Grăniţuire. Decizia nr. 257/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 5191/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 257/A
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTED. M. M.
Judecător A. I. Z.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă C. S. în contradictoriu cu intimatul pârât B. M., împotriva sentinței civile nr. 1978 pronunțată la data de 17.09.2014 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 11 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 25 februarie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1978 pronunțată la data de 17.09.2014 de Judecătoria V., constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1978 din 17.9.2014 Judecătoria V. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta C. S. în contradictoriu cu pârâtul B..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanta este proprietara unui teren în suprafață de 308 m.p. situat în Moara Greci, ., nr. 2, învecinat cu terenul pârâtului după cum rezultă din contractul de schimb autentificat sub nr. 1717/12.08.2011.
Conform art. 560 Cod civil, „proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta”.
De asemenea, conform art. 561 cod civil „orice proprietar poate să-și îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate”.
Din lecturarea dispozițiilor legale sus citate, rezultă că proprietarii au dreptul ca pe proprie cheltuială să-și îngrădească proprietățile, iar acolo unde nu există delimitat hotarul între două proprietăți învecinate, să-l reconstituie și să suporte în mod egal cheltuielile de grănițuire.
În cauza de față, între proprietățile părților există stabilit hotar, acesta fiind materializat printr-un gard.
Vechiul gard din plasă a fost înlocuit de pârât cu gard de tablă conform susținerilor acestuia dar, cu respectarea liniei de hotar.
Acest fapt a fost confirmat și de către expertul topometrist care, în urma măsurătorilor efectuate a stabilit că părțile dețin în posesie suprafețele înscrise în actele lor de proprietate, există limită de hotar comună și nu există nicio suprapunere din punct de vedere cadastral.
De asemenea, expertul a constatat că, construcția pârâtului reclamat de reclamantă ca fiind edificată pe terenul ei, se află de fapt pe terenul lui.
Față de aceste aspecte și având în vedere existența hotarului materializat prin gard, între proprietățile părților, hotar ce respectă întinderea dreptului de proprietate al acestora, instanța a reținut că nu sunt întrunite cerințele art. 560 Cod civil pentru a proceda la o nouă grănițuire, motiv pentru care a respins cererea reclamantei.
A respins de asemenea cererea de ridicare a construcției edificate de către pârât, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel reclamanta C. S., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Instanța a plecat de la o constatare total greșita si care este in contracție vădita cu situația reala din teren, ajungând in acest fel sa respingă in mod nelegal acțiunea. S-a arătat in mod constant in fata primei instanței si expertului cu ocazia deplasării in teren ca intre reclamantă si parat nu exista un gard care sa despartă proprietățile, limita fiind stabilita aleatoriu de către parat prin edificarea unei magazii. Instanța retine aceasta situație probabil din afirmațiile făcute de parat prin întâmpinare, afirmații care insa nu sunt verificate deoarece nu corespund adevărului. In mod cert intre proprietatea sa si a paratului acesta a edificat o magazie cu peretele pe hatul dintre proprietăți, fără a respecta limita legala dintre proprietăți si fără a avea autorizație de construire. Acest lucru rezulta din nota de constatare efectuata de Primăria V. la data de 31.10.2012 in care se arata clar :„Magazia a fost executata fără a păstra distanta prevăzuta de codul civil fata de proprietatea d-nei C. S.. "
Expertiza efectuata in cauza amplu contestata a fost lămuritoare pentru instanța deși a arătat in mod clar faptul ca este defectuos întocmita. Mai mult decât atât deși s-a dispus ca expertul sa vina in instanța pentru a da lămuriri, acesta nu a venit si nici nu a lămurit aspectele invocate de reclamantă.
Expertul a realizat un raport de expertiza extrem de succint, neindicând in cuprinsul lucrării sale nici un element de măsurătoare si determinare a suprafețelor celor doua proprietăți. Cu alte cuvinte expertul:
- nu a precizat care sunt suprafețele real măsurate conform actelor si daca aceste suprafețe coincid întocmai cu actele de proprietate;
- nu a verificat forma loturilor, care nu mai este cea de la momentul intabulării dat fiind faptul ca paratul a modificat hotarul dintre părți si a edificat acea magazie;
- nu a efectuat o determinare exacta a terenurilor deținute deoarece reclamanta deține mai puțin teren decât cel înscris in acte iar paratul in mod evident mai mult;
- propunerea liniei de hotar nu s-a făcut in acord cu măsurătorile si determinările din teren ci doar s-a trasat scriptic, pe baza actelor din documentațiile cadastrale;
- expertul in desconsiderarea totala a realității nu a consemnat in expertiza faptul ca pe hatul dintre proprietăți este edificata magazia paratului, intre părți neexistând in realitate gard, ci peretele magaziei, magazine care are streașina pe terenul său.
Realitatea susținerilor făcute rezulta si din rezoluția din 26.08.2013 data de P. de pe lângă Judecătoria V. in dosarul 4977/P/2012, in care se arata clar ca paratul din prezenta cauza a edificat fără acord o parte din gardul ce desparte proprietățile părților, iar pe diferența a edificat o magazie care nu respecta distantele si care are sistemul de scurgere pe terenul său.
