Plângere contravenţională. Decizia nr. 229/2015. Tribunalul VASLUI

Tribunalul VASLUI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 229/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 229/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 229/A

Ședința publică de la 23 Februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE R.-N. O.

Judecător E.-G. A.

Judecător A. C.

Grefier M. M.

Pe rol, la ordine fiind, pronunțarea cererii de apel formulate de apelanta petentă . SRL București cu sediul în București, sectorul 5, ., . și Punct de lucru în mun. V., DN 24, . la Popas Stâna Costești, jud.V., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V. cu sediul în mun. V., ..274, jud.V., împotriva sentinței civile nr.280/2014 din data de 03.02.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 16 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când având nevoie de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei, azi, 23 februarie 2015, când s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 280 din 03.02.2014 a Judecătoriei V. a fost respinsă plângerea formulată de petenta S.C. R. P. Doamnei S.R.L., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 25.09.2013 de către intimatul I. T. de Muncă V., ca fiind neîntemeiată și în consecință, s-a menținut ca temeinic și legal procesul verbal contestat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 25.09.2013 de către intimatul I. T. de Muncă V. petenta S.C. R. P. Doamnei S.R.L. a fost sancționată contravențional cu 20.000 lei amendă și avertisment pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 16, alin. 1 din Legea 53/2003 și art. 4, alin. 1, lit. d din H.G. 500/2011 și sancționate de art. 260 din Legea 53/2003 și art. 9 din H.G. 500/2011, reținându-se că a primit la muncă două persoane fără a încheia contract de muncă și că nu a transmis în termen legal în REVISAL contractele individuale de muncă.

Fiind investită, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat următoarele:

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța a mai reținut că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.

În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de organul constatator a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză.

Astfel, a rezultat din analiza fișelor de identificare depuse la pag. 39-40 dosar împrejurarea că numitele M. V. R. și P. P. prestau activitate pentru petentă, ca ospătar, de la data de 23.09.2013, cu un program de 8 ore pe zi, fără ca acestea să aibă încheiat un contract de muncă. Au precizat cele două persoane în fișa de identificare că erau „în probă”. Conform art. 16 din Legea 53/2003 contractul individual de muncă trebuie încheiat anterior începerii activității. Inclusiv perioada „de probă” trebuie precedată de încheierea unui contract de muncă, conform prevederilor art. 32, alin. 3 din Legea 53/2003, perioada de probă constituind vechime în muncă.

Instanța a înlăturat ca fiind nesinceră declarația martorului V. O.. În calitatea sa de angajat (director executiv) al petentei, acesta are un interes în exonerarea petentei de la plata amenzii. Situația de fapt expusă de martor nu poate fi coroborată cu nicio altă probă din dosar. Numitele M. V. R. și P. P. au precizat în fișa de identificare că „sunt în probă” și nu că sunt prezente la punctul de lucru pentru un interviu, așa după cum susține martorul.

Având în vedere considerentele expuse, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit.

Sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, având în vedere gradul de pericol social al faptei.

Prin fapta sa petenta a prejudiciat nu doar pe cele două persoane, în sensul că acestea au pierdut vechimea în muncă pentru perioada lucrată ci și bugetul statului prin aceea că nu s-au plătit contribuțiile lunare aferente salariului.

Munca nedeclarată prezintă un grad ridicat de pericol social.

În consecință, instanța a respins plângerea contravențională, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petenta S.C. R. P. Doamnei S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susține apelanta că nu se face vinovată de comiterea acestei contravenții, cele două persoane găsite la muncă erau în probe pentru angajare, la interviu. Martorii audiați, au fost sinceri, procesul verbal a fost întocmit după două zile de la controlul efectuat.

Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.

În mod corect, instanța de fond, a apreciat faptul că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, nefiind cauze de nulitate absolută, prev. de art. 15-19 din OG nr. 2/2001.

Referitor la faptul că procesul verbal de contravenție a fost întocmit de organul constatator la două zile după ce a efectuat controlul la . SRL București, nu este de natură să atragă nulitatea acestuia.

Procesul verbal putea fi întocmit de agentul constatator chiar și după efectuarea controlului, chiar după efectuarea controlului conform art. 13 al.1 din OG nr. 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, prin procesul verbal se prescrie în termen de 6 luni, deci, ac est termen legal nu a fost depășit.

