Plângere contravenţională. Decizia nr. 385/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 385/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 3804/333/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILA Nr. 385/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Judecător A. C.
Grefier A. A.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanții DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IASI ( a preluat prin fuziune prin absorbție direcția regională pentru accize și operațiuni vamale Iași) și A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI în contradictoriu cu intimata petentă Î. I. A. I., împotriva sentinței civile nr. 2257/2014 pronunțată la data de 10.10.2014 de către Judecătoria V., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2257/2014 pronunțată la data de 10.10.2014, Judecătoria V. a admis plângerea contravențională formulată de petenta Întreprinderea I. A. I. cu sediul în mun. V., . ., jud. V., împotriva procesului - verbal de contravenție ./20 nr._ încheiat la data de 12.05.2014, în contradictoriu cu intimata A. Națională a Vămilor - prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, cu sediul în Iași, .. 10C, jud. Iași, pe care l-a anulat.
A exonerat intimata petentă de la executarea sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul-verbal de contravenție ./20 nr._ încheiat la data de 12.05.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că, în fapt, la data de 12.05.2014 prin procesul verbal cu ./20 nr._ intimata petentă Î. I. A. I. a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 20.000 lei, cu posibilitatea de a achita în termen de cel mult 48 de ore de la primirea procesului verbal de constatare a contravenției, jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege adică 10.000 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 221³ alin.2 lit.s din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare și sancționată de același act normativ.
S-a reținut că intimata petentă la data de 12.05.2014. nu deține un spațiu de depozitare așa cum prevede art. 206 ind 69 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Conform art. 206 ind 69 alin. 2 lit. a din Codul fiscal (L 571/2003), (2) Operatorii economici care doresc să distribuie și să comercializeze angro băuturi alcoolice și tutun prelucrat sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice și să îndeplinească următoarele condiții: a) să dețină spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;
Potrivit art. 221 alin. (2) Următoarele fapte constituie contravenții: s) desfășurarea activităților de distribuție și comercializare angro a băuturilor alcoolice și tutunului prelucrat cu nerespectarea obligațiilor și condițiilor prevăzute în prezentul titlu;
Potrivit art 2213 alin. 3 lit. a, se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu confiscarea produselor, contravențiile prevăzute la alin. 2:lit. s respectiv desfășurarea activităților de distribuție și comercializare angro a băuturilor alcoolice și tutunului prelucrat cu nerespectarea obligațiilor și condițiilor prevăzute în prezentul titlu;
Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește legalitatea, că actul contestat cuprinde mențiunile prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constată din oficiu de către instanța de judecată.
De asemenea, instanța a constatat că pentru faptele descrise a fost stabilită în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatării și sancționării contravenției. Astfel, agentul constatator a reținut că fapta reținută în sarcina intimatei petente este prevăzută de art. 221³ alin.2 lit.s din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 206 ind 69 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, iar măsura confiscării a fost dispusă în temeiul art. 221³ alin.3 lit.a din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 206 ind 69 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, operatorii economici care doresc să distribuie și să comercializeze angro băuturi alcoolice și tutun prelucrat sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice și să îndeplinească următoarele condiții: a) să dețină spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal.
Raportat la situația de fapt a reținută și actele dosarului, instanța a constatat că nu sunt întrunite toate elementele acestei contravenții, nefiind îndeplinită cerința existenței elementului material. Astfel, elementul material al contravenției a constat în fapta de a nu deține spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal.
Analizând actele dosarului, instanța a constatat că Î. I. A. I. este titulara unui contract de comodat în aparență valabil încheiat la 14.06.2013 între . și Î. I. A. I. cu durata contractului de 10 ani. Deși la dosarul cauzei a fost depus un contract de vânzare cumpărare a acelui spațiu încheiat sub semnătură privată având dată certă, acesta nu este de natură să ducă la concluzia că respectivul contract de comodat ar fi încetat. Mai mult, acel contract de vânzare cumpărare nu este opozabil petentului față de dispozițiile art1675-1676 Cod civil, astfel încât în mod greșit agentul constatator a apreciat că acest contract de comodat nu mai este în ființă.
