Plângere contravenţională. Decizia nr. 806/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 806/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 3141/189/2014
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 806/A/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. P.
Judecător C. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI V.-S.I.F., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., în contradictoriu cu intimata . sediul în mun. C., ., jud. C., înmatriculată la ONRC sub nr. J_, CUI RO13635412, reprezentată legal de asociat unic B. M.-C. și convențional de av. C. P., împotriva sentinței civile nr. 182/19.01.2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad.
Obiectul cauzei-plângere contravențională PV . nr._ din 16.07.2014 –I./ SIF.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 02 iunie 2015, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 iunie 2015, când:
TRIBUNALUL
-deliberând asupra apelului civil de față-
Constată că prin sentința civilă nr. 182/19.01.2015 Judecătoria Bârlad:
A admis cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului V..
A anulat procesul-verbal . nr._/16.07.2014, întocmit de I. V. și, în consecință, a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei, aplicată prin procesul-verbal anterior menționat.
A dispus anularea măsurii confiscării cantității de 25.470 kg. grâu, aplicată prin același proces-verbal.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
I. În fapt, la data de 16.07.2014 a fost încheiat Procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei și confiscarea a 25.740 kg grâu, așa cum reiese din originalul procesului-verbal anterior menționat (fila 43).
În dispunerea acestor măsuri, agentul constatator a avut în vedere faptul că petenta ”a transportat în vederea comercializării în localitatea M. jud. V., la intersecția DN24A cu DN26 cantitatea de 25.740 kg grâu fără a avea documente de proveniență legale așa cum prevede art. 3 al. 2 din O.U.G. nr. 12/2006”.
Fapta reținută în sarcina petentei a fost încadrată în dispozițiile art. 14 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 12/2006.
La rubrica ”Alte mențiuni” agentul constatator a consemnat ”N. A.-V. refuză să semneze la rubrica Am luat la cunoștință”, reprezentantul petentei semnând la rubrica de primire a procesului-verbal și fiindu-i înmânat duplicatul.
II. În drept, analizând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost înmânat la data de 16.07.2014, iar plângerea a fost depusă la data de 25.07.2014.
1. În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție, Judecatoria a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Criticile petentei, referitoare la faptul că agentul constatator nu a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la procesul-verbal și a refuzat să noteze obiecțiunile petentei nu poate fi primită, întrucât, din analiza procesului-verbal atacat se observă că reprezentantul petentei, numitul N. A.-V., a fost de față la încheierea Procesului-verbal, i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, însă acesta a refuzat să le formuleze, această împrejurare fiind confirmată prin semnătura martorilor-asistenți Ț. I. Nicușor și P. I., iar la rubrica ”mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului” a fost consemnată doar împrejurarea că ”N. A.-V. refuză să semneze la rubrica Am luat la cunoștință”.
De asemenea, criticile petentei în legătură cu faptul că în cuprinsul procesului-verbal nu sunt arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și evaluarea eventualelor pagube, precum și gradul de pericol social al faptei, nu pot fi primite, deoarece instanța, din analiza procesului-verbal atacat, reține, pe de o parte, că nerespectarea art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 sub acest aspect este sancționată cu nulitatea condiționată de vătămare, iar petenta nu a dovedit existența unei asemenea vătămări, iar, pe de altă parte, judecatorul a apreciat că descrierea împrejurărilor de fapt ale presupusei contravenții este completă, de natură să ajute la verificarea legalității, temeiniciei și proporționalității sancțiunii aplicate prin procesul-verbal atacat.
2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, prima instanță a reținut:
Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a Procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, Procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a produce dovada contrară.
În speță, petenta a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o.
Conform art. 14 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale, ”următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie”.
Judecătoria a apreciat că situația de fapt reținută în Procesul-verbal de contravenție nu este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, potrivit art. 3 alin. 2 din același act normativ, ”vânzarea cerealelor de către producătorii agricoli, pe piața internă sau la export, se realizează pe baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate și a facturilor fiscale, în cazul producătorilor agricoli persoane juridice, iar în cazul producătorilor agricoli persoane fizice, pe baza contractelor de vânzare-cumpărare și a borderourilor de achiziții cu regim special personalizate prin imprimarea datelor de identificare pentru fiecare utilizator”.
Așadar, dispozițiile legale prevăd că în situația producătorilor agricoli persoane juridice, vânzarea de cereale se realizează pe baza unui contract de vânzare-cumpărare și a unei facturi fiscale.