Referitor la cele două persoane fără forme legale lucrând pentru apelantă, agentul constatator a constatat prin propriile sale simțuri acest aspect. Conform art. 5 al. 2 din OG 2/2001 agentul constatator poate constata personal o contravenție comisă, și care este în competența sa să o sancționeze. În acest scop, agentul constatator, întocmește un proces verbal, dar și actele auxiliare ale acestuia, pentru dovedirea stării de fapt și a celor constatate de acesta.

Cele două persoane, fiind audiate, de agentul constatator, au declarat că lucrează, fără forme legale la apelantă, fiind în probe.

Apelanta, a contestat, că, cele două persoane, se găseau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la momentul controlului și că acestea doreau să se angajeze, dând o probă,în acest sens.

Cele două persoane, găsite, a lucra fără forme legale, în fișele de identificare întocmite de agentul constatator, au indicat, personal sub semnătură, faptul că lucrează fără forme legale întocmite, fiind în perioada de probă. Mai mult de cât atât, acestea au indicat și numele, a încă doi salariați de la această societate, cu care erau colege.Aceste aspecte indică, faptul că, numai, dacă, cele două persoane, găsite, ce lucrau fără forme legale, lucrau efectiv la apelantă, puteau cunoaște numele persoanelor de serviciu.

Fișa de identificare, întocmită de agentul constatator, imediat după constatarea contravenției personal, a respectat procedura legală.

Martora, P. M.,în fișa de identificare, întocmită de agentul constatator, în calitate de salariat la . SRL București, le-a indicat și pe cele două persoane care lucrau fără forme legale alături de ea ca și salariate ale apelantei la momentul controlului.Aceasta, ca veche salariată a societății,controlate, nu avea, cum să nu indice, ca și colege de muncă, pe cele două, persoane găsite de agentul constatator ca prestând activități în mod ilegal la societate, întrucât ele lucrau efectiv cu aceasta.

Martorii audiați, atât la Judecătoria V. cât și la Tribunalul V., au calitatea de salariați ai societății iar martorul V. O. este chiar directorul executiv al acesteia, deci, persoană cu responsabilități în societate privind angajarea personalului, fiind deci, interesați în cauză.

Conf. Art.315 al.1 pct.3, coroborat cu disp al.2 NCPC, între martorii audiați și apelantă, există, o legătură de interese, de la angajator, la angajat și între martori, există de asemenea o legătură de subordonare ierarhică, unul fiind director executiv al societății, iar P. M. barmaniță la această societate, deci, aceștia sunt strâns legați de activitatea comercială a societății, care prin aplicarea amenzii de agentul constatator, ar fi mult îngreunată.

Astfel, aceste două declarații de martori vor fi înlăturate, ca nesincere, făcute, cu interes pentru societatea apelantă la care aceștia sunt salariați.

Martora P. M., a indicat faptul că, agentul constatator, i-a cerut, să scrie, ca și colegi de muncă pe cele două persoane găsite că lucrau fără forme legale. Prin semnătura pe fișa de identificare, această martoră, își însușește întrutotul ceea ce a constatat agentul constatator. Este greu de crezut, că această martoră,a fost silită de agentul constatator la momentul controlului, să spună neadevăruri, mai ales că orice salariat, cunoaște care sunt repercursiunile pentru exploatarea muncii în afara condițiilor legale.

Această martoră a indicat, în declarația sa, că cele două persoane, găsite a lucra fără forme legale, la data de 23.09.2013, de agentul constatator, veniseră să dea probe pentru angajare, deși nu se depuseseră dosarele de angajare. Aceste aspecte, indică, faptul că, cele două persoane cu adevărat lucrau în perioada de probă la societate fără forme legale întocmite.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 din Noul Cod de pr. civilă, va dispune respingerea apelului declarat de petenta S.C. R. P. Doamnei S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 280 din 03.02.2014 a Judecătoriei V., pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de . SRL București împotriva sentinței civile nr.280 din 03.02.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2015.

Președinte,

R.-N. O.

Judecător,

E.-G. A.- semnează cu opinie separată în sensul, admiterii apelului, cu consecința admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal.

