Ordin de protecţie. Decizia nr. 744/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 1609/189/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 744/A/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. A. C.
Grefier T. B.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror M. T. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă T. V. în contradictoriu cu intimatul pârât T. C. C. împotriva sentinței civile nr. 982/2015 din data de 15 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul nr._ având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că se prezintă avocat C. M. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie, desemnată să acorde asistență judiciară din oficiu intimatului T. C. C., lipsă fiind apelanta reclamantă T. V..
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, nemotivat, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul nu a formulat întâmpinare în etapa scrisă a cererii de apel.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța pune în discuție calificarea căii de atac având în vedere că s-a formulat recurs, instanța de fond dând calea de atac apelul.
Avocat C. M., apărător din oficiu al intimatului T. C. C., arată că din verificarea legii speciale a constatat că se indică recursul în trei zile de la pronunțare. Partea a declarat recurs, în varianta în care vorbim de apel, acesta este inadmisibil, urmează să i se recomunice hotărârea, iar dacă este cu recurs, este legal formulată. Solicită respingerea ca inadmisibil a recursului.
Ministerul Public prin reprezentant legal arată că chiar dacă petentul a intitulat greșit cererea în calea de atac, hotărârea este dată cu drept de apel, apreciază că este vorba despre un apel și nu de un recurs iar faptul că apelantul a înțeles să formuleze cerere de recurs nu împiedică instanța să judece această cerere.
Având în vedere dispozițiile art.152 Cod pr.civilă raportat la dispozițiile art. 457 al.4 instanța procedează la recalificarea căii de atac având în vedere greșita denumire a acesteia recurs iar nu apel, având în vedere că a fost dată calea de atac corectă de către prima instanță, drept pentru care va fi judecat apelul așa cum a arătat și prima instanță prin dispozitiv.
Legat de motivare și probe instanța invocă din oficiu decăderea apelantei din dreptul de a mai motiva cererea de apel.
Avocat C. M. pentru intimat arată că ar mai fi o problemă, a termenului și arată că invocă excepția tardivității formulării căii de atac în condițiile în care partea avea la dispoziție trei zile pentru a declara calea de atac, procesul s-a purtat cu citarea părților, hotărârea s-a pronunțat pe data de 15.04.2015 iar calea de atac s-a declarat la 20.04.2015, cu depășirea celor trei zile prevăzute în dispozitiv.
Ministerul Public prin reprezentant legal, pune concluzii de respingere a excepției tardivității formulării căii de atac, apelul este introdus în termen, data de 20.04.2015 a fost într-o zi de luni, termenul legal expira într-o zi nelucrătoare, în mod corect în prima zi lucrătoare pe data de 20.04.2015 a fost depusă în termen calea de atac.
Față de excepția tardivității invocată de către intimată instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată având în vedere că a operat prorogarea legală, dat fiind faptul că data de 19.04.2015 ultima zi a termenului a căzut într-o zi nelucrătoare, respectiv duminică, ultima zi a termenului fiind 20.04.2015 iar apelul a fost înregistrat la Judecătoria Bîrlad în termen.
Instanța reia discuția cu privire la motivarea cererii de apel și probe față de care s-a invocat din oficiu decăderea apelantei față de problema invocată.
Avocat C. M. solicită a se constata decăzută partea în condițiile în care nu a motivat în termenul prevăzut de lege.
Ministerul Public prin reprezentant legal apreciază că apelanta este decăzută din dreptul de a motiva cererea de apel.
Instanța constată față de prevederile art. 470 Cod pr.civilă că apelanta este decăzută din dreptul de a mai motiva cererea de apel și față de data comunicării acesteia pentru a fi motivată calea de atac.
Constată că nu s-au invocat alte mijloace de probă față de cele solicitate și administrate la fond drept pentru care constată și cu privire la acest aspect decăderea apelantei din dreptul de a mai propune alte probe.
Interpelat, apărătorul din oficiu al intimatului arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată, și dă cuvântul intimatului prin apărător cu privire la cererea de apel și în apărare.
Avocat C. M. pentru intimat solicită respingerea apelului și să se mențină hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică, apreciind judicios probatoriul administrat în prima instanță.
Ministerul Public prin reprezentant legal pune concluzii de respingere a cererii de apel ca fiind nemotivat.
S-au declarat apoi dezbaterile închise, după care s-a lăsat cauza în pronunțare.
