Fond funciar. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 7617/333/2010
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 50/R/2015
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător D. E. S.
Judecător I.-M. P.
Grefier C. A.
Pe rol fiind judecarea recursului Civil formulat de recurenții M. C. I. și D. F. ambii cu domiciliul procesual ales în Bârlad, ., ., ., în contradictoriu cu intimații pârâți V. A. cu domiciliul în ., C. L. Văleni Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor și C. Județeană V. Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor și intimata intervenientă în nume propriu C. D. cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr. 2130 din 30 Septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria V..
Obiectul cauzei-fond funciar litigiu funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 07 aprilie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 aprilie 2015, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2130 din 30 Septembrie 2014, Judecătoria V. a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților M. I. și D. F..
A respins excepția lipsei de interes a reclamanților.
A respins acțiunea formulată de reclamanții M. I. și D. F. ambii cu domiciliul procesual ales în Bârlad, .. 80, ., jud. V. in contradictoriu cu pârâții V. A. cu domiciliul în ., jud. V., C. L. VALENI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. JUDEȚEANĂ V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
A respins cererea principală formulată de către intervenienta C. D. domiciliată în ..
A dispus avansarea sumei de 500 de lei stabilită drept onorariu apărătorului desemnat din oficiu (delegația nr. 223 din 29.11.2010 - fila 70) de către stat din fondurile Ministerului Justiției, conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și UNBR înregistrat la Ministerul Justiției cu nr._/2008.
A obligat reclamanții în solidar să achite statului suma de 500 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu conform art. 18 din OG nr. 51/2008.
A obligat reclamanții în solidar să achite expertului L. L. suma de 145 lei cu titlu de diferență de onorariu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr. 395 din 17.03.1991 (fila 111) autoarea reclamanților D. V. a solicitat suprafața de 3,96 ha teren din care 3,06 ha teren arabil, 0,18 ha fânaț, vatra . și vie hibridă 0,45 ha.
Ca urmare a acestei cereri D. V. a fost înscrisă în anexele Legii nr. 18/1991 cu suprafața de 3,76 ha teren (fila 59). Analizând suprafețele înscrise în registrul agricol (fila 28) instanța a constatat că deși familia D. figurează cu suprafața de 3,76 ha în anul 1960, în anul următor (1961) suprafața totală deținută s-a diminuat la 3,71 ha. Cu toate acestea, autoarea reclamanților a fost validată la Legea nr. 18/1991 cu suprafața cea mai mare înscrisă în registrul agricol, respectiv cea din 1960.
După validare, pe numele autoarei D. V. a fost emis Titlul de proprietate nr. 1415/_ din 12.03.1998 pentru suprafața de 3,7239 ha, din care în intravilan suprafața de 2349 mp. teren.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au arătat că bunicii lor au deținut în intravilan două case de locuit din care una a fost preluată în mod abuziv de către stat.
La data de 09.10.2001, reclamanții au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 (fila 97) prin care au solicitat retrocedarea imobilului casa de locuit și a terenului aferent, situat în .. Prin Dispoziția Primarului Comunei Văleni s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate de stat, fiind respinsă cererea de retrocedare în natură motivat de faptul imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale. Împotriva acestei Dispoziții reclamanții au formulat contestație care însă a fost respinsă de către Tribunalul V. prin sentința civilă nr. 363 din 17.03.2010 din Dosarul nr._ . Întrucât atât apelul cât și recursul reclamanților au fost respinse prin Decizia nr. 134 din 16.06.2010 a Curții de Apel Iași și respectiv Decizia nr. 8508 din 02.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința Tribunalului V. a rămas irevocabilă.
