Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 211/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 5286/333/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 211/A/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier A. C.
--------
Pe rol pronunțarea cauzei Civil privind pe apelant ., cu sediul în V., ., .. V. și pe intimat L. C., cu domiciliul în V., ., ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.02.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.02.2015, dându-se soluția de față;
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința civilă nr. 680/C/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul_ a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C.TERMPROD S.A. V. în contradictoriu cu pârâtul L. C. ca neîntemeiată.
În motivarea acestei sentințe prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a înțeles să își întemeieze acțiunea pe instituția răspunderii civile delictuale, context în care instanța nu este în măsură să substituie cauza juridică pentru care a optat partea cu o alta și nici să aleagă dintre mai multe instituții juridice la care partea a făcut referire prin indicarea unor texte de lege, fără a pune în discuția părților aspectul cauzei juridice.
Având în vedere că reclamanta a clarificat nelămuririle existente în cuprinsul cererii în ceea ce privește izvorul obligației a cărei executare se cere – fapta ilicită - instanța a fost ținută să verifice întrunirea cerințelor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Raportat la data presupusei fapte ilicite, sunt incidente dispozițiile Codului civil 2009 – art. 1349 și următoarele. Instanța a atras atenția asupra dispozițiilor art. 1350 alin.3 Cod civil, care, chiar dacă într-o exprimare mai puțin clară, reglementează principiul non-cumulului răspunderilor civile. Aceasta presupune că persoana prejudiciată nu are alegerea între a invoca angajarea fie a răspunderii civile delictuale, fie a răspunderii civile contractuale, după cum nu poate combina cele două forme de răspundere. Dacă delictul civil constă în îndeplinirea unei obligații ex contractu, regulile speciale, ale răspunderii contractuale se vor aplica.
În acest context, instanța a reținut că între motivele cererii se află și faptul că deși pârâtul a fost invitat la sediul reclamantei pentru a încheia un contract privind furnizarea agentului termic (aspect nedovedit), acesta a refuzat să se conformeze și din moment ce reclamanta nu avea dreptul legal de a debranșa întreaga scară și nici posibilitatea de a pătrunde în locuința pârâtului în acest scop, a furnizat agent termic, interpretând că pârâtul acceptă situația. În acest context, reclamanta a emis facturi fiscale lunare în sarcina pârâtului, prin care a fost calculată contravaloarea agentului termic furnizat acestuia și a perceput penalități de întârziere conform Legii 51/2006.
Din situația de fapt expusă de reclamantă și înscrisurile cu care a înțeles să dovedească pretențiile sale, instanța a conchis că în realitate prejudiciul invocat de reclamantă – sumele neachitate –, aparent, este un rezultat al neîndeplinirii unei obligații voluntare, ex contractu. Cel puțin intenția reclamantei a fost de a executa un contract, din moment ce a emis facturi fiscale pârâtului. Dacă cerințele pentru angajarea răspunderii contractuale sunt îndeplinite, rămâne în sarcina reclamantei să probeze în cadrul altei proceduri, deschise cu această cauză juridică.
Având în vedere cele două principii, conținute de art. 22 C.p.c. și art. 1350 alin.3 Cod civil, instanța a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile comune, delictuale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel S.C. TERMPROD V. S.A. considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
S.C. TERMPROD V. S.A. a furnizat agent termic in sistem centralizat la blocul 425. ., situat in V. . si debitorul L. C..
Considera ca debitorul a cauzat un prejudiciu unei societăți prestatoare de servicii publice generând răspunderea civila delictuala cu intenție, a unei fapte ilicite generale.
In motivarea respingerii cererii instanța nu a ținut cont ca răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie reprezintă temeiul legal, potrivit art.998 cod civil actualizat, orice prejudiciu obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-1 repara, iar conform art. 999 Cod civil actualizat arata ca omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar si prin acelea ce a cauzat neglijenta sa.
Din prevederile legale menționate rezulta ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cer a fi intrunite cumulativ următoarele condiții:
existenta unui prejudiciu,
existenta unei fapte ilicite,
existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu,
existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciu.
Principiul justului echilibru intre interesele părților unui raport juridic îndreptățește concluzia ca nu poate fi realizata protecția drepturilor invocate de instanța al căror rol este de a proteja furnizorul împotriva riscului de neplata, dându-i posibilitatea de a sancționa reaua-credință a beneficiarilor serviciilor sale.
Dispozițiile din contractul-cadru aprobat prin ordinul ANRE 483/2008, reglementează un drept al furnizorului in relația cu utilizatorul care, in cazul condominiurilor reprezintă toti consumatorii din condominiu respectiv si ca Legea 325/2006 este cea care prevede intelesul termenilor de utilizator si reprezintă legea cadru pentru serviciul public de alimentare cu energie termica, prin stabilirea acestui drept se constituie o incalcare a legii menționate.
