Plângere contravenţională. Decizia nr. 227/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 4795/333/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 227/A
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul M.-M. C. sediu proc.C..av.S. G. M. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 2396/2014 pronunțată la data de 24 octombrie 2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23 februarie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2396/2014 pronunțată la data de 24 octombrie 2014, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul M.-M. C. cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C..av.S. G. M. cu sediul în București sector 4, București, ., ., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 19.06.2014 în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
A menținut procesul verbal contestat ca legal și temeinic.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.06.2014 s-a reținut că, la data de 19.06.2014, a condus pe direcția de mers Huși - Crasna autoutilitara marca Mercedes cu nr._ și la sensul giratoriu P.I. Crasna a circulat pe sensul opus de mers, punând în pericol traficul rutier, fapta petentului fiind încadrată juridic în conținutul dispozițiilor art. 101 alin.3 lit.d din O.U.G nr. 195/2002 R și sancționată de art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002 rep.
Prin același proces verbal, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională in cuantum de 510 lei și cu sancțiunea complementară a suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 60 de zile, conform art. 101 alin.3 lit.d din OUG 195/2002.
Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Petentul a invocat faptul că nu s-a indicat cu certitudine locul, însă instanța a apreciat că locul a fost descris în mod suficient, agentul constatator consemnând locul contravenției ca fiind DE 581 Crasna.
De asemenea instanța a respins ca vădit neîntemeiate susținerile petentului cu privire la faptul că procesul verbal de contravenție nu conține date privind numele agentului constatato și calitatea acestuia, din conținutul procesului atacat rezultând numele și calitatea acestuia, respectiv: ASP (agent șef principal de poliție) Golie V..
A mai invocat ca și motiv de nulitate împrejurarea că nu se nu poate identifica din conținutul ilizibil al procesului verbal de contravenție fapta pretins săvârșită și textul de lege în temeiul căruia a fost sancționat, ori și această susținere este eronată fapta fiind descrisă în mod corect și complet, agentul constatator indicând și textele legale în baza cărora a reținut și sancționat fapta contravențională.
A învederat petentul faptul că agentul nu i-a adus la cunoștință posibilitatea de a formula obiecțiuni,și cu privire la acest aspect, instanța a reținut că, în acest caz, ar putea opera doar o nulitate prevăzută expres de lege, care este condiționată de existența unei vătămări aduse petentului, vătămarea prezumându-se.
Această interpretare a reieșit și din recursul în interesul legii XXII/19 martie 2007, prin care Secțiile Unite ale Înalte Curți de Casație și Justiție au statuat, cu putere obligatorie, că nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare atrage nulitatea relativă a procesului verbal.
Or, potrivit art. 175 Cod procedură civilă (coroborat cu art. 47 din OG 2/2001, care prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă), nulitatea unui act de procedură este aplicabilă numai dacă părții i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Având în vedere susținerile petentului în sensul că nu i-a fost respectat dreptul de a formula obiecțiuni instanța a subliniat pe de o parte, că petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar pe de altă parte, dreptul la apărare al petentului (exprimat inclusiv prin posibilitatea de a formula obiecțiuni în cadrul procesului-verbal) este pe deplin asigurat prin dreptul acestuia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază ca necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal, vătămarea fiind înlăturată.
Prin urmare, apărările petentului referitoare la acest aspect au fost înlăturate de către instanță, ca neîntemeiate.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced,instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
Potrivit art. 101 alin. 3 lit. d) din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a III - a de sancțiuni circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor in care se efectuează depășirea regulamentara și cu sancțiunea complementară a suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 60 de zile.
Clasa a III-a de sancțiuni corespunde a 6-8 puncte amenda, astfel cum prevăd dispozițiile art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002 rep., in condițiile in care un punct amenda reprezintă 10% din salariul minim brut pe economie. F. de aceste dispoziții, instanța a reținut ca amenda aplicata este legala, agentul constatator aplicând sancțiunea la limita ei minima.
Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție:
In cauză, procesul verbal de contravenție, conținând constatările personale ale agentului care l-a întocmit, reprezintă prin el însuși proba situației de fapt astfel cum a fost expusă în cadrul acestuia, instituind o prezumție cu privire la temeinicia acestuia, și revenind petentului obligația de a solicita, aduce și prezenta probe care să dovedească în sens contrar. Este adevărat că prin prisma jurisprudenței CEDO (cauza Ozturk contra Germaniei, cauza A. contra României), domeniul contravențional aparține noțiunii de „acuzație în materie penală”, astfel cum aceasta este definită în lumina art. 6 paragraful 1 din Convenție, conform propriilor criterii elaborate de Curtea de la Strasbourg și, în consecință, este aplicabilă prezumția de nevinovăție a contravenientului. Dar conform aceleiași jurisprudențe CEDO (cauza Salabiaku contra Franței) prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate (cauza Janosevic contra Suediei).
În dreptul intern, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie, prezumție unanim acceptată în doctrină și practică, precum și de către instanța europeană.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează, se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Acesta trebuie să aibă posibilitatea efectivă de a combate în mod real procesul verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în cazul în care această posibilitate nu există, organului constatator îi revine obligația probării temeiniciei procesului verbal.
Situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție este confirmată și de martorul C. M. A. care prin declarația dată în fața instanței a arătat că mașina petentului când a ajuns în intersecție nu a mai intrat pe sensul giratoriu ci a tăiat drumul intrând pe contrasens.
Din actele dosarului, respectiv procesul verbal de contravenție, raportul agentului constatator și declarația martorului audiat a rezultat ca petentul la data de 19.06.2014, a condus pe direcția Huși Crasna autoutilitara marca Mercedes cu nr._ și la sensul giratoriu P.I. Crasna a circulat pe sensul opus de mers, punând în pericol traficul rutier,
F. de aceste considerente de fapt si de drept instanța a retinut ca petentul a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional, el circulând pe contrasens, situația de fapt reținuta de organul constatator in procesul-verbal de constatare a contravenției atacat corespunde realității si dat fiind pericolul social ridicat al contravenției, instanța in baza art.34 din OG 2/2001 a respins plângerea ca neîntemeiată si a menținut ca legal procesul-verbal atacat.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel petentul M. M. C., învederând că hotărârea atacată a fost dată cu reținerea și aprecierea eronată a situației de fapt si aplicarea greșită a normelor de drept material la situația de fapt.
Apelantul petent solicită instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună admiterea apelului, anularea sentinței atacate și după judecarea în fond, admiterea plângerii contravenționale, anularea Procesului verbal . nr._ încheiat la data de 19.06.2014 de către Inspectoratul de Poliție al Județului V., pentru următoarele motive;
Deși a arătat la punctul 1 din plângere că procesul verbal contestat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care a solicitat să constate nulitatea procesului verbal instanța de fond, în mod eronat, a respins ca vădit întemeiate susținerile acestuia. Toate acestea, deși din mențiunile făcute pe procesul verbal contestat (cu un scris ilizibil) nu se înțelege numele prenumele și calitatea agentului constatator, astfel încât, în opinia mea, procesul verbal a fost încheiat cu încălcarea prevederilor imperative ale 17 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că nu cuprinde mențiuni cu privire la numele prenumele și calitatea agentului constatator (sau dacă le cuprinde acestea nu sunt lizibile - în niciun caz nu se poate înțelege numele și calitatea agentului constatator), lipsuri sancționate cu nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate care poate fi constatată și din oficiu.
De asemenea, instanța a respins susținerile acestuia referitoare la faptul că procesul verbal cuprinde mențiuni ilizibile carene pun în imposibilitate de a identifica fapta pretins săvârșită, astfel încât se poate aprecia că procesului verbal îi lipsește descrierea faptei, un alt motiv prevăzut expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care atrage nulitatea absolută a procesului verbal contestat.
Petentului solicită instanța de apel să observe că, până chiar si temeiurile de drept care au determinat încheierea procesului verbal și sancționarea subscrisului sunt scrise ilizibil („Fapta săvârșită este prevăzută de art……. și sancționată de art .din "), mențiunile agentului constatator nepermitând identificarea textul de lege pretins încălcat si textul în baza căruia a fost aplicată sancțiunea.