În aceste hotărâri instanțele au reținut faptul că pârâtul V. A. a cumpărat în conformitate cu prevederile legale casa de locuit astfel încât reclamanții nu pot obține retrocedarea în natură a imobilului.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții pretind că autorii lor D. C. și D. V. au deținut în fapt o suprafața mai mare în intravilan, respectiv 4651 mp., față de suprafața de 2700 mp. teren înscrisă în registrul agricol. Analizând acest aspect în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991, instanța constată că autoarea reclamanților D. V. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (fila 111) doar pentru suprafața de 2700 mp. teren aflat în vatra .. Însă, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face doar la cererea persoanei îndreptățite și în măsura dovedirii dreptului de proprietate. Or, în speță, autoarea reclamanților a precizat în mod expres că solicită doar suprafața de 2700 mp. teren pentru care exista dovada înscrierii în registrul agricol. Diferența până la 4651 mp. teren nu a fost solicitată niciodată de D. V. sau de reclamanți, deși au avut posibilitatea conferită de actele normative apărute ulterior Legii nr. 18/1991, respectiv Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 sau Legea nr. 247/2005. Întrucât nu s-a formulat cerere, comisiile de fond funciar nu au avut posibilitatea să analizeze pretențiile reclamanților, aceștia neputând acționa din oficiu. Pe de altă parte, instanța nu poate proceda la reconstituirea dreptului de proprietate în mod direct persoanelor îndreptățite fără ca acestea să fi parcurs în prealabil procedura administrativ-jurisdicțională din fața comisiilor de fond funciar, întrucât în acest fel, s-ar eluda prevederile Legii nr. 18/1991.
În ceea ce privește suprafața de teren din intravilan deținută de pârâtul V. A. instanța constată că aceasta este înscrisă în titlul de proprietate nr. 1517/_/13.08.1997.
Așa cum se reține în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul Chitariu C., dar mai ales în considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosarul nr._, pârâtul V. A. a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5 din 30.10.1981 nu numai casa de locuit și cei de 250 mp. teren din Decizia 320 din 18.08.1980 ci întreaga suprafață de teren aferentă casei de locuit cu întinderea de 2308 mp. teren din care 326 mp. teren, real măsurat 423 mp, au fost înstrăinați către .. Această suprafața de teren din intravilan a fost înscrisă în întregime în titlul de proprietate aparținând pârâtului.
Or, aceste concluzii ale instanței de judecată au intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât reclamanții nu pot supune din nou analizei instanței de judecată același aspect.
Mai mult, potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție iar potrivit alin. 4 dispozițiile art. 23 rămân aplicabile. La art. 23 alin. 2 ind. 1 se arată că în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.
În legătură cu modul de interpretare a acestor dispozitii legale, prin decizia nr. 6119/2004 secția civilă și de proprietate intelectuală, fosta a C.S.J. a arătat că “legea și-a fixat preferințele sale, în sensul că, în procesul de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a dat prevalență deținătorilor caselor de locuit și a anexelor gospodărești, așa încât terenul aferent acestora, precum și curtea și grădina din jurul lor, intră, prin voința legii, în proprietatea privată a deținătorilor construcțiilor, în timp ce foștii proprietari trebuie compensați cu o suprafață de teren echivalentă din intravilan, sau din lipsă de teren, cu teren situat în extravilan, în imediata vecinătate”
Așadar, chiar dacă reclamanții ar fi făcut dovada formulării unei cereri și a proprietății unei suprafețe mai mari de teren decât cea înscrisă în registrul agricol, aceștia nu ar fi avut posibilitatea să obțină imobilul pe vechiul amplasament ci eventual pe un amplasament echivalent, în conformitate cu dispozițiile legale arătate mai sus.
Nu în ultimul rând instanța, analizând conluziile raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză de către expertul L. L. constată că reclamații dețin în prezent, în îngrăditură, suprafața real măsurată de 2768 mp. teren, deci cu 68 mp. teren mai mult decât cea înscrisă în rolul agricol, astfel încât aceste persoane au posibilitatea de a obține diferența dintre suprafața nereconstituită prin titlul de proprietate și suprafața solicitată prin cerere din terenul deținut în plus.
În lumina argumentelor expuse mai anterior, instanța concluzionează că pârâtul, V. A. nu are înscrise în titlul de proprietate suprafețe de teren care aparțin reclamanților.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge acțiunea reclamanților.
De asemenea, instanța va respinge și cererea de intervenție principală formulată de C. D. motivat de faptul că în dosarul nr._ cu obiect anulare Certificatului de moștenitor nr. 155 din 17.11.2006 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că moștenitoare ale defuncților D. D. C. și D. V. sunt numai reclamanții.
