Plângere contravenţională. Decizia nr. 382/2015. Tribunalul VASLUI

Comentarii

0

Decizia nr. 382/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 985/189/2014

Acesta nu este document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 382/A

Ședința publică de la 24 Martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE E.-G. A.

Judecător A. C.

Grefier A. A.

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată apelantul petent T. D. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN V., împotriva sentinței civile nr. 1906/2014 pronunțată la data de 08.09.2014 de către Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravențională.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2015, când a hotărât următoarele;

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1906/2014 pronunțată la data de 08.09.2014, Judecătoria Bârlad a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de apelantul petent T. D. C. în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean V..

A menținut procesul-verbal atacat . nr._/28.02.2014.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele;

În fapt, la data de 28.02.2014 a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care apelantul petent a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 170 lei și 2 puncte de penalizare, așa cum reiese din originalul procesului-verbal de contravenție . nr._/28.02.2014 (fila 14).

În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că apelantul petentul ”a condus auto Duster cu nr._ cu viteza de 120 km/h stabilită cu aparatul radar (MAI_)”.

Faptele reținute în sarcina petentului au fost încadrate în dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.

La rubrica ”Alte mențiuni” s-a consemnat că ”revin și arăt că nu sunt de acord cu fapta constatată”, apelantul petent semnând procesul-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.

În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 28.02.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 14.03.2014.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dispoziții referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.

Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Criticile apelantul petent referitoare la inexistența mențiunii prezenței vreunui martor nu pot fi primite, întrucât, conform art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, ” în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia”.

Astfel, mențiunea în legătură cu prezența martorului se face doar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, cazuri inaplicabile în speța dedusă judecății.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut următoarele:

Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al apelantului petent (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care a rezultat din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.

În speță, apelantul petent a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.

Conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, ”săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: depășirea cu 10 - 20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.

Instanța a observat că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.

Astfel, din planșele foto depuse de către intimată la dosarul cauzei (filele 15-16) reiese că petentul a circulat pe DE 581 km. 80 cu autoturismul marca Dacia Duster cu numărul de înmatriculare_ cu viteza maximă de 122 km/h în afara localității, venind din sens opus.

Acest lucru a rezultat din planșele foto, în care se observă în dreptul literei F (care corespunde noțiunii de ”Fastest speed” – viteza cea mai mare cu care a fost înregistrat autovehiculul respectiv) și L (care corespunde noțiunii de ”Locked speed” – viteza ”blocată” de aparatul radar până la dezactivare, cu care autovehiculul țintă a fost înregistrat) viteza de 122 km/h.

Criticile apelantului petentului referitoare la marja de eroare a aparatului radar nu poate fi primită, întrucât cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea a fost omologat și verificat metrologic, așa cum a rezultat din buletinul de verificare metrologică nr._/11.04.2013 (fila 13).

Înregistrările efectuate cuprind: data – 28.02.2014, ora la care a fost efectuată măsurătoarea – 15:16-15:17, valoarea vitezei măsurate – 122 km/h, sensul de deplasare a autovehiculului – OPUS, imaginea autovehiculului.

Apelantul petent a semnat procesul verbal, admițând că el a fost cel care a condus autoturismul respectiv la data și ora menționate în procesul-verbal.

În concluzie, instanța a reținut că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.

Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentului, instanța a reținut că:

Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.

De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Măsurile luate împotriva apelantului petent sunt legale, deoarece amenda în cuantum de 170 lei și cele 2 puncte de penalizare sunt prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.

Totodată, aceste măsuri sunt și proporționale, întrucât gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat, astfel că se impun luarea unor măsuri prompte împotriva contravenienților.

În ceea ce privește solicitarea apelantului petent, formulată în subsidiar, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, instanța a respins-o, reținând că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, fiind o încălcare a reglementărilor în materia conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, adoptate în scopul prevenirii accidentelor rutiere și a pierderii de vieți omenești.

Față de considerentele de fapt mai sus reținute, instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de apelantul petent și a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor CP nr._/28.02.2014 întocmit de IPJ V..

Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel petentul T. D. C., pe care o consideră nelegală și netemeinică din următoarele motive:

Din criticile formulate asupra modului în care s-a făcut constatarea de către agentul constatator, instanța de judecata nu a reținut decât faptul ca "astfel, din planșele foto depuse de către intimată la dosarul cauzei (filele 15-16) reiese ca petentul a circulat pe D.E. 581, km. 80, cu autoturismul marca Dacia Duster cu numărul de înmatriculare_ cu viteza maxima de 122 km/h in afara localității, venind din sens opus. Acest lucru rezultând din planșele foto, in care se observa in dreptul literei F (care corespunde noțiunii de "Fastest speed" - viteza cea mai mare cu care a fost înregistrat autovehiculul respectiv ) si L (care corespunde noțiunii de "Locked speed"- viteza "blocata" de aparatul radar pana la dezactivare, cu care autovehiculul ținta a fost înregistrat) viteza de 122 km/h".