Pentru motivele arătate a solicitat admiterea apelului si pe fond admiterea acțiunii formulate, cu obligarea paratului intimat la plata cheltuielilor de judecata. Intimatul B. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
In fapt, prin apelul formulat de către apelanta-reclamanta, C. S., aceasta considera ca hotărârea pronunțata de către Judecătoria V. ar fi "in contradicție cu situația reala din teren si faptul ca expertul prin raportul de expertiza nu ar fi efectuat niciun element de măsurătoare si determinare a suprafețelor celor doua proprietăți".
Nu hotărârea primei-instanțe este in contradicție cu probele administrate in cauza si cu expertiza efectuata de expert, ci susținerile apelantei nu se regăsesc in probatoriul produs in aceasta cauza.
Apelanta-reclamanta a fost de fata la momentul la care expertul a efectuat măsurătorile, considerate de către prima instanța a fi făcute in mod corect. Acestea au fost arătate in cuprinsul raportului de expertiza, in ciuda faptului ca apelanta susține ca nu au fost introduse de expert in cuprinsul lucrării sale.
Apelanta-reclamanta este de rea credința, deoarece nu a depășit limita proprietății care este despărțita de un gard, dovedind cu acte ca nu are mai mult teren, așa cum susține apelanta in acțiunea sa.
Potrivit tuturor actelor depuse la dosarul cauzei, respectiv planul de amplasament si delimitare a imobilului recepționat de oficiul de cadastru si publicitate imobiliara V., măsura efectuata de expert si arătata in raportul de expertiza, actele emise de primărie, rezulta ca nu exista nicio suprapunere de terenuri, iar susținerile apelantei sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei V., reclamanta C. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâul B. M. stabilirea limitelor de hotar între proprietatea sa și cea a pârâtului și obligarea acestuia să-și ridice construcția ridicată abuziv de proprietatea sa. Reclamanta nu a motivat în drept acțiunea.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriu și cu expertiza tehnică în specialitatea topometrie.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că hotarul dintre cele două proprietăți este cel care există în prezent. Faptul că intimatul a construit o magazie fără autorizație de construcție nu constituie un motiv pentru a se admite acțiunea apelantei de ridicare a construcției în condițiile în care s-a stabilit că această magazie nu a fost construită pe terenul apelantei. Stabilirea existenței sau nu a autorizației de construcție este un atribut al autorităților locale care pot lua măsurile prevăzute de lege pentru ca intimatul să intre în legalitate cu privire la acest aspect. Într-adevăr această magazie a fost construită de intimatul pe hotarul care desparte cele două proprietăți fără ca acesta să respecte distanța minimă prevăzută de art. 612 C. civ., însă această cerere nu a făcut obiectul judecății, reclamanta solicitând prin cererea de chemare în judecată doar ridicarea construcției motivat de faptul că aceasta a fost construită pe terenul său, neexistând o cerere formulată în termen procedural prin care aceasta să-și modifice cererea de chemare în judecată. Aceeași soluție se impune și în ceea ce privește faptul că apa de ploaie de pe această magazie se scurge pe terenul apelantei. Aceasta nu a formulat o cerere în acest sens cu privire la acest aspect.
Deși reclamanta arată că cererea de chemare în judecată că pârâtul a construit o magazie ocupând din terenul său nu formulează și o cerere de revendicare pentru terenul ocupat de pârât din proprietatea sa. De altfel, din expertiza efectuată în cauză a rezultat că din punct de vedere a actelor de proprietate și a suprafețelor din act, cele 2 imobile au în îngrăditură suprafețele înscrise în actele de proprietate, iar magazia construită de intimat este amplasată pe terenul acestuia.
La judecata în fond a cauzei, instanța de fond a dispus la termenul de judecată din data de 6.08.2014 citarea expertului pentru a se prezenta în instanță și pentru a da lămuririle necesare. Instanța de fond a revenit motivat asupra acestei dispoziții, în condițiile în care apelanta a arătat la termenul de judecată din data de 17.09.2014 că expertul a măsurat terenul său, iar pentru că pe intimat nu l-a găsit acasă a măsurat terenul prin măsurarea gardului împrejmuitor. Astfel, prin aceste precizări, apelanta a recunoscut că expertul a măsurat cele două proprietăți.
Limita de hotar nu a fost stabilită de expert în condițiile în care nu se impunea stabilirea unei noi linii de hotar, aceasta fiind cea existentă la fața locului în condițiile în care s-a constatat că intimatul nu a ocupat teren din proprietatea apelantei.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 C. proc. Civ., instanța va respinge apelul, urmând a păstra hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de C. S. împotriva sentinței civile nr. 1978/17.09.2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2015.
Președinte, D. M. M. | pentru Judecător, A. I. Z., aflat în C.O., președinte complet D.M.M. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red. D.M.M.
Tehnored. D.M.M./A.V.
2 ex./19.03.2015
Comunicat 2 ex./19.03.2015
Judecătoria V. – judecător C. P.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 211/2015. Tribunalul VASLUI | Anulare act. Decizia nr. 212/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
