Pretenţii. Decizia nr. 1741/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1741/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 1741/2015
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2015:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1741/A/2015
Ședința publică de la 21 decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. A. C.
Judecător V. A.
Grefier A. C.
-------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanții - reclamanți V. V. și V. Z. în contradictoriu cu intimata – pârâtă T. A., împotriva sentinței civile nr._.04.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect – pretenții, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 09.12.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul din data de 16 decembrie 2015, iar din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru astăzi, 21 decembrie 2015.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința pronunțată de prima instanță s-a admis excepția autorității de lucru judecat numai cu privire la primul capăt de cerere privind obligarea pârâtei T. E., decedată în timpul procesului, citată în cauză fiind moștenitoarea acesteia, T. A., la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea activităților agricole și gospodărești desfășurate în curtea pârâtei cât și la muncile agricole desfășurate la terenul extravilan în perioada 22 iunie 2010-mai 2013, excepție invocată de această pârâtă.
S-a respins ca inadmisibil pentru excepția autorității de lucru judecat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei T. E., decedată în timpul procesului, citată în cauză fiind moștenitoarea acesteia, T. A., la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea activităților agricole și gospodărești desfășurate în curtea pârâtei cât și la muncile agricole desfășurate la terenul extravilan în perioada 22 iunie 2010-mai 2013, cerere formulată de reclamanții V. V., CNP_, domiciliat în ., jud.V. și V. Z., CNP_, cu același domiciliu în contradictoriu cu pârâta T. E., decedată în timpul procesului, citată în cauză fiind moștenitoarea acesteia, T. A., CNP_, cu domiciliul în Vicovu de Sus, ..30, jud.Suceava.
S-a respins excepția autorității de lucru judecat și inadmisibilitatea pentru capătul doi de cerere privind obligarea pârâtei T. E. la plata contravalorii sobei în sumă de 1000 lei construită cu banii și materialele reclamanților V. V. și V. Z., excepții invocate de pârâta T. E., cerere formulată de reclamanții V. V., CNP_, domiciliat în ., jud.V. și V. Z., CNP_, cu același domiciliu.
A fost admis în parte acest capăt de cerere.
A obligat pârâta T. A., CNP_, cu domiciliul în ., ..30, jud.Suceava în calitate de moștenitoare a defunctei T. E., decedată în timpul procesului, la data de 12 martie 2015, la plata sumei de 600 lei reprezentând contravaloare sobă către reclamanții V. V., CNP_, domiciliat în ., jud.V. și V. Z., CNP_, cu același domiciliu.
A obligat reclamanții V. V. și V. Z. să plătească pârâtei T. A., în calitate de moștenitoare a defunctei T. E., decedată în timpul procesului, la data de 12 martie 2015 suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 430 alin.1 Cod proc.civilă, Legea nr.134/2010 „ Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.”
Art. 430 alin.1 prevede că „ Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.”
În dispozitivul sentinței civile privind rezoluțiunea contractului de întreținere, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că se dispune repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de întreținere menționat mai sus prin reintrarea în patrimonial reclamantei a imobilelor – teren în suprafață de 2016 mp (real măsurat 2055 mp) și casă de locuit edificată pe acest teren, situat în satul Rânzești, ., ce a făcut obiectul contractului de întreținere.
În considerente s-a reținut că desființarea are la bază neexecutarea contractului din culpa debitorilor întreținerii, respectiv V. V. și V. Z., reclamanții din prezenta cauză.