Din interpretarea acestui articol reiese, însă, faptul că dispozițiile legale nu instituie și obligația ca documentele cerute să și însoțească, efectiv, transportul mărfii.
În ceea ce privește existența unui contract de vânzare-cumpărare, instanța a reținut că petenta ., în calitate de cumpărător, a achiziționat de la ., în calitate de vânzător, o cantitate de 150 tone de grâu, la un preț de 142,5 Euro/tonă, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr. CERE372/08.07.2014 (filele 13-16).
Așadar, la data de 16.07.2014 (data constatării presupusei contravenții), petenta deținea un contract de vânzare-cumpărare pentru marfa transportată, așa cum cere art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 12/2006.
Referitor la factura fiscală, din adresa Ministerului Finanțelor Publice (filele 34-36) reiese faptul că, potrivit art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 2226/27.12.2006, ”în situațiile în care bunurile circulă fără să fie însoțite de factură, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii”, iar potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, ”prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege”.
Așadar, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii, în măsura în care nu există posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, situație aplicabilă în speță, din moment ce factura fiscală urma să fie întocmită după recepționarea mărfii, adică după efectuarea transportului acesteia.
Instanța a reținut că la momentul opririi sale în trafic, reprezentantul petentei deținea avizul de însoțire a mărfii (fila 21).
Concluzionând,judecatorul a observat că, la momentul constatării presupusei contravenții (16.07.2014), petenta deținea pentru cantitatea de grâu transportată contractul de vânzare-cumpărare și avizul de însoțire a mărfii, urmând ca factura fiscală să fie întocmită la momentul recepționării mărfii.
Astfel, petenta a făcut dovada provenienței licite a cantității de grâu transportate, potrivit dispozițiilor legale aplicabile.
În concluzie, instanța a reținut că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței evidențiind motive de netemeinicie a procesului-verbal contestat.
Față de considerentele de fapt mai sus reținute, Judecatoria, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, a admis plângerea contravențională formulată de petentă, a dispus anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/16.07.2014, întocmit de I. V., a exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 5000 lei, aplicată prin procesul-verbal anterior menționat, și a anulat măsura confiscării cantității de 25.470 kg grâu, aplicată prin același proces-verbal.
Împotriva acestei hotărâri,în teremen legal, a formulat apel Inspectoratul de Politie al Judetului V.-S.I.F, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Hotărârea pronunțata de prima instanța este netemeinica intrucat petenta nu avea la momentul controlului documentele prevăzute de lege care sa ateste proveniența licita a mărfii transportate.
Desi prima instanța a reținut in motivarea sentinței faptul ca documentele legale in baza cărora se poate realiza vânzarea cerealelor sunt contractul de vanzare-cumparare si factura fiscala emisa de producătorii agricoli persoane juridice, a considerat ca in prezenta cauza nu era nevoie de emiterea facturii fiscale, considerând aplicabil un ordin care nu reglementează in mod expres vânzarea de cereale, respectiv Ordinul 2226/27.12.2006.
Considera ca prin hotărârea data, prima instanța a incalcat dispozițiile legale in vigoare, cu atat mai mult cu cat legiuitorul a prevăzut in mod expres obligația pentru transportator de a deține asupra sa documentele prevăzute de lege, incalcarea acesteia constituind contravenție.
In mod greșit a apreciat prima instanța ca legiuitorul nu a impus condiția ca
documentele cerute la vânzarea cerealelor sa însoțească transportul atât timp cat dispozițiile art. 14 al 1 lit. e din OUG 12/2006 sancționează in mod expres încălcarea acestei obligații, iar dispozițiile art. 3 al 2 si 3 din același act normativ enumera in mod clar documentele in baza cărora se poate realiza vânzarea cerealelor, atât in cazul producătorilor agricoli persoane juridice, cat si a celor care sunt persoane fizice.
De altfel chiar si din conținutul art 3 alin 1 din Ordinul nr. 2.226 din 27 decembrie 2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată potrivit căruia "(1) In situațiile în care bunurile circulă fără să fie însoțite de factură, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii, cu excepțiile prevăzute expres de reglementările legale în vigoare.” ,rezulta fara echivoc faptul ca avizul de însoțire a mărfii nu poate fi utilizat in cazurile in care exista reglementari legale exprese.
Prin urmare, prima instanța a apreciat in mod greșit faptul ca avizul de însoțire a mărfii constituie document care sa ateste proveniența legala a cerealelor transportate atât timp cat documentele care se emit in cazul tranzacțiilor cu cereale, cat si modalitățile in care se poate realiza transportul in scop comercial al acestora sunt reglementate in mod expres de art.10 lit.a si b,art.3 alin. 2 din O.U.G. 12/2006, modificată, pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale.