Ulterior, în temeiul art. 395 al.1 Cod pr.civilă s-a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.982/2015 din data de 15 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Bîrlad a respins cererea modificată formulată de reclamanta T. V., CNP_, cu reședința în Bârlad, ..5, ., ., jud. V. în contradictoriu cu pârâtul T. C. C., CNP_, cu domiciliul în Bârlad, .,., ca neîntemeiată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Cu nr. 1609 din 1 aprilie 2015 s-a înregistrat la Judecătoria Bîrlad cererea prin care reclamanta T. V., CNP_, cu reședința în Bârlad ..5, ., ., jud. V., în contradictoriu cu pârâtul T. C. C., CNP_, cu domiciliul în Bârlad, .,., ap.34,. a solicitat emiterea unui ordin de protecție în scopul înlăturării stării de pericol în care se află și a se dispune următoarele măsuri, pe o durată de șase luni: să oblige pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de ea, să păstreze aceeași distanță față de reședința situată în Bârlad, ..5, ., ., jud. V. și față de locul de muncă ,Școala generală din localitatea Coroiești, jud. V..
Inițial, prin cererea inițială reclamanta a solicitat să se dispună mai multe măsuri de protecție însă prin precizările ulterioare a restrâns măsurile de protecție la cele de mai sus.
În motivarea cererii reclamanta a susținut că pârâtul este soțul ei și se comportă cu ea violent fizic și verbal. A depus în probă copie de pe cartea sa de identitate, copie de pe certificatele de naștere ale copiilor și copie de pe certificatul medico legal nr. 98/2015 emis de Cabinetul medico legal Bârlad.
Reclamantul a completat cererea potrivit anexei 1 la Legea nr. 25/2012 .
S-a asigurat asistență juridică pârâtului potrivit art. 27 indice 3 pct.4 din Legea nr. 25/2012 însă acesta și-a ales un avocat. La cererea părților au fost audiați martorii:I. C., F. C. C., G. E. și P. A. D..
Potrivit art.1 indice 1 din Legea nr. 25/2012 protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie se realizează în conformitate cu următoarele principii: a) principiul legalității; b) principiul respectării demnității umane; c) principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie; d) principiul celerității; e) principiul parteneriatului ; f) principiul egalității de șanse și de tratament.
În scopul realizării acestor principii judecarea cauzei are loc de urgență potrivit regulilor ordonanței președințiale cu asigurarea asistenței juridice pentru pârât. Totodată această procedură specială presupune existența unei situații faptice cu un grad sporit de pericol pentru victimă astfel încât ordonanța de protecție prin ea însăși să aibă menirea de a înlătura starea de pericol. În lege la art.26 se prevede că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre măsurile prevăzute de acest text.
Din actele depuse de reclamantă rezultă că părțile sunt soț și soție și din căsătorie au doi copii minori. În urma unor neînțelegeri petrecute la sfârșitul lunii martie soții s-au separat în fapt. Din declarațiile martorilor a rezultat că în ziua de 30 sau 31 martie 2015 a existat o dispută între cei doi existând suspiciunea unei relații extraconjugale a reclamantei. Pârâtul a mers în localitatea Coroiești unde lucrează reclamanta și pe ton ridicat a încercat să o rețină pe reclamantă să clarifice neînțelegerea cu privire la locul unde a fost reclamanta.
Nu rezultă însă că pârâtul a agresat-o pe reclamantă fizic sau verbal. Martorii propuși de reclamantă au văzut când pârâtul a cerut reclamantei explicații și a încercat să o rețină pe aceasta înainte de a intra în clădirea Primăriei.
Nu au văzut însă ca pârâtul să o lovească. Din declarațiile acelorași martori a rezultat că părțile au fost văzute în localitate cu prilejul unor evenimente însă comportamentul acestora a fost civilizat.
Din răspunsurile date la interogatoriu de reclamantă și susținerea martorilor propuși de pârât a rezultat că după evenimentul din 30/31 martie părțile au fost văzute împreună cu copiii, la plimbare, la un ceai.
Cu toate că cei doi s-au separat în fapt au o relație civilizată. Reclamanta merge la domiciliul comun unde a rămas să locuiască pârâtul cu un copil, de asemenea pârâtul a mers la locuința actuală a reclamantei să aducă sau să ia copilul care a mers să locuiască cu aceasta. Reclamanta a recunoscut că pârâtul după acest incident a condus-o acasă. Familia celor doi fiind percepută ca o familie liniștită. Certificatul medico legal depus de reclamantă în probă atestă existența unor leziuni pe braț. Nu există practic vreo legătură cu susținerea reclamantei că în ziua de 30 martie 2015 pârâtul ar fi apucat-o de gât, în timp ce ea se afla în localitatea Coroiești.