Solicită a se observa faptul ca, din probatoriul administrat in prezenta cauza, rezulta fără echivoc ca viteza înregistrata corect de către aparatul radar în dreptul literei T, este de 69 km/h, în data de 28.02.2014, ora 15, 17 min. si 05 secunde.

Apelantul petent susține acest lucru deoarece, raportat la modul de lucru a aparatului radar, cu care s-a făcut măsurarea vitezei, facem următoarele critici

1. In legătura cu modul de lucru normal al aparatului există doua regimuri - staționar si in mișcare. Apelantul învederează că, în prezenta speță, modul de lucru este in mișcare, când nu se poate măsura decât viteza unei singure mașini (solitare) ținta in sens opus fata de mașina de politie, conform normelor de reglementare si de funcționare a unui asemenea aparat, norme care au fost depuse de acesta ca si probe in apărare la dosarul cauzei.

1. Astfel cum rezultă din fotografiile puse la dispoziție de către organele de politie din planșa 1, 2, 3, reiese fără echivoc, că în raza de acțiune a aparatului radar în momentul activării tastei F (Fastest speed), se află mai multe mașini care se deplasau cu viteze diferite. Așa cum se observa din sens opus pe aceiași banda se deplasau mai multe mașini, iar pe același sens in fata mașinii de politie era o mașina care se pregătea sa depășească. Din normele de lucru al aparatului radar, distanta pana la care se poate stabili viteza de deplasare a unui autovehicul este de 2 km. În imaginea înregistrata de aparatul radar de la fila 1, 2, 3 dosar fond se pot observa cu ușurința mai multe autovehicule care circula pe ambele sensuri de mers, cu viteze diferite una fata de alta.

1. Acest mod de lucru normal in mișcare este folosit pentru măsurarea vitezei autovehiculelor solitare. In cazul de față la filele 1, 2, 3 in cadrul imaginilor captate de aparatul radar se poate observa cu ușurința, faptul, ca pe ambele sensuri de mers se aflau mai multe autovehicule, - deci mașina sa nu era solitara așa cum prevăd normele. Unda radar emisa de aparat in planșa 1, 2, 3, a putut capta viteza cea mai mare a oricărui autovehicul aflat in spatele său, care se deplasa in același sens cu acesta. Deoarece conform normelor, pentru a putea determina cu exactitate viteza de deplasare a unei singure mașini tinta solitare, aceasta trebuie sa fie singura in cadrul de filmare a aparatului. Altfel ca undele radar in raza lor de acțiune de 2 km sa nu poată capta o alta viteza de la un alt autovehicul aflat pe același sens de mers cu mașina condusa de acesta.

1. O alta critica adusa modului in care s-a făcut constatarea, este aceea ca așa cum rezulta din pozele puse ca proba in instanța, in planșa 2 funcția L (Lock) este blocată la viteza 122 km/h, la ora 3 si 17 minute si 00 secunde, iar funcția T(target) este de 122 km/h si imediat la trei secunde avem funcția T la 75 km/h. Deci, o concluzie este clara, ca autoturismul Dacia Duster când ajunge aproximativ sa fie fixat si sa-i fie măsurata viteza maxima pe care o avea, sa fie cu 47 de km/h mai puțin. Apelantul petent face precizarea ca nici in testele făcute de producătorul mașinii nu au reușit frânarea unui Duster in 3 secunde si reducerea vitezei cu 47 km/h. Nici un Mercedes nu are o asemenea putere de frânare, ca in trei secunde sa reducă viteza cu 47 km/h. Din planșele foto se poate observa ca, in momentul in care este vizualizat corect si numărul de înmatriculare si se afișează viteza unei singure ținte (planșa foto nr. 4 ), asa cum prevăd normele de lucru a aparatului radar, viteza mașinii tinta avea T - 69 km/h, viteza legala pe porțiunea de drum unde circula.

1. O alta problema care apare in pozele folosite ca proba la dosar, este viteza limita pe tronsonul respectiv "1" care era setata la 60 km/h, desi se arata si in întâmpinare ca circula pe DE 581 km 80, in afara localității, unde limita legala de circulație este de 100 km/h.

1. O alta critica pe care o aduce apelantul petent este asupra filmării pusa ca proba la dosar este aceea ca, conform modului de lucru a aparatului radar nu apare pe filmare marcarea depășirii vitezei prag OV. Acest marcaj OV, text de pe imaginile video înregistrate de aparatele radar, reprezintă indicația prin care se semnalizează momentul depășirii vitezei de prag. Nu rezulta de nicăieri cu cit a depășit viteza de prag admisa pe acel tronson de drum.