Față de atitudinea culpabilă a reclamanților stabilită cu autoritate de lucru judecat în considerentele sentinței civile nr. 247 din 28 ianuarie 2014 a Judecătoriei Bârlad și menținută în dispozitivul acestei sentințe prin care s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere nr.279/2010, cu precizarea în mod expres că restabilirea situației anterioară constă în „ reintrarea în patrimonial reclamantei a imobilelor – teren în suprafață de 2016 mp (real măsurat 2055 mp) și casă de locuit edificată pe acest teren, situat în satul Rânzești, ., ce a făcut obiectul contractului de întreținere”, dispoziții în concordanță cu caracterul aleatoriu al contractului de întreținere, întrucât prin redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului de către pârâta T. E., aceasta nu poate fi obligată la restituirea valorii întreținerii prestate, până la o anumită dată, întrucât înseamnă a înlătura caracterul aleatoriu al contractului, dar și pentru faptul că pretențiile reclamanților sunt pentru perioada de până la momentul pronunțării sentinței civile nr. 247 din 28 ianuarie 2014, instanța a apreciat că în ce privește pretențiile reclamanților la suma de 10.800 lei reprezentând contravaloarea activităților agricole și gospodărești desfășurate atât în curtea pârâtei ,cât și la muncile agricole de la terenul extravilan al pârâtei pentru perioada 22 iunie 2010- mai 2013, respectiv primul capăt de cerere, acesta este inadmisibil tocmai pentru existența autorității de lucru judecat în privința restabilirii în situația anterioară și atitudinii culpabile a reclamanților în derularea contractului de întreținere, excepția autorității de lucru judecat fiind admisă numai cu privire la acest capăt de cerere, ce a fost respins ca inadmisibil pentru excepția autorității de lucru judecat .
Referitor la capătul doi de cerere, privind plata contravalorii sobei, pretinsă a fi construită cu banii și materialele lor, de către reclamanți în camera imobilului pârâtei, excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă și ca o consecință și excepția inadmisibilității, fiind acordat termen pentru încuviințare și administrare probatoriului pentru capătul doi de cerere.
Urmare a decesului pârâtei la data de 13 martie 2015, în cauză a fost introdusă în calitate de pârâtă, T. A., moștenitoarea acesteia.
În ședința publică din 22 aprilie 2015, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește obligarea la plata contravalorii sobei, excepție cu privire la care reclamanții au solicitat respingerea întrucât reconstrucția sobei s-a făcut în anul 2012, excepție apreciată și de instanță neîntemeiată deoarece termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 247 din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad privind desființarea contractului de întreținere, respectiv 24 iunie 2014, cererea urmând a fi soluționată pe fond.
Prin interogatoriu, reclamantul V. V. a recunoscut că în imobilul ce a constituit obiectul contractului de întreținere exista o sobă de teracotă într-o cameră pe care o folosea defuncta T. E., însă ei, reclamanții au refăcut-o și au cumpărat șamota și chirpicii pe banii lor.
Reclamanta V. Z. a susținut că respectiva sobă deservea două camere și ei au stricat-o pentru că defuncta T. E. a spus că nu mai încălzește.
Tot reclamanții au susținut că ei au achitat suma de 400 lei reprezentând contravaloarea manoperei.
Martorul F. N., depoziție fila 98, dosar, a confirmat că la solicitarea reclamanților a stricat soba de gătit cu plită aflată jumătate într-o cameră, respectiv plita și partea de încălzit, în cealaltă cameră, fiind folosită teracota de la prima sobă, iar șamota, plita, rola au fost cumpărate de reclamanți, pentru lucrarea efectuată fiind plătit cu suma de 450 lei de către reclamanți.
A apreciat contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamanți cu materialele la suma de aproximativ 200-300 lei.
Situația de fapt a fost confirmată și de martorul M. G., depoziție fila 99, dosar, cu precizarea că reclamanții au achitat numitului F. N., cel care a refăcut-o, manopera în sumă de 400 lei.
S-a făcut referire și la o drujbă pe care le-ar fi dat-o defuncta în contul banilor achitați, însă prin interogatoriu reclamanții au susținut că drujba le-a fost dată de pomană.
Întrucât, urmare a desființării contractului de întreținere și repunerii părților în situația anterioară, în patrimoniul pârâtei T. E., în prezent decedată, moștenitoare fiind T. A., citată în cauză, a reintrat și soba nou edificată, cu contribuția reclamanților, respectiv plata contravalorii manoperei, 400 lei, a materialelor folosite la refacerea sobei, respectiv șamota, plita, rola, a căror contravaloare este apreciată de instanță la suma de 200 lei, raportat depozițiilor martorilor audiați în cauză și a susținerilor reclamanților prin interogatorii, instanța a apreciat în baza art.1345 Cod civil, că în patrimoniul pârâtei există o îmbogățire fără justă cauză în detrimentul reclamanților și a admis în parte capătul de cerere privind obligarea pârâtei T. E. la plata contravalorii sobei în sumă de 1000 lei construită cu banii și materialele reclamanților, respectiv pentru suma de 600 lei, cu obligarea pârâtei T. A., în calitate de moștenitoare a defunctei T. E. la plata acestei sume.