Instanța a constatat că pârâtul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma asistentei juridice gratuite și în consecință a dispus avansarea sumei de 500 de lei stabilită drept onorariu apărătorului desemnat din oficiu (delegația nr. 223 din 29.11.2010 - fila 70) de către stat din fondurile Ministerului Justiției, conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și UNBR înregistrat la Ministerul Justiției cu nr._/2008.
În consecință, instanța a obligat reclamanții în solidar să achite statului suma de 500 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu conform art. 18 din OG nr. 51/2008.
Instanța a constatat că reclamanții au achitat suma de 2100 lei în contul onorariului expertului L. L., însă față de decontul prezentat de expert a mai rămas de achitat o diferență de 145 lei, deși acestora li s-a pus în vedere să achite întreaga sumă. În consecință, instanța a obligat reclamanții să achite expertului L. L. suma de 145 lei cu titlu de diferență de onorariu.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel recurenții M. C. I. și D. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În motivarea apelului, s-a arătat că in mod greșit s-a indicat ca si cale de atac apelul si termenul de 30 de zile in condițiile in care judecata a început înainte de . noului cod de procedura civila, astfel încât consideră ca recursul este calea de atac aplicabila iar termenul este de 15 zile.
Consideră hotărârea instanței de fond netemeinica si nelegala pronunțata cu încălcarea normelor procedurale si aplicarea greșita a normelor de drept substanțiale.
Instanța de fond la termenul din 16.09.2014 a pus in discuție numai lipsa calității procesuale active si a lipsei de interes si a rămas in pronunțare numai cu privire la aceste excepții
In aceste condiții s-a respins cererea apelanților de administrare a probei cu martori, urmând ca instanța sa analizeze daca aveau calitate procesuala activa si interes in cauza. După analizarea tuturor actelor aflate la dosar instanța a respins cele doua excepții dar in loc sa repună cauza pe rol si sa acorde termen in continuare in vederea administrării probatoriului solicitat de apelanți a dispus si asupra fondului. Cu privire la fondul cauzei nu s-au pus concluzii nici si nici nu s-a administrat întreg probatoriul solicitat.
Chiar in cuprinsul raportului de expertiza se arata ca autorii apelanților au deținut mai mult teren decât era trecut in Registrul Agricol. De altfel, susținerea apelanților este si logica in condițiile in care terenul regăsit in titlul de proprietate al paratului a fost preluat de la autorii acestora si la dosarul cauzei se afla depus actul de preluare.
Au mai arătat apelanții că prin Decizia 320 din 18 august 1980 a fost preluat de la autorii acestora D. D. C. si D. V., casa si terenul aferent in suprafața de 250 mp. Nici aceasta suprafața nu se afla in Registrul Agricol si totuși ea a fost preluata de la bunicii lor.. In toate expertizele efectuate pana in prezent se arata faptul ca suprafața de teren regăsita in titlul paratului a aparținut bunicilor apelanților.
Proba cu martori era necesara pentru a completa înscrierile din Registrul Agricol. Aceasta proba nu a fost refuzata de instanța de fond in condițiile in care a considerat inițial ca apelanții nu sunt persoane îndreptățite, respectiv ca nu au calitate procesuala activa si nu justifica interes in promovarea acțiunii.
Justificarea instanței este greșita cu privire Ia respingerea pe fond a cererii de chemare in judecata. De altfel motivarea instanței de la fila 6 al. 1 vine in contradicție cu motivarea excepțiilor iar proba care se impunea a fi administrată era tocmai proba cu martori.
Se mai arată de către apelanți că în motivare instanța nu lămurește cui aparține suprafața de teren regăsita in titlul de proprietate eliberat pe numele VELISCU A. in condițiile in care pretinde ca nu a aparținut familiei D..
Mai mult decât atat instanța nu lămurește nici care a fost temeiul de drept in baza căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate lui VELISCU A. in condițiile in care acesta nu a deținut teren in acea locație. Conform cererii depusa de VELISCU acesta solicita atribuirea unui lot de pământ, motivat de faptul ca atât el cat si soția au lucrat la CAP.