In opinia apelantului, instanța de fond a apreciat eronat situația de fapt și în mod eronat nu a făcut aplicarea art. 17 din O.G. nr. 2/2001, deși verbal a fost încheiat procesul cu lipsurile expres prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind astfel lovit de nulitate absolută.
Apelantul învederează că, așa cum a arătat la punctul 2 din plângere, procesul verbal contestat a fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a respins și aceste susțineri, omițând să observe că, în mod evident, procesul verbal contestat pe de-o parte este ilizibil, cu greu putând fi descifrate mențiunile agentului constatator, iar pe de altă parte nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv:
a) agentul constatator a omis să menționeze instituția din care face parte, singura mențiune fiind aceea tipărită pe formularul tipizat, respectiv "Ministerul Afacerilor Interne"; solicită instanței de apel să constate că instanța de fond nici măcar nu a analizat aceasta susținere a sa din care agentul face parte, apreciind din oficiu că agentul constatator face parte din I. de politie al Județului V. - deși aceasta nu rezultă din nicio mențiune a procesului verbal contestat.
b) agentul constatator nu a menționat în cuprinsul procesului verbal locul în care acesta a fost încheiat, singura mențiune fiind cea referitoare la locul săvârșirii contravenției, respectiv D.E. 581 (Crasna), o descriere foarte generală, care nu permite în opinia petentului identificarea "tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite" astfel cum se prevede imperativ în art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. Referitor la acest aspect instanța de fond în mod eronat a reținut că locul a fost suficient descris, „agentul constatator consemnând locul săvârșirii contravenției ca fiind D.E. 581 Crasna". în opinia petentului, insuficienta descriere a locului săvârșirii contravenției se creează o stare de dubiu cu privire la săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina mea.
Mai mult, apelantul menționează că instanța de fond s-a limitat a analiza plângerea contravențională fără să dea eficacitate tuturor prevederilor legale invocate.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 agentul constatator avea obligația să îi aducă la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare și să consemneze distinct în procesul verbal la rubrica ”Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității.
Apelantul învederează instanței de apel, că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință faptul că poate formula obiecțiuni si nici nu a consemnat aceasta în procesul verbal, astfel încât, în opinia sa procesul verbal a fost întocmit și cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, aspect de care instanța de fond nu a ținut seama.
Mai mult, procesul verbal a fost încheiat și cu încălcarea art. 16 alin. 1 teza finală din O. G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care procesul verbal trebuia să cuprindă în mod obligatoriu organul (Judecătoria) la care se depune plângerea (agentul constatator omițând, de asemenea, să facă această mențiune).
Deși aceste toate aceste lipsuri ale procesului verbal contestat sunt evidente la simpla lecturare a acestuia, instanța de fond nu a considerat că se impune aplicarea sancțiunilor nulității prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care solicită instanței de apel să reanalizeze aspectele sesizate mai sus și să dispună anularea procesului verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, învederează instanței de apel că nu se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa. Fapta reținută de agentul constatator nu corespunde realității, situația de fapt a fost denaturată în mod abuziv de către agentul constatator, intenția sa nefiind cea de a sancționa o conduită contrară legii, ci aceea de a aplica cu orice preț o sancțiune contravențională.
În acest sens, deși a solicitat instanței să îi admită proba video și să pună în vedere reprezentanților Ministerului Afacerilor Interne să depună proba video a evenimentului pentru care am fost sancționat, de unde a rezultat fără dubiu că afirmațiile subsemnatului corespund realității și măsura agentului constatator este exagerată și abuzivă, și, mai mult, a fost aplicată pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o, instanta de fond nu a considerat utilă această probă, deși în mod evident era singura care putea să lămurească pe deplin situația de fapt.
Mai mult, instanța a admis intimatei proba cu martorul asistent Cotirci M. A., aplicând eronat prevederile art. 19 alin 1 din O.G. nr. 2/2001.
Prin răspunsul la întâmpinare a solicitat respingerea acestei probe având în vedere că conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001:
" Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. "
A arătat instanței de fond că legiuitorul a reglementat obligația ca procesul verbal să fie semnat de un martor numai în cazul în care contravenientul nu este de fată sau refuză să semneze procesul verbal.