Reclamanții au efectuat în cauză cheltuieli de judecată în sumă de 1010 lei, reprezentând onorar de avocat, iar pârâta în sumă de 1000 lei, reprezentând onorar de avocat.
Prin încheierea din 9 octombrie 2014, reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii la plata taxei de timbru în sumă de 819 lei, pentru primul capăt de cerere, sumă ce urmează a rămâne în sarcina statului în baza art.19 alin.1 din OUG 51/2008 privind ajutorul public.
Ca o consecință a respingerii primului capăt de cerere și admiterii în parte a celui de-al doilea capăt, în temeiul art.453 alin.2 Cod proc.civilă, reclamanții urmează să plătească pârâtei T. A., în calitate de moștenitoare a defunctei T. E., parte din cheltuielile de judecată efectuate în cauză reprezentând onorariu de avocat.
Apelanții-reclamanți V. V. și V. Z. au declarat apel împotriva sentinței civile 1103/29.04.2015 a Judecătoriei Bârlad.
Arată că au chemat în judecată pe pârâta T. E., pentru ca instanța de judecată să o oblige la plata sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor agricole și gospodărești desfășurate atât la terenul intravilan din curtea pârâtei, cât și la muncile agricole de la terenul extravilan al acesteia pentru perioada 22.06.2010- mai 2013, precum și la plata contravalorii sobei, pentru care au plătit materiale și manoperă în sumă de 1000 lei.
În motivarea acțiunii în pretenții au arătat că au încheiat cu pârâta un contract de întreținere autentificat sub nr. 279 din 22 iunie 2010 la Biroul Notarului Public F. R., contract pentru care s-a dispus rezoluțiunea prin sent.civ. nr. 247 pronunțată la data de 28 ian. 2014, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului conform Deciziei nr. 607/A/2014 din 24 iunie 2014, din dos. nr._ .
Pârâta T. E. a formulat întâmpinare și a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea noastră, întrucât contractul de întreținere a fost reziliat ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de noi cu privire la întreținerea pe care trebuia să acorde pârâtei.
Pârâta T. E. prin întâmpinare a mai susținut că acțiunea este inadmisibilă deoarece odată cu rezoluțiunea contractului de întreținere, nu mai aveau dreptul la despăgubiri pentru lucrările agricole și gospodărești privind terenul intravilan și extravilan.
Instanța de judecată a admis excepția autorității de lucru judecată numai cu privire la primul capăt de cerere privind obligarea pârâtei T. E., decedată la 13 martie 2015, fiind introdusă în cauză moștenitoarea acesteia, T. A., la plata sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor agricole și gospodărești desfășurate în curtea pârâtei, cât și la muncile agricole desfășurate la terenul extravilan în perioada 22.06.2010-mai 2013, excepție invocată de pârâtă.
A fost respinsă ca inadmisibilă pentru excepția autorității de lucru judecat capătul de cerere privind obligarea pârâtei T. E., decedată în timpul procesului, citată în cauză fiind moștenitoarea acesteia, T. A., la plata sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor agricole și gospodărești desfășurate în curtea pârâtei, cât și la muncile agricole desfășurate la terenul extravilan în perioada 22.06.2010 - mai 2013, formulată de noi în contradictoriu cu pârâta T. E., decedată la data de 13 martie 2015, fiind introdusă în cauză moștenitoarea acesteia, T. A..
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat si inadmisibilitatea pentru capătul de cerere doi privind obligarea pârâtei T. E. la plata contravalorii sobei în sumă de 1000 lei, construită cu banii și materialele noastre a reclamanților, excepții invocate de pârâta T. E..