1. Din cuprinsul procesului verbal si din întâmpinarea formulata de IPJ V. in prezenta cauza, rezulta ca ar fi circulat cu viteza de 120 km/h pe DE 581 km 80, in afara localității, dar din probatoriul administrat nu rezulta de nicăieri o asemenea viteza. Consideră ca viteza de deplasare a autoturismului condus de acesta, a fost încadrată in limite legii si ca sancționarea sa s-a făcut nelegal si netemeinic.

1. Din probatoriu administrat de IPJ V., deși a cerut sa se depună ordinul de serviciu al agentului constatator vizat si semnat, atestatul (cu ID care reprezintă numărul de identificare al operatorului radar) agentului constatator stampilat si semnat de organul emitent, omologarea si verificarea metrologica a aparaturii cu care s-a constatat contravenția, stampilata si semnata de cel care a făcut metrologia aparatului, toate aceste documente nu au fost depuse sau cel puțin nu i-au fost comunicate.

1. Conform documentației pusa la dispoziție de I. General al Politiei Romane - Direcția Rutiera, depusa la dosar, la ultima pagina, se evidențiază in exemplul 6 unde apare mesajul ID, care reprezintă numărul de identificare al operatorului radar. Din documentația depusa de IPJ V. acest ID al operatorului radar nu apare.

1. In acest sens apelantul petent contestă filmarea realizata, deoarece nu este identificata persoana cu ID care a făcut filmul si din probele administrate nu se știe daca acesta este autorizat sa folosească acest tip de aparat radar. Consideră ca in acest caz nu se poate identifica operatorul radar pentru a verifica autenticitatea filmări si atestarea specializării lui.

În drept, apelantul petent își întemeiază cererea de apel pe dispozițiile art. 466 si urm. C.p.civ.

Solicită judecarea cauzei in lipsa potrivit prevederilor art. 223 alin. 3 C.p.c.

Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. nu a formulat întâmpinare.

Analizând apelul formulat de petentul T. D. C. împotriva sentinței civile nr. 1906 din 08.09.2014 a Judecătoriei Bârlad, Tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, sentința apelată fiind atât legală, dar și temeinică.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând, în mod corect, atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului-verbal atacat.

Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că, în mod corect, a reținut prima instanță că apelantul are calitatea de contravenient în cauză și se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa de agentul constatator.

Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).

Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).

Tribunalul arată, în primul rând, că, la dosarul cauzei, s-a depus buletinul de verificare metrologică nr._/11.04.2013, valabil 1 an, pentru cinemometrul de control rutier de tip AUTOVISION, în cuprinsul acestuia făcându-se referire la faptul că cinemometrul este montat pe autoturismul marca „Dacia L. MCV” cu număr de înmatriculare MAI-_ (fila 13 dosar instanța de fond).

Or, în cuprinsul actului sancționator, se menționează faptul că abaterea contravențională a fost constatată cu aparatul radar montat pe autovehiculul cu număr de înmatriculare MAI-_.

Din cuprinsul buletinului de verificare metrologică rezultă și dovada omologării aparatului radar și că este destinat măsurării vitezei atât în regim staționar, cât și de deplasare.

Petentul-apelant nu a dovedit că pe autovehiculul de poliție ar fi fost montat un alt cinemometru, sarcina probei revenindu-i, potrivit art. 10, alin. 1 Cod de procedură civilă și 249 Cod de procedură civilă.

În al doilea rând, Tribunalul arată că Ordinul nr. 301 din 23 noiembrie 2005 privind aprobarea normei de metrologie legală NML 021-05 "aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", a fost modificat prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007 și prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009, iar textul în vigoare începând cu data de 6 august 2009, nu mai conține și art. 4 care a fost abrogat în totalitate, deci inclusiv art. 4.2. care prevedea că „măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați” – nefiind astfel necesar a se depune o autorizație de operator radar pentru agenții de poliție.

În al treilea rând, referitor la ordinul de serviciu al agentului constatator, acesta nu a fost necesar, raportat la dispozițiile legale în vigoare.

Potrivit. art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 „ (1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră. (2) Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”

De asemenea, art. 177 din H.G. nr. 1391/2006 prevede că „ (1) Îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române. (2) Polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române.”

Totodată, conform art. 15 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, „Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice (…)”.

Ca atare, dispozițiile legale precizate sunt cele care le conferă polițiștilor rutieri competența de a constatata abaterile la regimul circulației rutiere de natura celei reținute în sarcina apelantului petent, legitimitatea activității acestora nefiind condiționată de emiterea unui ordin de serviciu.

