Plângere contravenţională. Decizia nr. 533/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1321/244/2014
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 533/A/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare pronunțarea cererii de apel formulate de apelant – intimat I. T. de Muncă V., .. 274, jud. V., în contradictoriu cu intimat petent . cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.798 din 02.12.2014 pronunțate de Judecătoria Huși în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ emis la data de 09.07.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 16 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când având nevoie de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei, azi, 23 aprilie 2015, când s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 798 din 02.12.2014 a Judecătoriei Huși, a fost admisă, în parte, plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata I.T.M. V., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.07.2014.
S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicată prin actul atacat, cu sancțiunea avertisment.
S-a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite și i s-a recomandat să respecte dispozițiile legale.
S-au menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.07.2014.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ emis de I. T. de Muncă V. la data de 09.07.2014, s-a dispus sancționarea petentei cu o amendă în sumă de 10.000 lei, reținându-se în fapt că în urma controlului efectuat la data 07.07.2014 la punctul de lucru organizat de angajatorul .- secție confecții încălțăminte, verificându-se modul in care se respecta prevederile legislației in vigoare in domeniul relațiilor de munca, s-a constatat că petenta avea la punctul de lucru un număr de 29 de salariați, dintre care martorul O. F. D., declara ca lucrează in cadrul . fiind confectioner, incepând cu 30.06.2014, cate 8 ore/zi, fără contract de muncă.
Fiind audiat la instanță, martorul O. F. D. a recunoscut că, mai întâi și-a dat o identitate falsă, pretinzând ca este N. D. - persoana cu care angajatorul a încheiat contract individual de muncă însă nu era prezent la lucru. Inspectorul de muncă a solicitat ajutorul reprezentanților Jandarmeriei Române pentru identificare persoanei respective, deoarece acesta nu știa numele părinților.
Verificările au continuat și la sediul IT.M, verificându-se baza de date si situația contractelor de muncă transmise de ., in registrul general de evidenta al salariaților transmis on-line, constatându-se că angajatorul nu a transmis datele si elementele din contractul individual de muncă ale salariatului O. F. D., așa cum prevede si impune H.G.nr.500/2011 si art.16 alin.2 din L.53/2003 - aceste afirmații fiind susținute de intimată cu extrasul REVISAL.
Coroborând documentele menționate mai sus reiese faptul că numitul O. F. D. desfășura activitate in folosul angajatorului fără a avea forme legale de angajare, încălcându-se astfel, disp. art. 260 alin.1, lit. e din Codul Muncii, în sensul că nu a fost încheiat contract individual de muncă pentru acea persoană.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție atacat, în raport de aspectele formale, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor impuse de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității procesului-verbal de contravenție care se poate constata și din oficiu, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui și calitatea agentului constatator, numelui și prenumelui contravenientului, a faptei săvârșite și datei comiterii ei, precum și a semnăturii agentului constatator.
Pe fondul cauzei, instanța, a analizat întregul material probator administrat în cauza, constatând că petenta a recunoscut și regretat comiterea contravenției prev. art. 260 alin.1, lit. e din Codul Muncii,
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, conform disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, lipsa producerii unor urmări, instanța a apreciat că scopul sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, potrivit art. 7 și art. 5 teza I din O.G. nr. 2/ 2001.
Așadar, din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a constatat că petenta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat în cauză, însă în raport de pericolul social redus și împrejurările săvârșirii contravenției, instanța a apreciat că și sancțiunea - avertisment poate asigura funcția preventiv-educativă a răspunderii contravenționale.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a admis, în parte, plângerea contravențională formulată de petentă, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel I. T. de Muncă V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Menționează că numitul O. F. D. desfășura activitate lucrativă in folosul angajatorului fără a avea încheiat contract individual de muncă asa cum prevede art.16 din Legea 53/2003.