A admis în parte acest capăt de cerere. A obligat pârâta T. A. în calitate de moștenitoare a defunctei T. E. la plata sumei de 600 lei, reprezentând contravaloare sobă către noi reclamanții. A obligat reclamanții să plătească pârâtei T. A. la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Consideră că această hotărâre este netemeinică și nelegală.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat consideră că instanța de judecată a dat o interpretare greșită atât a sent. civilă nr. 247 din 28 ian. 2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad în dos. nr._, rămasă definitivă prin Decizia nr. 607/24 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul V..
Atât prin sent. civ. nr. 247/18 ian. 2014 cât și prin Decizia nr. 607/24 iunie 2014, instanțele de judecată au arătat că obiectul contractului de întreținere presupune: asigurarea cu cele necesare traiului (alimente, medicamente, etc) ajutor în gospodărie, cât și sprijin psihic, „o vorbă bună" și afecțiune, întrucât astfel de contract are caracter „intuitu personae".
Tribunalul V. prin Decizia nr. 607/24 iunie 2014, înțelege prin contractul de întreținere că s-au obligat să-i asigure pârâtei întreținere constând în procurarea de alimente, efectuarea menajului și îngrijirea din punct de vedere igienic, în situația în care pârâta nu le mai putea face singură, procurarea de medicamente și asigurarea asistenței medicale, spitalizare în caz de nevoie, etc.
Nici una din instanțele de mai sus, Judecătoria Bârlad respectiv Tribunalul V., nu a arătat că trebuia să efectueze lucrările agricole la terenul intravilan în suprafață de 2016 m.p. real măsurat 2055 m.p. și extravilan în suprafață de 0,30 ha, conform adresei nr. 26 din 06.03.2015.
Aceste activități agricole nu au făcut obiectul contractului de întreținere.
Pentru aceste activități agricole au formulat acțiunea în pretenții.
Instanța de judecată a admis cererea pârâtei T. E. având ca obiect rezolutiunea contractului de întreținere, pentru faptul că nu au respectat contractul de întreținere, respectiv că nu i-au asigurat lui T. E. „întreținere pe tot timpul vieții acesteia, continuu și neîntrerupt, cu tot ceea ce este necesar pentru un trai decent până la moarte, constând din procurarea de alimente, efectuarea menajului și îngrijire din punct de vedere igienic în situația în care va fi în imposibilitatea de a le face singură, procurarea de medicamente și asigurarea asistenței medicale, spitalizare în caz de nevoie, până la încetarea acesteia din viață".
Acesta a fost obiectul contractului de întreținere și nu efectuarea lucrărilor agricole la terenul intravilan și extravilan.
Rezolutiunea contractului de întreținere s-a făcut pentru că nu a îndeplinit obligațiile din contract și indicate mai sus și nu pentru că nu ar fi efectuat activitățile agricole.
Instanțele de judecată s-au pronunțat numai cu privire la neîndeplinirea obligațiilor din contractul de întreținere și deci nu s-au pronunțat cu privire la neîndeplinirea activităților agricole la terenul intravilan și extravilan, care nici nu făceau parte din obligațiile contractuale.
În aceste condiții calculul activităților agricole la terenul intravilan și extravilan cât și cele gospodărești nu au făcut obiectul dosarului nr._ .
Nefăcând obiectul dosarului nr._, nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat privind lucrările și gospodărești la terenul intravilan și extravilan.
Pentru acest motiv solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat precum și inadmisibilitatea acțiunii noastre în pretenții ca fiind nefondată.
În ceea ce privește contravaloarea sobei, solicită ca intimata să fie obligată la plata a 700 lei, reprezentând plata materialelor și a manoperei.
Intimata T. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
In mod corect instanța de fond a dispus respingerea capătului de cerere a apelanților, prin care solicitau obligarea lui T. E. la plata sumei de 10.800 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor agricole si gospodărești efectuate de apelanți.
Corect a reținut instanța de fond ca în cauză operează autoritatea de lucru judecat fata de împrejurarea că apelanții solicită să fie despăgubiți cu sume de bani pentru activități care erau de natura contractului de întreținere, care a existat intre apelanți si T. E.,obligații neindeplinite si care au dus la rezilierea contractului de intretinere.
Tocmai atitudinea culpabila a acestora, in sensul ca nu au indeplinit obligațiile contractuale, au dus la rezilierea contractului de intretinere -sen.civ.nr.247/2014 a Judecătoriei Bârlad, definitiva prin respingerea apelului .