În al patrulea rând, setarea vitezei pentru litera l la 60 km/h nu este de natură a impieta în vreo modalitate analiza legalității actului sancționator, neavând incidență asupra situației juridice a apelantului-petent.

De asemenea, nu este necesar a se indica pe înregistrarea video diferența între viteza maximă cu care a fost înregistrat autovehiculul condus de către petentul-apelant și viteza legală maxim admisă pe sectorul de drum respectiv, această diferență se poate calcula foarte simplu de către agentul constatator, precum și de către instanța de judecată, în ipoteza promovării unei plângeri contravenționale.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.

În materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate de 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art. 249 Cod de procedură civilă.

În considerentele deciziei, se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă).

Tribunalul reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus).

În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă, atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).

Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, Tribunalul reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.

În speță, Tribunalul apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Din înregistrarea video, pusă la dispoziție instanței de control judiciar de către agentul constatator, reies următoarele aspecte:

-cadrul 1928, data – 28.02.2014, ora 15.16.59, este activată funcția F (care semnifică FASTEST SPEED, funcție activă al cărei rol este să redea și să rețină viteza cea mai mare de circulație dintre autovehiculele care intra în raza de acțiune a aparatului radar) pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2005, data – 28.02.2014, ora 15.16.59, în dreptul literei F apare viteza de 122 km/hpentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2006, data – 28.02.2014, ora 15.16.59, în dreptul literei L (care semnifică LOCKED SPEED, funcție activă al cărei rol este să redea și să rețină până la dezactivare viteza cu care autovehiculul țintă intră în raza de acțiune a aparatului radar, așadar viteza maximă cu care a fost înregistrat autovehiculul țintă) apare viteza de 122 km/hpentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2007, data – 28.02.2014, ora 15.16.59, în dreptul literei T (viteza în timp real a autovehiculului țintă) apare viteza de 112 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2015, data – 28.02.2014, ora 15.17.00, în dreptul literei T apare viteza de 104 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2023, data – 28.02.2014, ora 15.17.00, în dreptul literei T apare viteza de 103 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2031, data – 28.02.2014, ora 15.17.00, în dreptul literei T apare viteza de 96 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2040, data – 28.02.2014, ora 15.17.01, în dreptul literei T apare viteza de 92 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2049, data – 28.02.2014, ora 15.17.01, în dreptul literei T apare viteza de 89 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2057, data – 28.02.2014, ora 15.17.01, în dreptul literei T apare viteza de 86 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2065, data – 28.02.2014, ora 15.17.02, în dreptul literei T apare viteza de 82 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2074, data – 28.02.2014, ora 15.17.02, în dreptul literei T apare viteza de 79 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2082, data – 28.02.2014, ora 15.17.02, în dreptul literei T apare viteza de 77 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2090, data – 28.02.2014, ora 15.17.03, în dreptul literei T apare viteza de 75 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2123, data – 28.02.2014, ora 15.17.04, în dreptul literei T apare viteza de 73 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2131, data – 28.02.2014, ora 15.17.04, în dreptul literei T apare viteza de 71 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers;

-cadrul 2141, data – 28.02.2014, ora 15.17.05, în dreptul literei T apare viteza de 69 km/h pentru sensul OPUS de mers, iar în dreptul literei L apare viteza de 122 km/h pentru sensul OPUS de mers.

Din succesiunea de imagini, reiese că singurul autovehicul care se deplasa pe sensul opus autovehiculului de poliție, la data de 28.02.2014, în intervalul orar 15.16.55-15.17.05 (de la cadrul 1899 la cadrul 2150) era cel al apelantului-petent, acesta neavând în față vreun alt autovehicul.

Reiese și reducerea graduală a vitezei pe intervalul 15.16.59 – 15.17.05, de la 122 km/h la 69 km/h.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.

A fost aplicat sancțiunea contravențională a amenzii pentru abaterea contravențională reținută în sarcina apelantului-petent, la minimul prevăzut de lege, iar în ceea ce privește sancțiunea complementară a celor două puncte de penalizare, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.

Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de T. D.-C. împotriva sentinței civile nr. 1906 din 08.09.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de T. D.-C. împotriva sentinței civile nr. 1906 din 08.09.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2015.

Președinte, E.-G. A.		Judecător, A. C.
	Grefier, A. A.

Red. A.C./02.04.2015

Tehnored. A.A./ 4 exemplare

2 ex. .

Judecătoria Bârlad - judecător D. R.

← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 399/2015. Tribunalul VASLUI		Plângere contravenţională. Decizia nr. 329/2015. Tribunalul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere contravenţională. Decizia nr. 329/2015. Tribunalul VASLUI Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 331/2015. Tribunalul VASLUI