De asemenea, contractul de vânzare cumpărare nu a fost prezentat la momentul controlului, deoarece nu însoțea transportul de cereale si întrucât nu conține numere de înregistrare in evidentele societăților comerciale care au încheiat tranzacția este evident ca data încheierii acestuia nu poate fi considerata o data certa, fapt pentru care consideră ca este un înscris pro causa. Mai mult, prima instanța nu a solicitat petentei, in baza rolului activ al judecătorului, sa facă dovada datei la care a fost încheiat contractul in conformitate cu dispozițiile art. 278 din C pr civ, fapt pentru care, apreciază ca acesta nu constituie un mijloc de proba si nu poate fi luat in considerare tind întocmit pro causa.
Având in vedere dispozițiile legale aplicabile, consideră că, pentru cantitatea de grâu transportata, respectiv_ kg, nu existau documente care sa justifice proveniența licita a acestuia, el fiind achiziționat fara factura fiscala si transportat doar in baza unui aviz de însoțire a mărfii precum si neînsoțit de contractul de vânzare - cumpărare, deși prevederile legale specifice reglementează in mod clar atât modalitatea de achiziționare, cat si de transportare a cerealelor, fiind prevăzută in mod expres obligația ca cerealele sa fie achiziționate doar de la producători agricoli sau parteneri de pe filiera, iar documentele care dovedesc proveniența licita sa fie întocmite in forma prevăzuta de lege si sa însoțească transportul, fara excepții.
In conformitate cu art. 480 al 2 din C pr civ a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate si respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiata.
A solicitat judecarea cauzei în lipsa.
Intimata .> a formulatîntâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ce nefondat si menținerea sentinței instanței de fond ca temeinica si legala pentru următoarele considerente:
In fapt, a arătat la data de 16.07.2014, ora 2215, în loc. M., jud.V., la intersecția DN 24A cu DN26, a fost oprit in trafic N. A. V., in calitate de conducător auto al cărăușului societății noastre, de către dl. AS A Mindru A., care, după ce s-a legitimat, a solicitat acestuia, sa prezinte documentele de proveniența pentru cantitatea de grâu transportat.
Urmare acestui lucru i-au fost prezentate agentului constatator CMR pentru transportul mărfurilor in trafic național, Fisa de cântărire mașina, ., aviz de însoțire a mărfii nr. 11/16.07.2014 emis de către .. către ..
După prezentarea avizului de însoțire a mărfii, agentul constatator a solicitat conducătorului auto si contractul de vânzare-cumpărare a mărfii, precum si factura fiscala, făcând referire la prevederile O.U.G nr. 12/2006.
In acest sens, conducătorul auto, i-a explicat agentului constatator ca . contract de vânzare-cumpărare pentru toata marfa transportata, care se afla la punctul de lucru al societății, iar factura urma sa se emită in momentul recepției la baza societății, sens in care era in imposibilitate sa emită factura fiscala in condițiile in care marfa nu era recepționată de către cumpărător.
Neținând cont de susținerile intimatei agentul constatator a purces la întocmirea procesului verbal de contravenție aplicând măsura confiscării întregii cantități de grâu transportata, precum si obligarea intimatei la plata unei amenzi in suma de 5.000 lei.
Consideră intimata că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu rea credința,deoarece . toate actele necesare efectuării unei tranzacții comerciale si care sunt încheiate conform prevederilor O.U.G nr. 12/2006.
. afirmat că a respectat întocmai prevederile O.U.G nr. 12/2006, in condițiile in care, la momentul aplicării sancțiunii contravenționale societatea deținea contract de vânzare-campare si aviz de însoțire a mărfii si urma ca după recepționarea mărfii sa se întocmească factura fiscala de vânzare-cumpărare.
A invocat art.155 alin.l Codul fiscal art. 14 alin. l lit. e, din O.U.G. nr. 12/2006,aratand ca ultimul text de lege nu prevede in mod expres care sunt documentele care trebuie sa însoțească efectuarea unui transport de cereale, iar pentru determinarea acestora urmează a se realiza o interpretare coroborata a următoarelor dispoziții legale incidente in speța- art. 1 lit. e din Legea nr.12/1990, art.3 alin. l lit.w,si pct.2 din Anexa 2,dar si Anexa 3 din Ordinul nr. 2226 din 27.12.2006
In consecința, in urma analizării coroborate a prevederilor legale menționate mai sus, se impune concluzia in sensul ca, documentul care trebuia utilizat în timpul transportului este avizul de insotire a mărfii, in măsura in care nu exista posibilitatea întocmirii facturii in momentul livrării produselor.