Aceștia au susținut ca au crescut pasări pentru a asigura intretinerea lui T. E. si cu cultivat terenul din jurul casei cu legume pentru hrana acesteia .
Probele administrate in ds.nr._ al Judecătoriei Bârlad au demonstrat faptul ca apelanții nu au indeplinit obligațiile asumate prin contract, in sensul de a asigura hrana, căldura si ingrjirea lui T. E..
Dimpotrivă, T. E. a cumpărat pasări de la apelantii-desi erau crescute in curtea ei, i-au interzis acesteia accesul la dependințele imobilului (beci) si chiar la gradina, unde T. E. a încercat sa-si cultive câteva legume . Apelanții s-au folosit de gradina si casa lui T. E. pentru propriile interese,atitudinea culpabila a acestora de a nu-si indeplini obligațiile de intretinere fata de T. E. a si dus in final la desființarea contractului de intretinere.
Consideră că instanța de fond in mod corect a admis excepția autorității de lucru judecat având in vedere ca acele activități pe care pretind ca le-au făcut sunt de natura obligațiilor de intretinere ,obligatii pe care apelanții nu si le-au indeplinit.
Cu privire la terenul extravilan am făcut dovada cu acte, aflate la dosarul cauzei ca terenul a fost in arenda,si nu a fost cultivat de apelanți.
Chiar daca ar fi fost cultivat de ei, tot ei ar fi folosit produsele dupa cum au folosit si terenul din jurul casei .
Chiar si cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, a rezultat ca apelanții au demolat o soba din camera lui T. E. si au refacut-o in camera lor pentru a se incalzi, deci pentru a-si asigura confort si căldura, ceea ce nu a făcut si cu T. E., desi erau in casa acesteia .
Moștenitoarea lui T. E.-T. A.- nu a inteles sa promoveze apel fata de aceasta situație, desi rezultă clar că apelanții nu au făcut decât sa se foloseasa de imobilul lui T. E., sa profite de stare ei de bătrânețe si neputința ,iar acum incearca cu o totala rea credința sa obtina sume de bani necuvenite.
Întrucât toate aceste aspecte au fost pe larg probate in dosarul de reziliere a contractului consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție legala și temeinica și solicită respingerea apelului .
In drept invocă disp.art.466 si urm. C.pr.civ.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloare activități agricole și gospodărești pentru perioada 22.06.2010-mai 2013, precum și la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea unei sobe.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 1103/29.04.2015, Judecătoria Bârlad a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la primul capăt de cerere, a respins primul capăt de cerere pentru autoritate de lucru judecat, a respins excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul al doilea de cerere, a admis, în parte, acest capăt de cerere și a obligat pârâta la plata sumei de 600 lei reprezentând contravaloare sobă.
Apelanții-reclamanți au formulat cerere de apel prin care au solicitat admiterea apelului și să se modifice în tot sentința instanței de fond, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.
Cu privire la soluționarea primului capăt de cerere de către prima instanță, Tribunalul observă că acesta a fost respins pentru existența autorității de lucru judecat cu referire la sentința civilă nr. 247/28.01.2014 aa Judecătoriei Bârlad, definitivă prin decizia civilă nr. 607/A/24.06.2014 a Tribunalului V., prin care s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părțile din prezenta cauză și autentificat de BNP Fîntână R. și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară prin reintrarea în patrimoniul pârâtei din prezenta cauză a imobilelor ce au făcut obiectul contractului.
Față de prima instanță care a făcut referire atunci când a soluționat excepția la dispozițiile art. 430 Cod de procedură civilă, Tribunalul apreciază că trebuia avute în vedere și dispozițiile art. 431 alin. 1 Cod de procedură civilă potrivit cărora numeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, acest alineat dând expresie funcției negative a lucrului judecat, care este excepția autorității de lucru judecat.
Astfel, pentru a stabili existența autorității de lucru judecat este necesar a se verifica tripla identitate cu privire la părți, obiect și cauză. Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate. Autoritatea lucrului judecat are la baza regula că o acțiune nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.