Aceasta cerere nu-l îndreptățește la reconstituirea întregii suprafețe de teren ci numai la suprafața de 250 mp ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 30.10.1981 si care au fost preluați prin Decizia 320 din 18.08.1980.
Instanța a înlăturat susținerile expertului L. L. fara nicio motivare pentru ca si in cuprinsul acestui act se arata si se argumentează de ce suprafața aflata in proprietatea familiei D. era mai mare decât suprafața înscrisa in Rolul Agricol.
Conform art.8, 11 din Legea 18/1991 precum si art.2 din Legea 169/1997 beneficiază de reconstituire membrii cooperatori care au adus teren in CAP sar cărora li s-a preluat in orice mod teren. Conform art. 11 al.1 din aceeași Lege 18 suprafața supusa reconstituirii este cea care rezulta din actul de proprietate, Cartea Funciara, cererile de înscriere in CAP, Registrul Agricol de la data intrării in CAP si din orice alte probe inclusiv declarațiile de martori.
Evidentele agricole se completează cu celelalte probe pentru ca este știut faptul ca pentru a nu plați impozit, țăranii treceau mai puțin teren agricol decât aveau in realitate.
Intimații pârâți V. A. și C. L. Văleni Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a formulat întâmpinare.
Intimatul pârât V. A. a solicitat respingerea recursului si menținerea hotărârii primei instanțe.
Referitor la calea de atac, a arătat intimatul pârât că aceasta este recursul Litigiul a început in anul 2010 si urmează dispozițiile de procedura civila in vigoare la momentul începerii sale.
Recursul era calea de atac care se putea declara împotriva hotărârilor pronunțate in materia fondului funciar.
Cauza urmează a fi soluționata de un complet in a cărei componenta intra 3 judecători.
II.Neîntemeiat se susține ca dezbaterile s-au limitat la soluționarea celor 2 excepții invocate de pârât.
La termenul din data de 16.09.2014 dezbaterile au privit atât excepțiile cat si fondul cauzei, încheierea de ședința de la acel termen făcând dovada de necontestat in acest sens: „având cuvântul pe excepții si pe fondul cauzei, avocat F. (...) solicita" extras pag 3 din încheierea din data de 16.09.2014.
Pronunțarea care a privit atât excepțiile cat fi fondul cauzei fiind astfel consecința fireasca a limitelor susținerilor pârtilor. Instanța nu a hotărât asupra unor chestiuni care sa nu fi fost puse in discuția pârtilor.
III.Nemulțumirea exprimata fata de respingerea probei testimoniale nu poate constitui prin ea însăși un motiv de recurs.
Procedural încheierea prin care instanța a dispus asupra acestei solicitări nu a fost atacata, ieșind astfel de sub controlul instanței de recurs.
Pe de alta parte, netemeinicia unei hotărâri nu este data de admiterea sau respingerea unei probe.
IV. Hotărârea primei instanțe este legala și temeinica.
Instanța menține un act care se bucura de stabilitate, mai ales după ce a intrat in circuitul civil.
Se arată de către intimată că în mod întemeiat a fost respinsa cererea de constatare a nulității parțiale a titlului de proprietate cat timp nu s-a făcut dovada de către recurenți a recunoașterii îndreptățirii sa le fie reconstituita suprafața de teren inclusa in titlul de proprietate al intimatului.
Justificat retine instanța ca pentru aceasta suprafața de teren recurenții sau autorii acestora nu au făcut cerere si ca nu s-a urmat procedura administrativa, condiții in care nu poate dispune nulitatea titlului valabil emis. Aceste argumente ale instanței sunt însușite de către recurenți care nu le aduc nici o critica.
Nu avea instanța căderea sa analizeze daca recurenții sunt sau nu îndreptățiți sa li se reconstituie vreo suprafața de teren, obiectul cauzei îl constituia constatarea nulității titlului de proprietate si nu reconstituirea dreptului de proprietate. Ceea ce analiza instanța era daca recurenții fac dovada ca printr-un înscris eliberat de autoritățile administrativ jurisdicționale, comisiile de fond funciar, ca li s-a recunoscut dreptul de proprietate cu privire la acest teren. Recurenții nu au făcut aceasta dovada si nu o fac nici in recurs.
