cererea reclamantului P. Gîliță în contradictoriu cu pârâta D. M..
Dispune evacuarea pârâtei din imobilul, proprietatea reclamantului, situat în mun. Huși, ., jud. V..
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata către apelant a sumei de 850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 martie 2015.
Președinte, O. M. V. | Judecător, M. C. | |
Grefier, T. B. |
Red./Tehnored. Jud. O.M.V./16.04.2015
4ex/2 . fond: I.-C. A., Judecătoria Huși
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 402/2015. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 601/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
