Plângere contravenţională. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 19/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 19/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 19/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEA. C.
Judecător L.-M. B.
GrefierA. A.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. în contradictoriu cu intimatul F. C. V. împotriva sentinței civile nr. 299 pronunțată la data de 05.02.2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența intimatului F. V., legitimat cu CI, ., nr._, lipsind reprezentantul apelantului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la al doilea termen de judecată, amânarea a fost acordată la solicitarea intimatului și se solicită judecarea cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Interpelat referitor la soluția instanței de fond, intimatul învederează faptul că este mulțumit de aceasta, fiind înlocuită amenda cu avertismentul. Intimatul relevă faptul că trecerea de pietoni din comună nu a fost semnalizată cu indicator, în zonă existând doar un indicator de avertizare pentru trecerea copiilor.
Nemaifiind cereri noi de formulat și acte de depus la dosar, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 299 din data de 05.02.2014 Judecătoria V. a respins excepția tardivității formulării plângerii.
A admis în parte plângerea contravențională formulată de petentul F. V. domiciliat în ., jud. V., în contradictoriu cu IPJ V..
Judecătoria V. a înlocuit sancțiunea amenzii aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 23.02.2013, cu avertismentul și atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Procesul-verbal de contravenție contestat, a fost încheiat la data de 23.02.2013 și comunicat petentului prin afișare la domiciliu, la data de 23.03.2013 (fila 26).
Conform art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul contravenientului.
Prin Decizia nr. 10/10.06.2013 pronunțată într-un recurs în interesul legii, Î.C.C.J., dând interpretare dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, a stabilit că procedura de comunicare a actului constatator, prin afișare la domiciliu, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire și se poate apela la ea doar dacă comunicarea prin poștă a fost returnată ca urmare a neprimirii de către destinatar, cu excepția cazului când acesta refuză expres primirea corespondenței.
Cum în cauza de față, comunicarea procesului-verbal de contravenție s-a făcut direct prin afișare la domiciliul contravenientului, fără să fi fost precedată de o comunicare prin poștă, instanța a reținut că procedura de comunicare nu a fost legal îndeplinită, termenul de formulare a plângerii contravenționale neîncepând să curgă de la 23.03.2013.
Pe cale de consecință, excepția tardivității formulării plângerii, invocată de către intimat apare ca neîntemeiată și va fi respinsă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că, sub aspectul legalității, procesul-verbal de contravenție cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei, fapta pentru care petentul a fost sancționat, respectiv traversarea prin loc nepermis, faptă prevăzută de art. 99/1/3 din OUG 195/2002, nu a fost contestată de către petent. Faptul că pe acolo traversează toată lumea nu este în măsură să-l exonereze pe acesta de răspundere.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că fapta există și reprezintă contravenție.
Raportat însă pericolului social al faptei, instanța a reținut că sancțiunea amenzii aplicată de agentul constatator este prea severă, motiv pentru care o va înlocui cu avertismentul.
Pentru aceste considerente plângerea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului V., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând modificarea în parte pentru următoarele motive;
Procesul verbal a fost comunicat în copie contravenientului, într-una dintre modalitățile prevăzute de lege – prin afișare - procedura care a fost îndeplinită în mod legal înainte de pronunțarea Deciziei nr. 10/10.06.2013 de către Î.C.C.I. asupra recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/_. și mai cu seamă, cu mult înainte de momentul de la care, potrivit legii, dezlegarea dată problemelor de drept judecate era obligatorie pentru instanțe ( data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I).
Instanța de fond a reținut că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție s-a realizat prin afișare la data de 23.03.2013, dată la care nu erau incidente considerentele Deciziei nr. 10/ 10 iunie 2013 prin care a fost admis R.I.L. formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza 1 raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin (1= din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, care a stabilit faptul că „ modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire”, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României Partea I.
Or decizia instanței supreme nu numai că a fost pronunțată după realizarea procedurii de comunicare prin afișare ( care, până la această dată nu era subsidiară procedurii de comunicare a procesului verbal prin poștă, cu aviz de primire, ci alternativă potrivit textului care folosea conjuncția „sau” – art. 27 din O.G. nr. 2/2001), dar nu era obligatorie până la momentul publicării ei în Monitorul Oficial al României ( nr. 450 din 23 iulie 2013), astfel încât apreciază apelantul că argumentele, motivarea și dispozitivul Decizie nr. 10/10 iunie 2013 al Î.C.C.J. nu por fi incidente în ceea ce privește comunicarea către contravenientul F. V. a procesului verbal . nr._ din 23.02.2013 încheiat de agentul principal de poliție E. S. din cadrul Serviciului Rutier V..
În consecință, apelantul solicită admiterea apelului și rejudecarea cauzei cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate ca tardivă.
În baza dispozițiilor art. 223 alin. (3) și art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă solicită judecata în lipsă a cererii de apel.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Conform art. 517 alin. 4 Cod de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pe cale de consecință, este corectă interpretarea instanței de fond că procedura de comunicare nu a fost legal îndeplinită față de modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 stabilită prin Decizia nr. 10/10.06.2013 pronunțată într-un recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge ca nefondat apelul declarat de I.P.J. V. împotriva sentinței civile nr. 299 din 05.02.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul declarat de I.P.J. V. împotriva sentinței civile nr. 299 din 05.02.2014 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2015.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.C.
Tehnred. A.A.
4 ex./23.01.2015
Judecător fond - C. P. – Judecătoria V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 356/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 229/2015. Tribunalul... → |
|---|