La data controlului desfășurat de inspectorii de muncă, această persoană nu figura cu contract individual de muncă transmis si înregistrat in REVISAL așa cum prevede HG nr.500/2011.
Însăși instanța de fond este lămurită asupra contravenției reținute in sarcina . ca fiind reala, ea a fost dovedita de documentele pe care I. T. de munca V. le-a depus la dosarul cauzei.
Instanța de fond constată săvârșirea acestei contravenții reținute in sarcina acestui angajator dar, consideră că fapta are un grad de pericol social redus.
Menționează că I.T.M. V. nu poate fi de aceiași părere deoarece, perioada lucrată fără contract de muncă de către salariat este certă si contravenția dovedită.
Legiuitorul prin impunerea unei sancțiuni de 10.000 lei pentru fiecare persoana primita la munca fără contract prevede un grad de pericol social major al contravenției săvârșite având in vedere ca respectivul salariat lucra in beneficiul acestui angajator fără a avea nici o protecție socială, fără a avea bucuria unei vechimi in muncă, a unor drepturi egale cu cele ale unui salariat încadrat cu forme legale.
In aceste condiții, având in vedere prevederile art.480 din L. 134/2010 privind Codul de procedura civila solicită rejudecarea in fond a cauzei prin luarea in considerare a prevederilor legale prevăzute în art. 16 coroborat cu prev.art.260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 rep., iar ca instanță de prim control judiciar solicită schimbarea în parte sentința civilă nr.798/2014 din 02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul civil nr.1321 /244/2014 în sensul menținerii sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție și să respingă plângerea contravenționala ca fiind nefondată si netemeinică.
F. de aceste considerente de ordin legal, solicită admiterea apelului, în sensul menținerii procesului verbal de contravenție în integralitatea sa si să se dispună respingerea plângerii contravenționale.
In drept, invocă L.53/2003, L.134/2010, OG nr.2/2001
Solicită judecarea cauzei in lipsa conform Codului de procedură civilă.
Petenta . legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de proc. civilă, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Tribunalul reține că instanța de fond a apreciat în mod corect, asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Probele administrate dovedesc indubitabil că, la momentul controlului, nu exista încheiat un contract individual de muncă în privința numitului O. F. D., deci cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța de fond a apreciat corect asupra situației de fapt.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, Tribunalul apreciază că - într-adevăr - se impunea înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu avertismentul, având în vedere criteriile enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei, astfel cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază, în fiecare caz în parte, de către instanța de judecată, ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Totodată, din actele dosarului, nu reiese că intimata ar mai fi fost sancționată contravențional pentru comiterea acestui gen de fapte.
Tribunalul reține și faptul că la controlul respectiv nu au fost identificate și alte nereguli care să impună sancționarea intimatei petente pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de reglementările în domeniul supus controlului.
Având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului; de asemenea, potrivit art. 7 alin. 2 din același act normativ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, Tribunalul considerând că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Văzând lipsa antecedentelor constând în comiterea unor fapte similare, Tribunalul apreciază că în mod just a reținut instanța de fond că organul constatator a realizat o greșită individualizare a sancțiunii aplicate, fapta petentei prezentând o gravitate mai redusă, ceea ce îndreptățește instanța să considere că, pe viitor, petenta nu va mai repeta respectiva faptă.
Scopul sancțiunii contravenționale este în primul rând, de formare a unui spirit de responsabilitate și de reglare a relațiilor sociale încălcate
Față de considerentele anterior expuse, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de I. T. de Muncă V. împotriva sentinței civile nr. 798 din 2.12.2014 pronunțate de Judecătoria Huși, pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de I.T.M. V. împotriva sentinței civile nr.798 din 2.12.2014 pronunțate de Judecătoria Huși, pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.04.2015.
Președinte, V. M. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, M. M. |
Red: A.E.G.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/11.05.2015
.>
Judecătoria Huși - judecător fond B. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 561/2015. Tribunalul... → |
|---|
