Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 399/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 3544/333/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 399/A/2015
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelanta . prin administrator judiciar ESTCONSULT IPURL cu sediul în Huși, ..32, jud. V., în contradictoriu cu intimata G.(fostă S.) L. cu domiciliul în V., .. 124, ., jud. V., împotriva sentinței civile nr.1400 din 22 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad.
Obiectul cauzei - cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 10 martie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 16 martie 2015 și pentru astăzi, 30 martie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față
Prin sentința civilă nr. 1400 din 22 mai 2012, Judecătoria V.:
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
A respins cererea formulată de reclamanta S.C. TERMICA V. S.A., prin administrator judiciar EST CONSULT IPURL HUȘI, cu sediul în Huși, ..32, jud. V., formulată în contradictoriu cu pârâta S. L., cu domiciliul în V., .. 124, ., jud. V., cu privire la debitul aferent perioadei cuprinse între 31.10.2008 - 30.04.2011, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
A respins cererea reclamantei cu privire la debitul aferent perioadei 01.05.2011 – 30.04.2014, ca neîntemeiată.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin HCL a Municipiului V. nr. 76/2005 a fost aprobată predarea de către asociațiile de proprietari a situațiilor centralizatoare privind datoriile pe apartamente către furnizorul de energie termică pentru încălzire și prepararea apei calde de consum S.C. TERMICA V. S.A.
În baza contractului de furnizare a energiei termice nr. 988/01.10.2004, între reclamantă și Asociația de proprietari nr. 11 au fost stabilite raporturi contractuale constând în furnizarea de energie termică de către creditoare. Totodată, în anul 2008 a fost încheiat contractul convenție de facturare individuală a consumurilor de energie termică, având ca părți pe creditoare, în calitate de vânzător și debitoare, în calitate de consumator. Serviciile prestate au rămas parțial neachitate, astfel cum rezultă din fișa contabilă.
În drept, având în vedere că prezenta cerere are ca temei un contract încheiat în anul 2008, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, raportat la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod, conform cărora actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, instanța va face aplicarea Codului civil și a legislației în vigoare la data încheierii contractului.
Deși prescripția poate fi invocată numai de persoana interesată, nemaifiind de ordine publică ca să poată fi invocată și din oficiu, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 6, alin. 4 Noul Cod Civil, care reglementează faptul că sunt avute în vedere raporturile juridice născute după 01.10.2011, respectiv data intrării în vigoare a Noului Cod civil. Astfel, conform art. 6, alin. 4 Noul Cod civil, „prescripțiile (…) începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, fără a se distinge cu privire la natura acestor dispoziții: materiale sau de procedură.
Rezultă așadar că pentru raportul juridic invocat de reclamantă în fundamentarea pretențiilor sale bănești, sunt aplicabile dispozițiile Codului civil anterior și ale Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, instanța putând invoca din oficiu excepția în discuție.
În raport de art. 12 din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia „în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”, termenul de prescripție fiind, conform art. 3, alin. 1 din același act normativ, de 3 ani, față de data introducerii acțiunii, debitul pretins în perioada cuprinsă între 30.10.2008 și 30.04.2011 (prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată) apare ca prescris.
Având în vedere că fiecare prestație comportă un termen de prescripție deosebit, rezultă și că întreruperea acestui termen printr-o plată parțială se poate realiza doar atunci când plata privește însăși prestația respectivă. Nu se poate admite că plata parțială aferentă unei luni dintr-un an întrerupe și termenul de prescripție al prestațiilor aferente intervalului anterior. Mai mult de atât, din fișa contabilă se poate constata faptul că nicio plată nu a fost efectuată de către debitoare din anul 2008 și până la data de 30.04.2014.
În ceea ce privește susținerea creditoarei conform căreia în anul 2011 a fost transmisă debitoarei o notificare de plată, ce are rol de întrerupere a cursului prescripției extinctive, instanța constată faptul că această notificare (fila 11) a fost depusă la dosarul cauzei, însă nu s-a făcut dovada primirii acesteia de către debitoare. Ori, în aceste condiții, simpla împrejurare că la dosar s-a depus un înscris ce emană de la creditoare, fără a se dovedi faptul că acest înscris a fost efectiv remis debitoarei, nu este de natură a întrerupe prescripția extinctivă.
În aceste condiții, instanța constată faptul că excepția invocată din oficiu urmează a fi admisă, debitul aferent perioadei 31.10.2008 – 30.04.2011, fiind prescris.