Or, în speța de față, învederează apelantul că nu suntem în niciuna dintre cele două ipoteze, având în vedere că acesta a fost de fată la încheierea procesului verbal si am semnat procesul verbal.
În acest context, având în vedere că legiuitorul a instituit prezența obligatorie a martorului numai pentru ca acesta să facă dovada refuzului de către conducătorul auto de a semna procesul verbal, nu de a confirma săvârșirea contravenției, solicită instanței de apel să nu tină cont de declarația dată de martorul propus de intimată cu privire la fapta pe care se pretinde ca a săvârșit-o.
Consideră că și în acest caz instanța a făcut o greșită aplicare a normei de drept material (art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001) și, mai mult, a refuzat proba video propusă de subsemnatul, singura care era de natură dovedi susținerile sale, în sensul
că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și de a răsturna prezumția de legalitate a procesului verbal contestat.
Având în vedere motivele prezentate mai sus solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună admiterea apelului, anularea sentinței atacate și după judecarea în fond, admiterea plângerii contravenționale, anularea Procesului verbal . nr._ încheiat ia data de 19.06.2014 de către Inspectoratul de Poliție al Județului V. și a tuturor măsurilor dispuse prin acesta.
în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, solicită instanței să dispună obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 540 lei, reprezentând:
- Taxa judiciară de timbru achitată pentru judecarea în fata instanței de fond, în cuantum de 20 lei achitată cu Chitanța_/07.07.2014 (depusă în original în anexa cererii introductive de instanță).
- Onorariul de avocat - 500 lei, achitat cu Chitanța . nr. 4 din data de 04.07.2014 (depusă în anexa Completărilor din data de 21.07.2014 în original);
- Taxa judiciară de timbru pentru judecarea recursului în cuantum de 20 lei achitată cu Chitanța_/27.11.2014 (depusă în original în anexa prezentului apel).
În drept, apelantul își întemeiază apelul pe art. 34 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
În temeiul art. 223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă solicită judecarea cauzei si în lipsă.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă, solicitând respingerea apelului formulat de petentul M. M. C. și menținerea hotărârii instanței de fond pe care o consideră legală și temeinică.
Analizând apelul formulat de M. M. C. împotriva sentinței civile nr. 2396/2014 pronunțată de Judecătoria V., Tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
S-a reținut că la data de 19.06.2014, petentul a condus pe direcția de mers Huși - Crasna autoutilitara marca Mercedes cu nr._ și la sensul giratoriu P.I. Crasna a circulat pe sensul opus de mers, punând în pericol traficul rutier
Astfel, cele reținute în procesul verbal de contravenție au fost percepute în mod direct atât de lucrătorul de poliție, cât și de martorul asistent care ulterior, a dat declarație în fața instanței de fond, respectiv de numitul Cotirci M. A..
Contravenția săvârșită nu a fost constatată cu mijloace tehnice, deci nu există o înregistrare video a acesteia.
Lucrătorul de poliție a întocmit un raport, în care a explicat exact cum s-au derulat evenimentele și a arătat că la constatarea contravenției a fost martor numitul Cotirci M. A., martor care a confirmat cele arătate în procesul verbal, cu ocazia audierii nemijlocite de către instanța de fond.
Mai mult decât atât, se observă că martorul a declarat și faptul că petentul a spus la momentul respectiv că nu a observat pe unde se iese din sensul giratoriu.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
Sancțiunea a fost aplicată corect pentru abaterea contravențională săvârșită de către apelant.
Tribunalul reține și că sancțiunea contravențională aplicate în prezenta cauză a fost corect individualizată, aspect reținut și de către instanța de fond.
Lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de M. M.- C. împotriva sentinței civile nr. 2396 din 24.10.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de M. M.- C. împotriva sentinței civile nr. 2396 din 24.10.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2015.
Președinte, V. M. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.E.G.
Tehnored. A.A.
2 ex. / 02.03.2015
2 ex. .> Judecătoria V.- judecător M. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 180/2015. Tribunalul... → |
|---|