Pentru aceste considerente, având în vedere că elementul material al contravenției nu este realizat, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța a admis plângerea.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IASI ( a preluat prin fuziune prin absorbție direcția regională pentru accize și operațiuni vamale Iași) și A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, prin care solicită admiterea apelului, modificarea sentinței care formează obiectul prezentei căi de atac, în sensul respingerii plângerii și de menținerii în totalitate procesul-verbal de contravenție și sancțiunile dispuse ca fiind temeinice și legale.
În motivarea cererii de apel s-a arătat că instanța de fond, prin sentința pronunțată a admis plângerea formulată de intimata petentă A. I., prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/12.05.2014, emis de către Serviciul Supraveghere și Control Vamal din cadrul Direcției Regionale Vamale lași. A dispus exonerarea intimata petentă de la executarea sancțiunilor contravenționale aplicate prin actul sancționator contestat.
Se solicită admiterea apelului formulat, modificarea sentinței civile apelate, în sensul respingerii ca nefondată a plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție nr._/12.05.2014, întocmit de către Serviciul Supraveghere și Control Vamal din cadrul Direcției Regionale Vamale lași, ca legal și temeinic întocmit, precum și a sancțiunilor aplicate prin acesta, pentru următoarele considerente:
În fapt, între proprietarul locației declarată de intimata petentă pentru desfășurarea activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și intimata petentă a intervenit un contract de comodat în data de 14.06.2013. în data de 07.05.2014, ora 12:00, echipa de control a efectuat un control inopinat la punctul de lucru al Î.I. A. I. ce a avut drept scop verificarea legalității modului de achiziție, deținere și comercializare a produselor accizabile. În urma acestui control, echipa a constatat că în respectiva locație își desfășoară activitatea un alt contribuabil care deține spațiul legal, în urma cumpărării acestuia de la fostul proprietar, în data de 16.09.2013. Ulterior acestei vânzări, intimata petentă nu a mai încheiat un nou contract cu noul proprietar al locației respective.
Urmare a acestui fapt, intimata petentă a fost sancționată cu amenda minimă, în cuantum de 20.000 lei și cu măsura complementară de confiscare a sumei de 300 (lei) rezultată din vânzarea cantității de 20 litri de vin.
Având în vedere aceste prevederi legale imperative, precum și faptul că s-a constatat că intimata petentă nu deținea un spațiu de depozitare corespunzător, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlul legal, se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 2213 alin. (2) lit. s) din Legea nr. 571/2003 și sancționată conform art. 2213 alin. (3) lit. a) din același act normativ.
Pentru săvârșirea acestei contravenții, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care a fost contestat în cauza de față, agenții constatatori au sancționat contravenienta cu amendă minimă prevăzută de actul normativ sancționator, în cuantum de 20.000 lei, și cu măsura complementară de confiscare a sumei de 300 (lei) rezultată din vânzarea cantității de 20 litri de vin.
Prin sentința civilă nr. 2257/10.10.2014, pe care o critică parțial, Judecătoria V., ignorând gradul ridicat de pericol social al faptei constatate prin procesul-verbal de contravenție contestat, a apreciat, în mod vădit netemeinic, faptul că plângerea formulată împotriva procesului-verbal este întemeiată.
Consideră apelanții că sentință atacată este nelegală, deoarece instanța a apreciat în mod netemeinic și probatoriul cauzei și gravitatea faptei. Pericolul social este generat de existența unei fapte de natura să aducă atingere valorilor sociale prin nedeținerea unui spațiu corespunzător pentru depozitare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal și pentru care legea prevede sancțiunea cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
Se solicită constatarea faptului că la întocmirea procesului-verbal de contravenție contestat, agenții constatatori au ținut cont de prevederile art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicând contravenientului minimul special al amenzii prevăzută de actul normativ sancționator, în cuantum de 20.000 lei. Astfel, chiar legiuitorul a avut în vedere la stabilirea minimului amenzii un cuantum relativ mare, motivat de prejudiciul care se aduce bugetului de stat, prin sustragerea de la plata accizelor.
Raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și la pericolul social, consideră apelanții că sancțiunea a fost corect individualizată și este în concordanță cu prevederile legale. Prin înlocuirea amenzii cu avertisment, consideră că se încurajează aceste activități ilicite, având în vedere că agenții constatatori sancționează și instanța iartă.