Insista sa susțină ca administrând proba testimoniala ar fi putut face dovada ca suprafața pentru care i-a fost eliberat titlul de proprietate intimatului a aparținut autorilor lor.
Irelevanta aceasta dovada, oricum inadmisibila in aceasta procedura, cat timp prima condiție pentru incidența cazului de nulitate invocat este „existenta unor acte de reconstituire in favoarea recurenților". Ori recurenții, cum singuri recunosc nu au astfel de acte. In prezentul litigiu nu li se poate recunoaște lor vreun drept de proprietate, ei trebuiau să facă dovada ca au cerut aceea suprafața de teren si ca in procedura administrativa le-a fost recunoscut acest drept dar in desconsiderarea dreptului recunoscut, altcineva a primit pe acel amplasament teren.
Nu suntem . situație, recurenții nu au dovada recunoașterii dreptului lor asupra acelui teren vor sa o dovedească acum in acest litigiu.
Prima cerința pentru constatarea nulității este astfel neîndeplinita, de prisos alte discuții, cat timp recurenții reclamanți nu au printr-un înscris recunoscut dreptul.
Retine instanța puterea de lucru judecat a considerentelor hotărârilor judecătorești care au analizat anterior situația intimatului, concluzionând ca întreaga suprafața de teren din intravilan de 2308 m.p. ii aparține si a intrat in proprietatea sa. Considerentele acestor hotărâri nu pot fi schimbate ..
Mai mult, retine instanța in deplina concordanta cu procedurile administrative si cele judiciare urmate pentru recunoașterea dreptului de proprietate de către autorii recurenților, ca aceștia au primit întreaga suprafața de teren solicitata.
Intimata C. L. Văleni Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor a solicitat respingerea acțiunea în totalitate cu motivarea ca reclamanții au solicitat Comisiei Locale Văleni constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 1517/_/13.08.1997 cu privire la suprafața de 1052 mp. teren eliberat pe numele paratului Veliscu A. situata in T 40,P 1512 si 1513.
Prin cererea nr.395/17.03.1991 autoarea reclamanților, D. V., a solicitat suprafața de 3,96 ha teren.
Ca urmare a cererii, D. V. a fost înscrisa in anexele la Legea nr. 18/1991 cu suprafața de 3,76 ha teren.
După validare, pe numele D. V. a fost emis Titlul de proprietate nr. 1415/_/12.03.1998 pentru suprafața de 3,7239 ha,din care teren intravilan 2349 mp.
Reclamanții pretind ca autorii lor D. C. si V. au deținut in fapt o suprafața mai mare in intravilan, respectiv 4651 mp.,fata de 2700 mp. teren înscrisa in Registrul Agricol,dar din analiza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de către D. V. rezulta ca aceasta a solicitat doar suprafața de 2700 mp teren aflat in vatra .> Potrivit art.8 din Legea nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cererea persoanei îndreptățite si in măsura dovedirii dreptului de proprietate. Pe cale de consecința se poate constata ca autoarea reclamanților a solicitat doar suprafața de 2700 mp. Diferența de 1951 mp.,pana la 4651 mp nu a fost solicitata niciodată de către autoarea reclamantelor, sau de către aceștia, C. Locala Văleni aflându-se in imposibilitatea de a analiza pretențiile reclamanților.
Procedura retrocedării a fost finalizata cu cererea autoarei căreia i-a fost eliberat titlul de proprietate care nu a fost contestat.
Pentru imobilul casa de locuit, reclamanții au fost despăgubiți în baza Legii nr.10/2001, imobilul casa de locuit aflându-se situat pe o suprafața de teren ce a fost deja reconstituita. Proprietatea care face obiectul cauzei aparținea domeniului public și nu face parte din proprietatea unei persoane fizice.