Or, raportat la aceste dispoziții legale, constată instanța că nu se regăsește tripla identitate de elemente, având în vedere că prezenta cauză are ca obiect pretenții, iar cealaltă cauză are ca obiect rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare.
În consecință, reținându-se neîndeplinirea în cauză a triplei identități, lipsind identitatea cu privire la obiectul cererii, Tribunalul apreciază drept neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, urmând a o respinge.
Față de această soluționare a excepției, Tribunalul, constatând că prima instanță a soluționat primul capăt de cerere fără a intra în judecata fondului, urmează a anula soluția primei instanțe cu privire la primul capăt de cerere, urmând a proceda la judecarea acestui capăt de cerere, cu evocarea fondului, având în vedere că nici una dintre părți nu a solicitat trimiterea spre rejudecare primei instanțe, prin cererea de apel sau prin întâmpinare, conform dispozițiilor art. 480 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Privitor la fondul cauzei primului capăt de cerere având ca obiect obligarea intimate-pârâte la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloare activități agricole și gospodărești pentru perioada 22.06.2010-mai 2013, Tribunalul constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 431 alin. 2 Cod de procedură civilă potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, acest alineat dând expresie funcției pozitive a lucrului judecat sau naturii lui probatorii, care este prezumția lucru judecat.
În acest caz, nu este necesar să existe trilpa identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, astfel încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indifferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. 2 Cod de procedură civilă.
D. urmare, cea de a doua instanță nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească și pe care nici nu o poate ignora.
Astfel, prin sentința civilă nr. 247/28.01.2014 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin decizia civilă nr. 607/A/24.06.2014 a Tribunalului V., s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părțile din prezenta cauză și autentificat de BNP Fîntână R. și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară prin reintrarea în patrimoniul pârâtei din prezenta cauză a imobilelor ce au făcut obiectul contractului. În considerentele deciziei civile amintite s-a reținut că, în primăvara anului 2013, apelanții-reclamanți din prezenta cauză au ajutat-o pe intimate-pârâtă din prezenta cauză la diverse treburi gospodărești (tăiat lemne, cărat apa, curățenie, prestat munci agricole), fără însă ca aceștia să-și execute și celelalte obligații inserate în contract: asigurarea de alimente, medicamente, asistență medicală.
Așadar, s-a reținut cu putere de lucru judecat că toate prestații în schimbul cărăra se solicit obligarea intimatei-pârâte la obligarea sumei de_ lei au făcut parte din obligațiile contractuale și, chiar dacă acestea au fost îndeplinite, s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părți deoarece nu și-au executat și celelalte obligații inserate în contract.
Or, ca efect al admiterii rezoluțiunii, valoarea întreținerii prestate, datorită caracterului aleatoriu al contractului, nu trebuie restituită. Soluția contrară ar duce la imposibilitatea pentru beneficiarul întreținerii de a cere rezoluțiunea contractului din culpa debitorului ori de câte ori valorile primate cu titlu de întreținere ar egaliza valoarea bunului sau chiar ar depăși-o. Beneficiarul ar fi lăsat la discreția debitorului, care ar putea să nu mai execute contractual, știind că nu va mai fi obligat să restituie bunul deoarece creditorul întreținerii nu ar mai avea interes să obțină rezoluțiunea din cauza sumei c ear trebui să restituie drept contravaloare a întreținerii prestate. S-ar ajunge astfel la înlăturarea efectelor aleatorii ale contractului, dându-se debitorului de rea-credință să înceteze prestarea întreținerii ori de câte ori valoarea prestațiilor effectuate depășeste valoarea bunului primit.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța de apel va respinge primul capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Cu privire la soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere de către prima instanță, Tribunalul constată că acesta, în mod corect a admis în parte acest capăt de cerere, după o analiză judiciosă a ansamblului materialului probatoriu.
