Plângere contravenţională. Decizia nr. 329/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 2759/189/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 329/A/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător I. P.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelul Civil formulată de apelantul S. M. în contradictoriu cu intimat I. V., împotriva sentinței civile nr. 2488 din 21 Octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad.
Obiectul cauzei-plângere contravenționala PV . NR._ DIN 9.06.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 03 martie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 martie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2488 din 21 Octombrie 2014, Judecătoria Bârlad a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. M. CNP:_ domiciliat în V., ., . cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat A. B. situat în Iași, .. 25, .. Iași împotriva procesului verbal . nr._ din data de 09.06.2014 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ (f. 15) s-a reținut că petentul Statina M., la data de 09.06.2014, ora 16,08 pe DE 581, km 91-92 a condus autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 131/h, abatere filmată cu aparatul radar, operator asp. M. L., filmat pe hard nr.3.
Fapta a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c pct.3 din OUG 195/2002, republicată și, s-a dispus aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 510 lei, precum și sancțiunea complementară a aplicării a 4 puncte de penalizare.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, la rubrica contravenient - am luat la cunoștință" reținându-se că ,, refuză să semneze".
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
- Cu privire la legalitatea procesului-verbal, potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Aplicând aceste dispoziții la situația de fapt reținută în cauză, instanța, verificând procesul verbal contestat din punct de vedere al legalității, a apreciat că sunt respectate cerințele imperativ-limitativ prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității, care ar putea fi luate în considerare și din oficiu.
Orice alte lipsuri din procesul - verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
Critica referitoare la omisiunea agentului de a i se aduce la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, nu va fi reținută de instanță și nu conduce la nulitatea procesului verbal, în condițiile în care petentul nu a invocat și nici dovedit care este vătămarea produsă ca urmare a acestei omisiuni, pe de o parte. Pe de altă parte, petentul a avut posibilitatea să-și formuleze apărări în fața instanței și să producă orice probe în susținerea prezumției de nevinovăție, astfel că eventuala vătămare produsă a fost acoperită.
Petentul a invocat faptul că, agentul nu a consemnat prezența unui martor, în condițiile în care a refuzat să semneze procesul verbal.
S-a reținut că, art. 19 din OG. 2/2001 stabilește regula ca în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor.
Cum petentul a recunoscut că a refuzat să semneze procesul verbal de contravenții, confirmarea refuzului de către un martor înscris în procesul verbal de contravenții nu mai este necesară. Petentul nu a contestat modalitatea de întocmire a procesului verbal, recunoscând că a refuzat să semneze.
Prin urmare, nu rezultă care este vătămarea produsă de neîndeplinirea obligației de a fi menționat un martor în procesul verbal, vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal.
Față aceste motive, instanța de fond a apreciat că motivele de nulitate ale procesului verbal de contravenție invocate de către petent prin plângerea contravențională nu sunt întemeiate.
II. Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că, potrivit art. 108 alin. 1 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002, republicată, constituie contravenție, depășirea vitezei cu depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În conformitate cu dispozițiile art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006 ‹‹conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum și pe cea impusă prin mijloace de semnalizare ».
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.
Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Întrucât este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
Pe de altă parte, petentului îi sunt recunoscute garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție, prezumție care poate fi răsturnată până la proba contrară.
Instanța a apreciat că prezumția de nevinovăție „contravențională” nu înseamnă că din probatoriul administrat în cauză nu poate face chiar și procesul verbal încheiat de agent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care cele constatate de agentul constatator se coroborează cu alte mijloace de probă sau când petentul și-a asumat la momentul întocmirii procesului verbal, fapta imputată.
Situația de fapt reținută în procesul verbal este contestată de petent, acesta arătând că nu a circulat cu viteza menționată.
Din buletinul de verificare metrologică nr._ din 03.04.2014 (fila 21), a rezultat faptul că cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea vitezei a autoturismului petentului se afla, la data respectivă, în termenul de valabilitate, că era montat pe autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI_ și că, este omologat pentru măsurarea vitezei în regim staționar și în regim de deplasare.
Planșele fotografice depuse la dosar de către intimat, contribuie la probarea săvârșirii faptei contravenționale de către petentă, respectând prevederile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 din data de 23.11.2005 modificată și completată.
Astfel, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului, cuprind următoarele elemente: data (09.06.2014) și ora (15 :54) la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, imaginea autovehiculului căruia i-a fost înregistrată viteza.
Analizând înregistrările efectuate de aparatul radar depuse la dosar, rezultă fără nici un dubiu că petentul a circulat cu viteza de 131 km/h, întrucât de la momentul înregistrării vitezei de vârf și până la momentul în care este vizibil numărul de înmatriculare al autovehiculului înregistrat există un interval de câteva secunde. Faptul că în raza de acțiunea a aparatului radar circulau mai multe autovehicule nu prezintă relevanță, în raport de faptul că, aparatul radar înregistrează viteza autovehiculului care a depășit limita de viteză, viteză pe care o menține până la dezactivare, operațiune care se produce după ce este identificat autovehiculul.
Prin urmare, susținerile petentului din plângerea contravențională sunt efectuate doar în încercarea de a se sustrage de la răspunderea contravențională.
Având în vedere considerentele mai sus menționate, instanța de fond a confirmat temeinicia procesului verbal de contravenții.