Suprafața de teren din intravilan, deținuta de paratul V. A. este înscrisa in TF_nr.1517/_/13.08.1997,iar acesta a dobândit prin contractul vânzare-cumpărare nr.5/30.10.1981 nu numai casa de locuit si cei 250 mp. teren din Decizia nr.320/18.08.1980,ci întreaga suprafața de teren aferenta casei de locuit cu întinderea de 2308 mp.
Din raportul de expertiza, reiese ca reclamanții dețin in prezent suprafața real măsurata de 2768 mp. teren. deci cu 68 mp. teren mai mult decât cea înscrisa in Registrul agricol, astfel încât reclamanții au posibilitatea de a obține diferența de suprafața.
În probatoriu s-au depus înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 07.04.2015, s-a pus în discuție calificarea căii de atac, stabilindu-se față de dispozițiile codului de procedură în vigoare la momentul introducerii acțiunii ( 04.11.2010), că hotărârea nr. 2130 din 30.09.2014, pronunțată de Judecătoria V., este susceptibilă de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 304 ind. 1 cod de procedură civilă, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 cod de procedură civilă, urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
Critica recurenților, potrivit căreia instanța fondului a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor legale, rămânând în pronunțare numai cu privire la excepțiile calității procesuale active și a lipsei de interes, iar după soluționarea excepțiilor a rămas în pronunțare, fără a da cuvântul părților și asupra fondului cauzei, este neîntemeiată.
Astfel, prin cererea formulată la data de 4 noiembrie 2010, recurentele M. I. și D. F. au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a TP nr. 1517/_ din 13.08.1997 eliberat pe numele intimatului V. N. A. pentru suprafața de 1052 mp din T 40, ..
S-a precizat de către recurente că sunt moștenitoarele defuncților D. C. și D. V. care au deținut pe raza satului Văleni 2 case de locuit și suprafața de aprox. 4 651 mp.
S-a mai arătat de către recurente că prin Decizia nr. 320 din 18 august 1980 s-a constatat că bunicii acestora aveau în proprietate două locuințe, astfel că în baza Legii nr. 57/1968 cea de-a doua locuință a trecut în proprietate statului, împreună cu suprafața de 250 mp.
Au mai arătat recurentele că imobilul preluat de stat a fost închiriat intimatului V., iar în data de 30 octombrie 1981, V. A. și M. au cumpărat de la OJCVL V., imobilul casă de locuit, atribuindu-se totodată în folosință suprafața de 250 mp, preluată prin decizia susmenționată.
Mai precizează recurentele că baza legii 18/91, s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere care a fost soluționată parțial, în sensul că nu a fost reconstituit dreptul de proprietate autorilor pe întreaga suprafață de teren care se afla în îngrăditură, recurenții aflând în cadrul unei proceduri prevăzute de Legea 10/2001, că o parte din terenul proprietate a acestora a fost reconstituit în mod ilegal intimatului V. A..
Intimata C. L. Văleni a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a recurentelor reclamante, excepții care au fost unite cu fondul cauzei.
La termenul de judecată din data de 16 septembrie 2014, potrivit încheierii de ședință existentă la fila 63 dosar de fond, la dezbateri, reprezentanta recurenților reclamanți a avut cuvântul pe excepții și pe fondul cauzei, instanța amânând pronunțarea pentru data de 23 septembrie 2014, iar ulterior pentru data de 30 septembrie 2014, părțile având posibilitatea de a formula concluzii scrise.
De vreme ce încheierea de ședință, constituie un înscris autentic, în măsura în care cele consemnate în cuprinsul acesteia nu corespundeau adevărului, trebuia declanșată procedura înscrierii în fals, în condițiile art. 180 cod de procedură civilă, prin chiar motivele de recurs, lucru care nu s-a întâmplat.
Recurentele M. I. și D. F. nu au formulat de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/91, ci au solicitat în baza Legii 10/2001, restituirea în natură sau acordarea despăgubirilor ce li se cuvin pentru imobilul situat în . terenului aferent.
Prin dispoziția nr. 262 din 22.05.2006 emisă de Primarul comunei Văleni, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului casă de locuit și teren aferent situat în . imobil propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului nr. VII din Legea nr. 247/2005.