Astfel, nu pot fi reținute susținerile apelanților-reclamanți potrivit cărora contravaloarea sobei a fost de 700 lei, nu de 600 lei cât a apreciat prima instanță, atâta timp cât corect nu se putea da relevanță depoziției martorului F. N. privitor la faptul că contravaloarea manoperei a fost de 450 lei, atâta timp cât chiar apelanții-reclamanți au arătat prin răspunsurile la punctele de interogatoriu, administrat în fața primei instanțe, au arătat că au plătit suma de 400 lei pentru manopera sobei, iar poziția lor procesuală privitor la acest aspect a fost confirmată de martorul M. G., care a arătat că s-a achitat pentru manoperă suma de 400 lei. De asemenea, corect s-a reținut la stabilirea contravalorii materialelor folosite pentru refacerea sobei suma de 200 lei, raportat depoziției martorului F. N., care a fost cel care a refăcut soba.
Față de aceste aspecte, instanța de apel urmează a păstra sentința primei instanțe cu privire la soluția celui de-al doilea capăt de cerere.
De asemenea, instanța de apel va păstra și dispozițiile privitoare la cheltuielile de judecată și cheltuielile judiciare avansate de stat, față de de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, fiind respins, ca neîntemeiat primul capăt de cerere.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul va admite apelul formulat de apelanții-reclamanți V. V. și V. Z. împotriva sentinței civile 1103/29.04.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o anulează în parte cu privire la soluția pronunțată asupra primului capăt de cerere și pe care o păstrează cu privire la soluția pronunțată asupra capătului al doilea de cerere, în sensul că: va respinge excepția autorității de lucru judecat cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei T. A. (în calitate de moștenitoare a pârâtei-defuncte T. E., decedată în timpul procesului) la plata sumei de_ lei, ca neîntemeiată; va respinge primul capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei T. A. (în calitate de moștenitoare a pârâtei-defuncte T. E., decedată în timpul procesului) la plata sumei de_ lei, formulat de reclamanții V. V., CNP_, și V. Z., CNP_, cu domiciliile în ., jud. V., în contradictoriu cu pârâta T. A. (în calitate de moștenitoare a pârâtei-defuncte T. E., decedată în timpul procesului), cu domiciliul în Vicovu de Sus, .. 30, jud. Suceava, ca neîntemeiat și va păstra celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
Față de soluția la care a ajuns instanța de aple în urma deliberării, având în vedere caracterul accesoriu al capătului de cerere privitor la acordarea cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 Noul Cod de procedură civilă, precum și în virtutea principiului accesorium sequitur principale (accesoriul urmează principalul), Tribunalui urmează să oblige apelanții-reclamanți, căzuți în parte pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în apel către intimata-pârâtă, și anume contravaloarea onorariu apărător doar cu privire la suma de 200 lei având în vedere că a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de aceasta.
De asemenea, va dispune că cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, privitor la care apelanții-reclamanți au fost scutiți prin încheierea din 29.07.2015 a Tribunalului V., rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți V. V. și V. Z. împotriva sentinței civile 1103/29.04.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o anulează în parte cu privire la soluția pronunțată asupra primului capăt de cerere și pe care o păstrează cu privire la soluția pronunțată asupra capătului al doilea de cerere, în sensul că:
Respinge excepția autorității de lucru judecat cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei T. A. (în calitate de moștenitoare a pârâtei-defuncte T. E., decedată în timpul procesului) la plata sumei de_ lei, ca neîntemeiată.
Respinge primul capăt de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei T. A. (în calitate de moștenitoare a pârâtei-defuncte T. E., decedată în timpul procesului) la plata sumei de_ lei, formulat de reclamanții V. V., CNP_, și V. Z., CNP_, cu domiciliile în ., jud. V., în contradictoriu cu pârâta T. A. (în calitate de moștenitoare a pârâtei-defuncte T. E., decedată în timpul procesului), cu domiciliul în Vicovu de Sus, .. 30, jud. Suceava, ca neîntemeiat.
Păstrează celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
Obligă apelanții-reclamanți la plata către intimata-pârâtă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, privitor la care apelanții-reclamanți au fost scutiți prin încheierea din 29.07.2015 a Tribunalului V., rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.12.2015.
Președinte, O. A. C. | Judecător, V. A. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. AOC/20.01.2016
5 ex./ ..01.2016
Judecătoria Bârlad: jud. D. E. J.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1365/2015. Tribunalul VASLUI | Partaj judiciar. Decizia nr. 107/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
