Plângere contravenţională. Decizia nr. 764/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 1562/189/2014
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 764/A
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E.-G. A.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare judecarea cererii de apel formulate de apelant – petent D. T. domiciliat în orașul Râmnicu Sărat, ., ., ., în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 3240/2014 pronunțate la data de 15.12.2014 de către Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că apelul se află la al 3-lea termen de judecată; apelantul a depus cerere de înlocuirea martorei M. M. cu martorul H. F., întrucât aceasta este plecată în Italia.
S-au citit și verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
Tribunalul respinge solicitarea apelantului – petent D. T. cu privire la înlocuirea martorei M. M. cu martorul H. F. motivat de faptul că nu este certă prezența acestuia la momentul comiterii contravenției, contravenientul nefăcând nici un moment, până în prezent vorbire de prezența acestuia, fiind dubii cu privire la sinceritatea și corectitudinea sa.
Nemaifiind cereri noi formulate în apel și acte de depus la dosar, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care, s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3240 din 15.12.2014 a Judecătoriei Bârlad s-a dispus respingerea plângerii formulată de petentul D. T. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/01.04.2014 întocmit de IPJ V. și în consecință, s-a menținut ca temeinic și legal procesul verbal contestat.
A reținut instanța de fond, pentru a hotărî astfel că, prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 01.04.2014, petentul a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 510 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe 60 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.101 al. 3 lit. d din Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice constând în aceea că a circulat pe sens opus în alte situații decât cele permise de lege.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul, la data de 01.04.2014 ora 11 pe ., „a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe sensul opus de circulație.” Petentul nu a semnat procesul verbal, iar la rubrica specifică s-a consemnat: „nu cunosc zona de aceea am condus pe (…)”.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea a verificat dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, a analizat procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu, a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observând că acesta este regulat întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate.
Petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Acesta a solicitat ascultarea unui martor care, deși citat, nu s-a prezentat în fața instanței.
Instanța, analizând procesul verbal de contravenție contestat, a observat că fapta este încadrată în disp. art. 101/3/d din OUG 195/2002. cf. art. 101 al. 3 lit. d din OUG 195/2002, „constituie contravenție (…) circulația pe sens opus cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire”.
Petentul a fost depistat pe partea stângă a drumului și nu pe banda dreapta, pe care era obligat să se deplaseze. Deși acesta a susținut că s-a deplasat pe sensul opus, pentru a parca, este mai mult decât evident că nu a ajuns în acea poziție decât circulând pe partea stângă, până la locul opririi. Textul de lege care incriminează contravenția nu face nicio distincție cu privire la ce distanță trebuie parcursă pentru ca pătrunderea pe sensul opus de mers să fie considerată efectiv circulație pe sens opus. Ca atare, dacă legea nu distinge, nici interpretul nu poate face acest lucru. Este evident că pentru a opri pe partea stângă a drumului, pe partea opusă a sensului de deplasare, petentul a pătruns pe contrasens, deplasându-se o distanță oarecare. Nu prezintă importanță că deplasarea s-a făcut paralel cu axul drumului, perpendicular sau oblic.
Din mijloacele de probă administrate în fața instanței nu reiese o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator. De altfel, însuși petentul a recunoscut cele consemnate în procesul verbal și a invocat faptul că a intenționat să parcheze
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța a apreciat că este în limitele prevăzute de lege și proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Amenda aplicată este în cuantumul minim prevăzut de lege și nu se relevă nici un motiv de înlocuire a acesteia cu avertismentul. Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, instanța a apreciat că nu se impune exonerarea petentului de la suportarea acesteia.
În concluzie, instanța a reținut că prezumția relativă de veridicitatea de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate ori netemeinicie a procesului verbal contestat. De asemenea, nu exista niciun motiv de nulitate expresă, prevăzut de art. 17 din OUG 2/2001, care să poate fi constatată din oficiu de către instanță.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că procesul verbal . nr._/01.04.2014 este întocmit în mod legal, îndeplinind toate condițiile prevăzute de lege, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel D. T. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelantul că nu se face vinovat de comiterea acestei contravenții, el nefăcând altceva decât, să parcheze autovehiculul pe sensul opus de mers, fără a circula pe acesta, iar pe drum, era trasată linie discontinuă.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 din Noul Cod de pr. Civilă, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat.
În mod corect, instanța de fond, a apreciat faptul că procesul verbal contestat este legal întocmit, nefiind cauze de nulitate absolută prev. de art. 15-19 din OG nr. 2/2001, care să ducă la anularea sa.
Contravenientul, inițial, a recunoscut contravenția comisă motivând prin faptul că a circulat pe contrasens, pentru că nu cunoștea zona.
Ulterior, acesta nu a mai recunoscut fapta contravențională comisă, indicând în apărare, faptul că, a parcat numai pe contrasens, și că pe șosea era marcaj longitudinal discontinuu, care permitea depășirea.
Martora M. M. propusă de contravenient în apărare nu a putut fi audiată întrucât, aceasta este plecată din țară în Italia și nu s-a întors, astfel, încât, contravenientul nu și-a putut demonstra nevinovăția prin audierea acesteia.
La Judecătoria Bârlad a fost audiat martorul asistent, T. G. care atesta faptul că procesul verbal s-a întocmit în lipsa contravenientului, conform art.19 al.1 din OG 2/2001.
Cu privire la noul martor propus în apărare de contravenient în locul lui M. M., instanța a dispus respingerea acestei cereri de înlocuire a acestei martore cu numitul H. F. motivat de faptul că nu este certă prezența acestuia la momentul comiterii contravenției, contravenientul nefăcând nici un moment, până în prezent vorbire de prezența acestuia, fiind dubii cu privire la sinceritatea și corectitudinea sa.
Conf. art.194 lit. d și e Cod pr. civilă, încă de la începutul procesului contravenientul, avea obligația de a indica martorii pe care se sprijină apărarea sa, numele acestei persoane a fost indicat abia după un an și 2 luni după formularea plângerii contravenționale la Judecătoria Bârlad existând serioase dubii referitoare la prezența sa la locul faptei care nu a fost atestată de agentul constatator sau chiar de către contravenient.
Referitor la fapta contravențională, aceasta a fost constatată personal prin propriile simțuri de agentul constatator, cele constatate de agentul constatator pot fi folosite ca probă conf. art.109 din OUG 195/2002 și art.15 al.1din OG2/2001.
Așa cum a arătat chiar contravenientul, acesta a parcat mașina pe sensul opus de mers, însă, pentru a efectua această manevră era necesar să circule pe sensul opus de mers, fără a fi efectuată o depășire așa cum impune OUG 195/2002. Circulația pe sensul opus de mers este permisă doar pentru a se efectua depășiri și nu pentru alte manevre cu autovehiculul pentru a nu stânjeni traficul rutier.
Instanța de fond, la data emiterii sentinței apelate, nu a avut în vedere decizia nr. 6 din 16.02.2015 a ICCJ- București, întrucât aceasta nu fusese încă emisă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Cod pr. civilă, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de D. T. împotriva sentinței civile nr.3240 din 15.12.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de D. T. împotriva sentinței civile nr.3240 din 15.12.2014 pronunțate de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.06.2015.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, M. M. |
Red: O.R.N.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/ 09.07.2015
.>
Judecătoria Bârlad - judecător fond C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 806/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 699/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