Instanța de fond a apreciat faptul că înlocuirea amenzii este suficientă raportat la faptă săvârșită și la faptul că nu a mai fost sancționată" contravențional. Consideră că deși nu există indiciile unor antecedente în materie contravențională, sancțiunea avertismentului nu este o sancțiune suficientă pentru a preveni, având în vedere că traficul de produse accizabile reprezintă un fenomen.
Prin urmare, se solicită să se constate că, față de gradul sporit de pericol social al faptei reținute în procesul-verbal de contravenție contestat, precum și față de modul de săvârșire a acesteia, amenda minimă stabilită de agenții constatatori este proporțională și chiar necesară pentru realizarea scopului educativ preventiv al sancțiunii.
Cu toate că fapta constatată în cauză apare ca un act de încălcare flagrantă a prevederilor imperative ale legislației incidente, prin săvârșirea acesteia aducându-se o atingere gravă a valorilor sociale ocrotite de lege, precum și autorității instituțiilor statului, prin înlocuirea amenzii cu avertismentului, cu invocarea unor motive personale subiective, contravenienții încearcă să facă din hotărârea judecătorească o pârghie permisiva pentru încălcarea legii, solicitând clemență din partea instanței, pentru ca ulterior să comită din nou asemenea fapte.
În concluzie, având în vedere motivele prezentate mai sus, precum și gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, raportat la prevederile legale imperative, se solicită admiterea apelul formulat, modificarea sentinței apelată, în sensul respingerii ca nefondată a plângerii contravenționale formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./20 nr._/12.05.2014 și să mențineți procesul-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit, precum și sancțiunea aplicată prin acesta.
În drept apelanții întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
Se solicită judecarea în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 Codul de procedură civilă.
Intimatul petent Intreprinderea I. A. I. nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul formulat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 2257/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria V., Tribunalul constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt.
Astfel,la data de 12.05.2014 prin procesul verbal cu ./20 nr._ intimata petentă a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 221³ alin.2 lit.s din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare și sancționată de același act normativ.
Amenda a fost aplicată pentru că intimata petentă la data de 12.05.2014. nu deținea un spațiu de depozitare așa cum prevede art. 206 ind 69 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Conform art. 206 ind 69 alin. 2 lit. a din Codul fiscal (L 571/2003), (2) Operatorii economici care doresc să distribuie și să comercializeze angro băuturi alcoolice și tutun prelucrat sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă prevăzută în normele metodologice și să îndeplinească următoarele condiții: a) să dețină spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal;
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt care rezultă din actele dosarului și a constatat că nu sunt întrunite toate elementele acestei contravenții, nefiind îndeplinită cerința existenței elementului material.
De reținut că elementul material al contravenției a constat în fapta de a nu deține spații de depozitare corespunzătoare, în proprietate, cu chirie, contract de comodat sau cu orice titlu legal.
Ori, din înscrisurile depuse la dosar reiese însă, așa cum corect a reținut și instanța de fond, că Î. I. A. I. este titulara unui contract de comodat în aparență valabil încheiat la 14.06.2013 între . și Î. I. A. I. cu durata contractului de 10 ani.
Deși la dosarul cauzei a fost depus un contract de vânzare cumpărare a acelui spațiu încheiat sub semnătură privată având dată certă, acesta nu este de natură să ducă la concluzia că respectivul contract de comodat ar fi încetat.
Corect a reținut instanța de fond că acel contract de vânzare cumpărare nu este opozabil petentului față de dispozițiile art1675-1676 Cod civil, astfel încât în mod greșit agentul constatator a apreciat că acest contract de comodat nu mai este în ființă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței civile nr. 2257 din 10.10.2014 pronunțată de către Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Î.I. A. I. împotriva sentinței civile nr. 2257 din 10.10.2014 pronunțată de către Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2015.
Președinte, E.-G. A. | Judecător, A. C. | |
Grefier, A. A. |
Red. A.E.G./17.04.2015
Tehnored. A.A./ 4 exemplare
2 ex. .
Judecătoria V.- M. B.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 384/2015. Tribunalul... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 399/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