Judecător,

A. C.

Grefier,

M. M.

Red. O.R.N.

Tehnoredactat M.M.

Ex. 4/10.03.2015

Judecătoria V. - judecător C. B.

Opinie separată de către jud. E. – G. A., în sensul, admiterii apelului, cu consecința, admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 25.09.2013 de către intimatul I. T. de Muncă V..

Fiind investită, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat următoarele:

Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța a mai reținut că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.

În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de organul constatator a fost confirmată de probatoriul administrat în cauză.

Având în vedere considerentele expuse, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit.

În consecință, instanța a respins plângerea contravențională, ca fiind neîntemeiată.

În opinia separată , Tribunalul reține că în mod corect, instanța de fond, a apreciat faptul că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, nefiind cauze de nulitate absolută, prev. de art. 15-19 din OG nr. 2/2001.

În opinia separată însă, se consideră că nu se poate da relevanță probatorie doar fișelor de identificare întocmite de inspectorii de muncă în momentul efectuării controlului la punctul de lucru al petentei, deoarece regimul probelor în procesul civil este reglementat de Codul de procedură civilă.

Prin urmare, se reține în opinia separată că fapta nu există în materialitatea sa, contestatoarea S.C. R. P. Doamnei S.R.L făcând dovada contrară celor susținute împotriva sa prin procesul-verbal de contravenție.

Verificând potrivit dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea și temeinicia procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța de fond a reținut, sub aspectul legalității, că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind astfel legal întocmit.

Referitor la temeinicia procesului verbal de contravenție este de menționat că acesta se bucură de prezumția relativă de adevăr până la proba contrarie.

Astfel, intimata a depus la dosar fișa de identificare întocmită de inspectorul de muncă cu privire la numita P. M., însă din depoziția acesteia ascultată în instanță în calitate de martor, a rezultat că la data la care s-a efectuat controlul, se afla la punctul de lucru al petentei și a fost întrebată dacă cele două persoane care se aflau la sediul societății sunt colege cu ea.

Această martoră a declarat în fața Tribunalului că a spus inspectorului de muncă faptul că cele două fete erau acolo pentru prima zi și că nu le cunoaște, însă s-a insistat asupra faptului ca numele acestora să fie menționate de către martoră, deși aceasta a precizat că nu le cunoaște.

Sub aspectul temeiniciei, apreciem că în urma probatoriului administrat, situația de fapt consemnată de inspectorii de muncă în procesul verbal contestat este infirmată, în sensul că persoanele surprinse în spațiul S.C. R. P. Doamnei S.R.L, erau acolo doar pentru a da o probă în vederea unei eventuale angajări și nu că efectuau o activitate în beneficiul apelantei, așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție.

De altfel, rezultă chiar din descrierea situației de fapt în procesul verbal de constatare a contravenției, la momentul controlului inspectorul de muncă nu menționează în ce constă desfășurarea activității în beneficiul societății respective, menționându-se pur si simplu că doamnele P. P. și M. V. R. au fost găsite la sediul societății fără a avea încheiate forme legale de angajare, afirmație ce a fost răsturnată prin probatoriul administrat atât la instanța de fond, cât și în apel.

Intimata ITM V. nici la instanța de fond și nici în apel nu a prezentat vreo probă care să confirme situația de fapt ce a fost descrisă în procesul verbal de constatare a contravenției atacat, astfel că actul respectiv nu se mai poate bucura de prezumția de legalitate și veridicitate în condițiile art.34 din OG nr.2/2001.

Procesul-verbal de constatare a contravenției conține constatările personale ale agentului constatator și poate face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa până la proba contrarie (situație infirmată prin probatoriul administrat de instanța de fond și prin cel administrat în apel).

Atâta timp cât intimata nu a apelat nici la instanța de fond și nici în apel, la contraproba cu proba testimonială sau la o altă probă de aceeași forță probantă, care să poată determina susținerea situației de fapt menționată în procesul verbal de constatare a contravenției de către agentul constatator, Tribunalul nu poate face abstracție de probatoriul administrat, nu poate face abstracție de valoarea probatorie a declarațiilor de martori, luate de instanță în mod nemijlocit, sub stare de jurământ și nu poate face abstracție de faptul că cele doua persoane presupuse ca lucrând fără contract de muncă, se aflau de fapt la sediul societății pentru a li se lua un interviu în vederea angajării.