În ceea ce privește sumele aferente perioadei 01.05.2011 – 30.04.2014, instanța constată că acestea reprezintă penalizări aferente debitului principal, constatat a fi prescris, așa cum s-a arătat mai sus. Ori, potrivit art. 1 din Decretul 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Astfel, ținând cont de împrejurarea că penalizările reprezintă accesorii ale debitului principal, constatat ca prescris, instanța urmează a respinge acțiunea și cu privire la sumele aferente perioadei 01.05.2011 – 30.04.2014, ca neîntemeiată.
În baza principiului disponibilității, ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri,in termen legal, a formulat apel .-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
La cererea creditoarei S.C. TERMICA V. S.A.a preluat cu protocol proces-verbal de Ia asociația de locatari/proprietari in conformitate cu H.C.L 76/2005, debitele acumulate de debitori la acea data, cu acumulare debite după preluare.conform fisei contabile.
-s-a încheiat un Contract -convenție nr.7151 din data de 26.11.2008. pe o perioada nedeterminata cu debitoarea, in care isi recunoaște debitele acumulate pana la acea data, in suma totala de 3063,70 lei reprezentând: 3063,70 lei - penalități.
-instanța s-a sesizat ca in cuprinsul dosarului exista o notificare emisa in data de 03.01.2011 unde debitooarea este invitata la conciliere amiabila, dar fiind de rea-credinta nu a răspuns la notrifîcare, știind ca are de plata, întrerupând prescripția.
-debitoarea a avut ocazia ca in confornmitate cu prevederile Legii 175/2010, printr-un dosar depus la societatea noastră sa faca dovada ca nu depășește 1000 lei/membru de familie, sa fie scutita de la plata penalităților dar nu a facut-o, intrând si sub incidența art.1345 cod civil -imbogatire fara justa cauza.
-contractul-conventie este semnat pe perioada nedeterminata iar in acest interval nu a survenit reziliera contractului fiind valabil si in prezent, deci exista raport juridic.
-art.2512 alin.(2)NCC din Legea 287/2009, arata ca organul de jurisdicție competent nu mai poate aplica prescripția din oficiu nici macar atunci cand invocarea prescripției ar fiind interesul statului sau unităților administrativ teritoriale, prescripția putând fi invocata de debitor in prima instanța.
-Noul Cod civil reglementează posibilitatea renunțării la prescripție prin art.2507-2511, iar art.2515 alin.(3) permite pârtilor care au capacitatea deplina de exercițiu sa modifice prin acord expres durata termenelor de prescripție sau cursul prescripției prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare sau întrerupere, cu respectarea limitelor prevăzute in art.2515 alin. (4)NCC.
In drept, a invocat art.466-471 NCPC, art.2507-2511 .art.2512,2515,NCC, art. 1270,1272,1170,1164, 1516,1530 din Codul Civil precum si pe art. 1025-1032 din NCPC, art. 1345 Cod civil.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
In apel a fost administrata ca proba noua proba cu urmatoarele inscrisuri:
sent.civ. 610/F/2013 a Trib.V. si cerificatul constatator priv.pe apelanta emis de ORC V..
Apelul este nefondat.
1.Nici in instanta de apel nu s-a produs dovada receptarii de catre intimata S. L. a Notificarii nr.10/3.01.2011,invocata la prima instanta,astfel incat nu a operat intreruperea precriptiei extinctive,cum just a constatat judecatorul fondului.
2.F. de dispozitiile art.3 din Legea 71/2011 raportat la data incheierii contractului din care s-a nascut dreptaul de creanta litigios in speta sunt aplicabile dispozitiile Decr.167/1958,in conditiile expuse de judecatorie.
Mai mult decat atat ICCJ prin Decizia priv.recursul in interesul legii nr.1/2014 a stabilit, in interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Prin considerentele ce preceda Tribunalul a raspuns implicit si celolalte critici din apel,care vor fi inlaturate ca fiind fara temei.
Instanta de apel,in temeiul art.466 si urm.C. va respinge ca neintemeiat apelul declarat de apelanta . prin lichidator judiciar ESTCONSULT I.P.U.R.L Huși împotriva sentinței civile nr. 407/C/2014 a Judecătoriei V., pe care o va pastra ca fiind temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta . prin lichidator judiciar ESTCONSULT I.P.U.R.L Huși împotriva sentinței civile nr. 407/C/2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30 Martie 2015.
P.
I. P. Pentru JUDECATOR
C. M.
aflat in C.O.
Președinte complet
P. I.
GREFIER
C. A.
Red.I.P./30.04.2015
Thred C.A.
4ex/.> Judecator fond C. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 385/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 382/2015. Tribunalul... → |
|---|