Acest punct de vedere a fost expus prin Adresa nr._/27.01.2011 de Ministerului Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Garda Financiara, Comisariatul General, referitor la aplicarea unor prevederi din O.U.G. nr. 12/2006,cu modificările si completările ulterioare.
Astfel prin adresa nr._/27.01.2011, emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Garda Financiara, Comisariatul General, către Patronatul din Industria de Morarit, Panificație si Produse Făinoase Rompan, se exprima punctul de vedere juridic, cu privire la documentele ce trebuie sa insotesca in mod obligatoriu transportul produselor ce fac obiectul O.U.G nr. 12/2006, sens in care se face referire la art. 3 alin. l din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art.1 din Legea nr.82/1991 a contabilității, conform căruia, in situațiile in care, bunurile circula far a sa fie însoțite de factura, documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii. In alin.2 al aceluiași articol se reglementează conținutul minim de informații pe care trebuie sa-l cuprindă avizul de însoțire a mărfii. Astfel, cum se reglementează in anexa nr.2, la actul normativ enunțat, avizul de însoțire a mărfii servește ca document de însoțire a mărfii pe timpul transportului.
Tot in cuprinsul acestui punct de vedere se face referire la prevederile art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990.
Documentul utilizat pe perioada transportului este avizul de însoțire a mărfii, in măsura in care nu exista posibilitatea întocmirii facturii in momentul livrării produselor.
Se mai arata in același document ca in ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare a bunurilor la care se face referire la art. 10 din O.U.G. nr.12/2006, cu modificările si completările ulterioare, reglementează cerințele minimale care trebuie îndeplinite in cazul comercializării produselor, printre care si încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, fara a se institui si obligația prezentării acestora in timpul transportării mărfii.
Mai sustine intimata că art. 3 alin. 1 din O.U.G nr. 12/2006 prevede in mod obligatoriu încheierea contractelor de vânzare-cumpărare si întocmirea facturilor, fara a institui si obligația ca aceste documente sa insotesca transportul cerealelor. A accepta o concluzie contrara ar însemna adăugarea la textul legal. Prin urmare acesta ordonanța nu instituie o excepție de la dispozițiile prevăzute de art. 3 alin 1 din Ordinul nr.226/27.12.2006.
Raportând la dispozițiile legale menționate mai sus si la situația concreta din speța a solicitat sa se rețină ca din coroborarea proceselor verbale de contravenție si cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei rezulta ca pentru cantitatea de grâu transportata a fost depus contractul de vânzare-cumpărare, cat si avizul de insotire a mărfii, urmând ca facura fiscala sa fie întocmita la momentul receptionarii mărfii.
In concluzie, a arătat că la momentul efectuării controlului a prezentat avizul de însoțire a mărfii, întrucât factura fiscala urma sa fie emisa in momentul recepționării acesteia, iar avizul a servit ca document de însoțire a mărfii, a considerat ca s-a făcut dovada provenienței licite a cantității de grau transportate, potrivit dispozițiilor legale. Acesta întrucât prevederile art. 3 alin.2 si art.14 alin.1 lit. e din O.U.G nr. 12/2006 nu instituie obligația ca trasportul de cereale sa fie însoțit numai de factura fiscala indiferent de situație, astfel ca in cazul in care factura nu se emite in momentul livrării mărfii, avizul de însoțire a mărfii reprezintă documentul care însoțește marfa in timpul transportului, potrivit Anexei 3 din Ordinul nr. 2226/27.12.2006.
Cu privire la contractul de vanzare-cumparare, din interpretarea dispozițiilor art.3 alin.2 din O.U.G. nr. 12/2006 rezulta ca este obligatoriu încheierea unui astfel de contract, insa nu se instituie si obligația prezentării contractului in timpul transportului mărfii.
In consecința, a solicitat sa se rețină ca, in calitate de cumpărător, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect vânzarea cantității de grau transportate, prin urmare a respectat prevederile art.3 alin.2 din O.U.G. nr._, neavând nicio releventa faptul ca nu a prezentat acest contract in timpul transportului din moment ce nu exista o astfel de obligație legala.
Prin urmare consideră că a făcut dovada provenienței licite a cantității de grau transportata, astfel ca in mod eronat s-a reținut in sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art 14, all.l, lite, din O.U.G. nr. 12/2006.