Acest aspect este confirmat atât de martorul audiat V. O., care este directorul punctului de lucru al societății, unde s-a încheiat procesul verbal de contravenție, cât și de martora Pletoian M., audiată în apel.

În opinia separată, se apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică, arătându-se, fără nici un temei, că starea de fapt descrisă de agentul constatator corespunde realității deși nu este susținută de nici o altă probă.

Intimata a avut pe tot parcursul procesului o atitudine pasivă, cu atât mai mult cu cât agentul constatator nu a prezentat împrejurări de fapt sau alte aspecte care să definească expresia folosită de acesta în conținutul actului administrativ, și anume: „a fost găsită la lucru fără a avea întocmite contracte individuale de muncă”, fără a prezenta în concret în ce constă această constatare, ceea ce se circumscrie nedescrierii faptei contravenționale.

În raport de cele arătate, considerăm că nu se poate da relevanță probatorie doar fișelor de identificare întocmite de inspectorii de muncă în momentul efectuării controlului la punctul de lucru al apelantei - petente.

Este de menționat și faptul că regimul probelor în procesul civil este reglementat de codul de procedură civilă și între mijloacele de probă prevăzute, declarațiile de martor date în fața instanței au o valoare importantă.

Chiar dacă unul din martorii audiați nemijlocit la instanța de fond este directorul punctului de lucru al societății unde s-a încheiat procesul verbal de contravenție, iar martorul audiat în apel este un angajat al societății, relatările acestora nu sunt lipsite de credibilitate, ci au format convingerea asupra stării de fapt contrare celei menționate în procesul verbal de contravenție.

Prin urmare instanța de fond a reținut neîntemeiat că fapta există in materialitatea sa și ca urmare a respins plângerea contravențională.

În opinia separată, raportat la probatoriul administrat, se reține că aceste fișe de identificare nu pot reprezenta mijloace de probă sau un început de dovadă, raportat la proba testimonială ce a fost administrată atât la instanța de fond, cât și cu ocazia judecării apelului.

Conform dispozițiilor art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 procesul verbal de contravenție se bucură de forță probantă asemănătoare unui act de constatare încheiat de un funcționar public, aceasta deoarece, de cele mai multe ori constatările personale ale agentului constatator cu privire la care petentul nu formulează obiecțiuni raportat la lipsa de obiectivitate, reprezintă o prezumție simplă în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, conform dispozițiilor Codului civil, astfel că acesta reprezintă un mijloc de probă.

Forța probantă a proceselor-verbale a fost lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care a fost liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța națională are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr.2/2001, a reieșit faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia să utilizeze mijloace de probă și să invoce argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este aceea de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).

Tribunalul reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, acesta beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, doar atâta timp cât timp petentei i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Cum prezumția de nevinovăție nu are un caracter absolut, nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu au un caracter absolut, dar prezumția de veridicitate poate opera doar până la limita la care persoana învinuită de săvârșirea faptei face dovada contrarie celor consemnate în procesul verbal.

În procedura contravenționala prevăzută de OG nr.2/2001 procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate, doar sub aspectul situației de fapt și încadrării juridice reținute de agentul constatator, contestatorul având însă posibilitatea de a înlătura aceasta prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei.

În consecință, în speța de față, constatările personale ale agentului constatator ridică dubii serioase de lipsă de obiectivitate, în sensul celor menționate anterior, deoarece situația de fapt și împrejurările reținute nu corespund situației reale.

Considerăm că situația de fapt menționată de către inspectorul de muncă a fost infirmată prin probatoriul administrat, ca atare, în mod corect se impunea admiterea apelului, cu consecința admiterii plângerii contravenționale și anularea procesului verbal, întrucât descrierea faptei contravenționale nu corespunde cu situația reală.

Judecător,

E.-G. A.

← Plângere contravenţională. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul VASLUI		Situaţie juridică minor. Sentința nr. 492/2015. Tribunalul VASLUI →

Plângere contravenţională. Decizia nr. 229/2015. Tribunalul VASLUI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 229/2015. Tribunalul VASLUI