Având în vedere situația sus reținută, instanța a apreciat că nu există probe din care să rezulte că se impune luarea vreunei măsuri dintre cele solicitate.
Nu s-a dovedit starea de pericol pentru reclamantă generată de comportamentul pârâtului., motiv pentru care cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată .Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanta apelantă T. V., pe care a considerat-o a fi nelegală.
Cererea de apel nu a fost motivată în fapt și în drept.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare în faza scrisă a apelului.
Instanța de apel, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma ansamblului materialului probatoriu și normelor legale aplicabile în cauză, constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 476 alin. 2 Cod proc. civ., întrucât apelul nu a fost motivat, instanța de apel urmează a se pronunța în fond, pe baza motivelor, mijloacelor de apărare și dovezilor administrate la instanța de fond.
Așa fiind, Tribunalul constată că hotărârea apelată este temeinică și legală, prima instanță făcând o apreciere corectă a probatoriului și respingând în mod fondat cererea reclamantei.
Impunerea unui ordin de interdicție echivalează cu o restrângere a libertății persoanei, ea neputând fi dispusă decât pentru motive suficient probate și temeinice, pentru prevenirea unor pericole iminente. Astfel, din dispozițiile art. 21 alin.1 lit. a, d și f din Legea nr. 217 din 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, modificată rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protectie trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei astfel cum e definit sensul sintagmei prin art.5 din Lege.
În cauză, instanța de apel constată că nu sunt îndeplinite condițiile anterior enumerate, nefiind dovedite prin probele administrate nici urgența luării măsurii și nici violența fizică, verbală, psihologică, sexuală, economică și socială la care apelanta-reclamantă să fi fost supusă de către intimatul-pârât.
Susținerile apelantei-reclamantei din cererea introductivă reprezintă doar simple alegații ale acesteia, care se impuneau a fi dovedite în fața instanței, în condiții de contradictorialitate, prin dovezi care să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază intimatul-pârât cu privire la acuzațiile de exercitare de acte de violență asupra apelantei-reclamante, dovezi care să creeze o imagine suficient de precisă asupra existenței faptelor imputate intimatului-pârât și a încadrării lor în pragul implicit al Legii nr.217/2003, respectiv fapte recente, de o anumită natură și intensitate astfel încât să se justifice urgența și gravitatea măsurilor solicitate (păstrarea unei distanțe minime, interzicerea oricărui contact, interzicerea de a se deplasa în anumite localități).
Astfel, măsurile preconizate prin ordin sunt de natură a îngrădi atât eventualele drepturi ale intimatului-pârât derivate din libertatea de mișcare și exprimare, iar această atingere adusă unor drepturi fundamentale ale persoanei nu se poate realiza pe calea ordinului de protecție decât în prezența unor indicii suficiente care să justifice, cel puțin temporar, neapelarea apelantei-reclamante la căile de drept comun pentru realizarea dezideratului său.
În aceste condiții, Tribunalul apreciază că, în prezenta cauză, în mod corect, instanța de fond a apreciat că nu se justifică emiterea unui ordin de protecție, condițiile restrictive pentru aplicarea acestei proceduri speciale nefiind îndeplinite.
Față de toate aceste considerente, apelul formulat de apelanta-reclamantă T. V. împotriva sentinței civile nr. 982/15.04.2015 a Judecătoriei Bârlad este nefondat și urmează a fi respins, iar sentința va fi păstrată.
De asemenea, față de dispozițiile art. 27 alin. 4 și art. 85 din Legea nr. 51/1995, dispune achitarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, C. M., pentru intimatul-pârât, conform delegației nr. 322/29.05.2015 emisă de Baroul V., din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Cheltuielile de judecată avansate de stat în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, urmează a rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de apelanta-reclamantă T. V. împotriva sentinței civile nr. 982/15.04.2015 a Judecătoriei Bârlad, sentință pe care o păstrează.
Dispune achitarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu, C. M., pentru intimatul-pârât, conform delegației nr. 322/29.05.2015 emisă de Baroul V., din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Cheltuielile de judecată avansate de stat în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, O. A. C. | |
Grefier, T. B. |
Redactat-/Tehnoredactat-C.O.A.
Ex.5-T.B. - 09 Iunie 2015
Judecătoria Bîrlad:judecător fond: Rădița I.
.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1135/2015. Tribunalul... | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 402/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