In considerarea celor anterior enunțate, arată că S.C. TERMPROD V. S.A., in calitate de creditor nu poate fi ingradit in drepturile sale de a proceda la recuperarea de la rau platnici a datoriilor acumulate si cere a i se elibera o hotărâre in care sa cuprindă o sentința civila pentru recuperarea debitului.
In drept, își întemeiază prezentul apel pe temeiul art. 466-471 NCPC, Legea 325/2006, art. 1092 Cod civil, art. 1270, 1272, 1170, 1164, 1516, 1530 din Codul Civil precum si pe art.1025-1032 din NCPC, art. 1345 Cod civil.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimatul L. C., legal citat, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Obiectul prezentei actiuni îl constituie suma de 1052,74 lei energie termică furnizată in perioada 30.11._14 si penalităti aferente de 22,48 lei iar temeiul în drept precizat ulterior este răspunderea civilă delictuală.
Acest debit este atestat de facturi emise de creditoarea . nu au fost însusite de debitor si care nu au fost achitate partial. Intre părti nu a fost incheiat un contract de furnizare energie termică in baza legii 325/2006 si a Ordinului 483/2008 al Autoritătii Nationale de Reglementare pentru Servicii Comunitare de Utilităti Publice motivat de faptul că debitorul nu a dat curs invitatiei creditoarei pentru incheierea acestui contract.
Actiunea initială a fost intemeiată pe imbogătire fără justă cauză si pe răspundere civilă delictuală iar prin precizările ulterioare creditoarea a invocat unicul temei in drept răspundere civilă delictuală.
In mod corect a retinut prima instantă că în cauză nu sunt îndeplinite conditiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 1349 Cod civil aprobat prin legea 287/2009, aplicabil in cauză, si nu Codul civil din 1864 cum indică apelanta in motivele de apel.
Motivarea primei instante in sensul că ar fi aplicabilă răspunderea civilă contractuală nu poate fi retinută si va fi schimbată prin prezenta decizie.
În cauză între părti nu a fost incheiat vreun contract de prestări servicii materializat . nici nu rezultă acordul de vointă intre părti pentru prestarea serviciilor; astfel din nici o proba a dosarului nu rezultă acceptarea expresă sau tacită (prin achitarea vreunei facturi) din partea debitorului a ofertei de a contracta a creditoarei.
In consecintă nu se poate retine că intre părti a fost încheiat vreun contrat de prestări servicii; pe cale de consecintă creditoarea nu are actiunea in răspundere contractuală pentru recuperarea creantei.
Astfel motivarea sentintei cu privire la existenta intre părti a unei răspunderi contractuale nu este corectă.
Motivul de apel in sensul că ar fi întrunite conditiile răspunderii civile delictuale este neîntemeiat.
Creditoarea a indicat în mod clar temeiul în drept - răspunderea civilă delictuală - prin precizările ulterioare, ca urmare a clarificărilor solicitate de prima instantă.
Creditoarea a indicat si un text din legea specială - art. 47 din legea 325/2006, care era abrogat la data invocării, astfel că nu poate fi analizată cererea prin prisma acestui temei in drept.
In cauză nu sunt îndeplinite conditiile răspunderii civile delictuale pentru că nu există vreo faptă ilicită a debitorului - incălcarea vreunei obligatii decurgând din lege sau din normele de convietuire socială si nici o vinovătie a debitorului sub forma intentiei sau a culpei.
Din art. 38 din legea 325/2006 rezultă obligatia utilizatorului de energie de a achita factura, emisă in conditiile contractului, ceea ce denotă că răspunderea ce poate fi atrasă este cea contractuală dar numai in situatia premisă a existentei unui contract.
Nu se poate retine debitorului săvârsirea unei fapte ilicite cu vinovătie pentru a fi indeplinite conditiile răspunderii civile delictuale.
Creditoarea ar avea calea unei actiuni izvorând din faptul juridic licit - imbogătire fără justă cauză, invocată in cererea introductivă, dar nesustinută prin precizările ulterioare.
Instanta nu poate schimba cauza juridică, potrivit art. 22 alin 5 NCPC, iar în apel nu se poate schimba cauza juridică potrivit art. 478 alin 1 NCC.
Intrucât nu sunt indeplinite conditiile răspunderii civile delictuale, in temeiul art. 480 NCPC se va respinge apelul cu motivarea anterioară.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de . împotriva sentinței civile nr. 680/2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 februarie 2015.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | |
Grefier, A. C. |
Red. I.M.P.
4 ex. /10.03.2015
Tehnored. A.C.
E. 2 .
J. fond M. R. R.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul VASLUI | Grăniţuire. Decizia nr. 257/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
