Partaj judiciar. Decizia nr. 107/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 107/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 107/A/2015
Ședința publică de la 15 septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător M. C.
Judecător A. A.
Grefier A. C.
-----------------
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs declarată de recurentul - pârât A. V. în contradictoriu cu intimata - reclamantă B. E. și intimatul - pârât A. C., împotriva încheierii din data de 25.02.2015 a Judecătoriei V., având ca obiect - partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, legal citate pentru acest termen de judecată, motiv pentru care tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea dosarului, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată din nou lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează stadiul dosarului, respectiv că acesta se află la primul termen de judecată; recursul este motivat; se solicită ca judecarea cauzei să se facă în lipsa părților.
S-au verificat actele de la dosar după care, tribunalul constată că prin cererea de recurs, recurentul A. V. nu a solicitat administrarea de probatorii în această fază procesuală.
Nefiind cereri asupra cărora instanța să se pronunțe și nici alte considerente pentru amânarea cauzei, tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească, iar față de împrejurarea că s-a solicitat ca judecata să se facă în lipsa părților, declară dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 25.02.2015 a Judecătoriei V. s-a dispus suspendarea judecății cauzei civile, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 1 Cod pr. civilă, față de împrejurarea că reclamanta B. E. nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a face dovada achitării avansului de onorariu expert.
Pârâtul A. V. a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare, apreciind că măsura suspendării este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-a arătat că soluția de suspendare este netemeinică și solicită reluarea judecății în baza aceluiași art. 242 pct. 1 C.proc.civ., care arată că dispozițiile art. 189 C.proc.civ. sunt aplicabile.
Apreciază recurentul că, în speță, este evident că reclamanta nu face altceva decât să tergiverseze în mod nejustificat procesul formulând tot felul de cereri contradictorii de natură a prelungi în mod nejustificat procedurile și de a-și maximiza astfel cota.
A mai arătat că reclamanta a acceptat și și-a însușit propunerea de lotizare formulată de pârât prin întâmpinare ca obiect al cauzei, că nu se mai poate modifica acest obiect, că nu se poate dispune împotriva acestor norme procedurale cum s-a întâmplat la fond, iar pârâtul A. C. nu a depus nici un fel de întâmpinare fiind astfel decăzut din toate drepturile cu excepția procedurilor de ordine publică.
Analizând încheierea de ședință din data de 25.02.2015 a Judecătoriei V., prin prisma motivelor de recurs invocate și față de prevederile art. 488 pct. 5 C.proc.civ., Tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin recursul formulat pârâtul A. V., chiar dacă nu indică în mod expres motivul de recurs, criticile invocate la adresa încheierii de suspendare pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C.proc.civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate dispune când prin aceasta instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Astfel, prin pronunțarea soluției de suspendare a judecății prima instanță a făcut aplicarea regulii de procedură cuprinse în art. 242 alin. 1 C.proc.civ. conform căreia când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.
Prin încheierea din 25.02.2015, în aplicarea acestor prevederi legale, s-a reținut că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării avansului onorariului pentru expert.
Instanța de recurs arată că în materia administrării probelor în procesul civil, regula este că nerespectarea de către oricare dintre părți a obligațiilor stabilite de instanță cu privire la administrarea probelor atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a administra proba încuviințată. Astfel, potrivit art. 254 alin. 4 C.proc.civ. partea este obligată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviințată: […] d) să depună dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de către instanță, potrivit dispozițiilor art. 331 alin.2, dacă s-a încuviințat proba expertizei.
Cu toate acestea, în materia partajului judiciar, în măsura în care părțile nu se înțeleg ca bunurile să se împartă prin bună învoială, iar pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurare evaluare și alte asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, administrarea probei cu expertiza este esențială pentru soluționarea unei astfel de cauze, după cum prevede art. 984 C.proc.civ. În aceste condiții, întocmirea raportului de expertiză nu servește doar la dovedirea unor susțineri ale părților, ci reprezintă instrumentul probatoriu care oferă instanței datele esențiale pentru soluționarea cererii de partaj, iar în lipsa acestuia desfășurarea normală a procesului este împiedicată.
Or, în cazul neîndeplinirii de către reclamant a obligației de a face dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei dispusă de instanță în baza prevederilor art. 984 C.proc.civ. și în lipsa asumării acestei obligații de către o altă parte în proces interesată de finalizarea litigiului, duc implicit la imposibilitatea parcurgerii unei etape indispensabile efectuării partajului de către instanță, respectiv cea a întocmirii raportului de expertiză.
Ca urmare, în cadrul unui dosar de partaj judiciar, prin excepție de la prevederile art. 254 alin. 4 lit. d C.proc.civ., pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a face dovada achitării cheltuielilor pentru efectuarea expertizei pus în sarcina sa de către instanță, măsura suspendării judecății, în baza art. 242 alin. 1 C.proc.civ., este o soluție procedurală legală.
În cauză, se constată că prima instanță prin încheierea din data de 21.01.2015 a pus în sarcina reclamantei obligația de a face dovada achitării unui onorariu provizoriu de 700 lei, pentru efectuarea unui raport de expertiză pentru soluționarea partajului judiciar, aducând totodată la cunoștință și sancțiunea ce urma să fie aplicată în cazul neconformării.
În aceste condiții și având în vedere faptul că până la termenul din data de 25.02.2015 reclamanta nu s-a conformat obligației puse în sarcina sa și nici nu a formulat vreo cerere de ajutor public judiciar, cu respectarea prevederilor art. 242 alin. 1 C.proc.civ. prima instanță a dispus suspendarea judecății, considerând în mod just că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantei.
Recurentul a mai invocat prevederile art. 189 C.proc.civ. arătând că reclamanta cu intenție a pricinuit tergiversarea cauzei prin neplata onorariului provizoriu pentru efectuarea expertizei, astfel că pârâtului i se cuvin despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin suspendarea cauzei.
Cu privire la această solicitare, Tribunalul arată că despăgubirile prevăzute de art. 189 C.proc.civ sunt acordate doar la cererea părții interesate de către instanța de judecată care a dispus amânarea sau suspendarea, neputând fi solicitate pentru prima dată în calea de atac a recursului, față de interdicția de a formula pretenții noi prevăzută de art. 478 alin. 3 prin trimiterea făcută de art. 494 C.proc.civ.
Față de toate cele expuse, Tribunalul apreciază că recursul formulat de pârâtul A. V. împotriva încheierii din data de 25.02.2015 a Judecătoriei V. este neîntemeiat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurentul A. V. împotriva încheierii din data de 25.02.2015 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 septembrie 2015.
Președinte, O. M. V. | Judecător, M. C. | Judecător, A. A. |
Grefier, A. C. |
Red. jud. MC/05.10.2015
5 ex./.>
Judecător fond: M. E. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1741/2015. Tribunalul VASLUI | Succesiune. Decizia nr. 411/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