III. În ceea ce privește sancțiunea, aplicată instanța constată că potrivit art. 108 alin. 1 lit. c pct.3 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, fapta reținută în sarcina petentului se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii aplicării a 4 puncte de penalizare.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 510 lei. Instanța a constatat că acestea sunt stabilite în limitele legii, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
Nu se relevă nici un motiv de reindividualizare a sancțiunii sau de înlăturare a sancțiunii complementare, având în vedere că petentul nu a recunoscut fapta și astfel nu a înțeles importanța respectării limitei de viteză pe sectorul de drum pe care circulă, prin aceasta punând în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. M., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel apelantul S. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
în fapt, la data de 01.07.2014 a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 09.06.2014 întocmit de agent A. R. din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V..
Instanța de la fond a reținut că atât timp cât apelantul a refuzat să semneze procesul verbal"confirmarea refuzului de către un martor înscris în procesul verbal de contravenții nu mai este necesară". Menționează apelantul că potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal este un înscris autentic, prin urmare actul constatator trebuie să poarte alături de semnătura agentului constatator și semnătura contravenientului.
În trei situații: refuzul semnării, lipsa contravenientului și imposibilitatea semnării, organul constatator are obligația să menționeze o atare situație specială și să ceara aportul cel puțin al unui martor care să confirme realitatea. Martorul trebuie identificat în cuprinsul actului constatator și trebuie să semneze actul. Lipsa mențiunii privind martorul care să confirme starea de fapt în cazul în care contravenientul nu semnează procesul-verbal poate atrage nulitatea absolută a acestuia. "
In cazul de față refuzul semnării procesului verbal de contravenție nu a fost
confirmat de un martor și nu se reține vreo situație specială în care asigurarea prezenței unui martor este imposibilă, având în vedere că fapta a fost constatată în timpul zilei, la orele 15.54.
Dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 sunt imperative, însă agentul constatator nu le-a respectat și astfel procesul verbal contestat este afectat de nulitate, neprezentând credibilitate imposibilitatea asigurării unui martor asistent la momentul încheierii procesului verbal, la o ora rezonabilă și într-un loc public, în condițiile în care, așa cum a menționat și în plângerea formulată, i-a cerut agentului de poliție să se legitimeze, iar acesta i-a înmânat actele și a plecat cu procesul verbal și fără să-i mai adreseze vreun cuvânt.
Mai mult, în lipsa înscrierii la rubrica menționată a obiecțiunilor, nu se poate verifica dacă i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, drept menit să garanteze dreptul la apărare.
Înregistrarea video nu exonerează agentul constatator de obligația consemnării obiecțiunilor sau să acopere lipsa acestora, în condițiile în care a fost oprit și identificat.
Înregistrarea video ar înlătura obligația consemnării obiecțiunilor petentului doar atunci când petentul nu a fost oprit în trafic, iar comunicarea procesului-verbal s-a făcut după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului vehiculului.
De asemenea, consideră apelantul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, dar și dreptul de acces la un proces echitabil, cu nerespectarea inclusiv a principiului egalității armelor, consacrat în jurisprudența CEDO, având în vedere că intimata nu a depus CD -ul conținând înregistrarea video a faptei.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând în mod corect atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului verbal atacat.
Criticele apelantului sunt nefondate, motiv pentru care vor fi înlăturate:
Referitor la pretinsa nulitatea a procesului verbal de contravenție, determinat de lipsa mențiunii privind martorul asistent
Astfel, se constată că prima instanță a reținut în mod corect, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, care atrag nulitatea absolută, expresă a actului.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe, atrage întotdeauna nulitate actului întocmit de agentul constatator al contravenției, sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Lipsa martorului asistent din procesul verbal de contravenție contestat, nu constituie cauză de nulitate/anulare a procesului verbal, nefiind prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001și nedovedindu-se vreo vătămare în condițiile art. 175 cod de procedură civilă, dezlegare în consens în DRIL susmenționată.
Referitor la lipsa înscrierii la rubrica menționată a obiecțiunilor, apelantul petent nu a dovedit vreo vătămare, întrucât a avut posibilitatea să formuleze obiecțiunile la cele menționate de agentul constatator în procesul verbal de constatare a contravenției, prin plângerea formulată și ulterior prin motivele de apel.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect situația de fapt, dovedită prin prezumția relativă de temeinicie a actului administrativ acum contestat și susținută din punct de vedere probator de planșele foto depuse la dosarul cauzei, din analiza cărora rezultă fără nici un dubiu că apelantul petent a circulat cu viteza de 131 km/h.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, din buletinul de verificare metrologică nr._ din 03.04.2014 (fila 21), a rezultat faptul că cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea vitezei a autoturismului petentului se afla, la data respectivă, în termenul de valabilitate, că era montat pe autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare MAI_ și că, este omologat pentru măsurarea vitezei în regim staționar și în regim de deplasare.
Apelantul prin motivele de apel, deși a contestat situația de fapt reținută în cuprinsul actului, nu a prezentat o explicație rezonabilă a motivului pentru care agentul constatator ar fi întocmit actul cu consemnarea unei situații nereale, în condițiile în care cele consemnate în procesul verbal de contravenție sunt susținute de imaginile surprinse de aparatul radar.
Pentru considerentele expuse, temeiul art. 480 alin. 1 cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul S. M. împotriva . 21.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul S. M. împotriva . 21.10.2014, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.03.2015.
Președinte, C. M. | Pt. Judecător, I. P. aflat în concediu conform art. 22 alin. 1 lit. c din Hotărârea CSM nr. 325/2005 Președintele completului, M. C. | |
Grefier, C. A. |
Red.M.C. 06.04.2015
Tehnored.C.A/ 06.04.2015
4 ex./ 06.04.2015
Judecător fond:G. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 382/2015. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 331/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