Prin DC nr. 134 din 16 iunie 2010, pronunțată de Secția Civilă și pentru Cauze cu minori și de familie a Curții de Apel Iași, s-a menținut . 17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul V., în dosarul nr._, în considerentele căreia s-a reținut că suprafața de teren aferentă celei de-a doua case de locuit și care a fost preluată de stat, este de 2302, situată în parcelele 1513, 1512 și este inclusă în titlu de proprietate nr. 1517/_ din 13. 08.1997 emis pe numele V. N. A., în tarlaua 40, parcelele 1512 și 1513.
A mai reținut, tribunalul în considerentele sentinței susmenționate că în mod legal s-a apreciat de către Primarul comunei Văleni că nu este posibilă restituirea în natură, față de dispozițiile art. 18 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2000, în forma în vigoare la data emiterii dispoziției, precum și ale art. 45 din Legea nr. 10/2001.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin DC nr. 8508 din 2 decembrie 2011, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. I. și D. F. împotriva Decizie nr. 134 din 16 iunie 2010 a Curții de Apel Iași Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Nu este întemeiată nici cealaltă critică a recurentelor reclamante cu privire la respingerea greșită de către instanță a administrării probei cu martori.
Pentru a fi încuviințată de către instanță, proba trebuie să fie admisibilă potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului.
Ori, proba cu martori este necesară pentru a completa înscrisurile din registrul agricol, în condițiile în care obiectul cererii de chemare în judecată este reconstituirea dreptului de proprietate.
În speță, instanța a fost investită cu soluționare cererii având ca obiect nulitatea absolută parțială a TP nr. 1517/_ din 13.08.1997, emis pe numele intimatului pârât V. A., instanța de fond apreciind față de celelalte probe administrate în cauză că nu mai este necesară și administrarea probei cu martori.
Nici celelalte critice ale recurentelor reclamante referitoare la faptul că instanța de fond nu lămurește cui aparține suprafața de teren regăsită în TP eliberat pe numele V. A. și temeiul de drept în baza căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate lui V. A., nu pot fi reținute de tribunal.
În considerentele hotărârii recurate, instanța de fond face trimitere la considerentele . 17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul V. și la dispozițiile 23 și 36 alin. 2 din Legea nr. 18/91.
Mai mult decât atât, imobilul casă și teren aparținând autorilor recurentelor a fost trecut cu plată la stat, așa cu recunosc și recurentele în motivarea cererii introductive care a făcut obiectul dosarului nr._, ( fila 97 vol. 2 dosar de fond) recurentele investind instanța în cadrul acelui dosar și cu un capăt de cerere având ca obiect restituirea în natură a imobilului casă de locuit vândut de către stat lui V. C. și a terenului de 1468, 50 mp aferent casei de locuit, considerentele instanței privind modul de soluționare a acestui capăt de cerere intrând în puterea lucrului judecat.
Față de cele ce preced, criticele formulate, nu sunt întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Tribunalul a constatat că intimatul V. A. a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma asistentei juridice gratuite și în consecință a dispus avansarea sumei de 200 de lei stabilită drept onorariu apărătorului desemnat din oficiu (delegația nr. 39 din 03.02.2015 - fila 31 ) de către stat din fondurile Ministerului Justiției, conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și UNBR înregistrat la Ministerul Justiției cu nr._/2008.
În consecință, instanța a obligat recurenții în solidar să achite statului suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu conform art. 18 din OG nr. 51/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentele M. I. și D. F. împotriva Sentinței civile nr. 2130 din 30.09.2014, pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Dispune avansarea sumei de 200 lei stabilită drept onorariu apărătorului desemnat din oficiu(delegația nr. din)de către stat din fondurile Ministerului Justiției și UNBR înregistrat la Ministerul Justiției sub nr._/2008.
Obligă recurentele în solidar să achite suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu conform art. 18 din OUG nr. 51/2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 Aprilie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, D. E. S. | Judecător, I.-M. P. |
Grefier, C. A. |
Red.M.C. 21.04.2015
Tehnored.C.A. 21.04.2015
4 ex./ 21.04.2015
Judecător fond:O. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 484/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 533/2015. Tribunalul... → |
|---|