Mai relevă că agentul constatator era obligat sa-i aducă la cunoștința dreptul de a face obiectiuni cu privire la conținutul procesului verbal, lucru care nu s-a intamplat,sanctiunea acestei omisiuni fiind nulitatea procesului verbal de contravenție. Fiind vorba de o dispoziție imperativa si care privește dreptul la apărare al contravenientului, actul intocmit in aceste condiții este nul absolut.
A menționat faptul ca, agentul constatator, cu rea credința, la solicitarea petentei ferma de a consemna distinct in procesul verbal la rubrica "Alte mențiuni" obiectiunile . anume faptul ca, . contract si ca factura fiscala urmează sa se emită in momentul recepției), cu privire la modul in care a fost efectuat controlul, acesta a refuzat sa noteze obiectiunile petentei in mod distinct asa cum prevede art.16 alin. 7 din O.G. 2/2001 si in nici un moment nu a vrut sa le ia in considerare si in consecința a incheiat Procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor.
Dupa cum se va observa in cuprinsul procesului verbal la rubrica " mențiuni", agentul constatator, notează "de fata a mai fost si Plăcinta I., in condițiile in care, dupa cum se poate observa cu ochiul liber, procesul-verbal de contravenție nu este semnat de către reprezentantul . in care se confirma obiectiunile . incheierea cu rea credința a procesului verbal de contravenție.
A solicitat să se observe faptul ca, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale este neîntemeiata, si pentru aceste motive să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție prin care este aplicata aceasta, intrucat in conformitate cu prevederile art. 16 alin.7 din O.G. nr.2/2001, ori de cate ori din cuprinsul procesului verbal reiese ca, contravenientul a avut obiectiuni la procesul verbal, iar acestea nu au fost menționate distinct, la rubrica alte mențiuni, se va aplica sancțiunea anularii procesului verbal.
In opinia . cuprinsul procesului verbal nu sunt arătate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, precum si gradul de pericol social al faptei, incalcandu-se in acest fel prevederile art.16 alin. 1, art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001.
Mai sustine că in conținutul procesului verbal nu sunt cuprinse următoarele mențiuni obligatorii pentru agentul constatator :descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;
In sprijinul plângerii a depus practica judiciara considerata relevanta de pe rolul Tribunalului V. si a Tribunalului T..
Finalmente a solicitat respingerea apelului si menținerea hotararii atacate, ca temeinica si legala.
Cu cheltuieli de judecată conform art.451 Cod procedură civilă.
In drept, a invocat art. 205 si urm. C. pr. Civ.
A cerut judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 411 Cod procedură civilă.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Apelul este intemeiat in limitele si pentru argumentele ce succed:
În fapt, prin Procesul-verbal de contravenție . nr._/16.07.2014 intimata S.C. B. S.R.L. a fost sancționată in baza art.14 alin.1 lit.e din OUG 12/_ cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei și confiscarea a 25.740 kg grâu intrucat a transportat în vederea comercializării în localitatea M. jud. V., la intersecția DN24A cu DN26 cantitatea de 25.740 kg grâu fără a avea documente de proveniență legale așa cum prevede art. 3 al. 2 din O.U.G. nr. 12/2006.
Potrivit art.3 alin. (2) din OUG 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale, modificată, vânzarea cerealelor de către producătorii agricoli, pe piața internă sau la export, se realizează pe baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate și a facturilor fiscale, în cazul producătorilor agricoli persoane juridice,iar după art.14 (1) lit.e din acelasi act normativ constituie contraventie transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii și a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparține contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăușie.
Din coroborarea celor texte de lege rezultă că in cazul vanzării cerealelor de catre producatorii agricoli persoane juridice documentele legale justificative de provenienta licita a cerealelor sunt numai contractul de vanzare- cumparare si factura fiscala,documente care trebuie sa insoteasca transportul comercial al cerealelor,altfel fapta constituind contraventia enuntată în precedent.
Aceste norme legale constituie norme speciale,derogatorii principiului specialia generalibus deogant de la norma generala prev.in art.1 lit e din Legea 12/1990 si de la toate celelalte norme invocate de intimata in cauză .Fiind norme speciale se aplica cu prioritate in raport cu normele generale.
S-a recunoscut lipsa la bordul masinii, la momentul controlului, a documentelor in discutie, lipsa care întrunește elementele constitutive ale contraventiei contestate, Avizul de insotire a marfii prezentat neputand substitui in speta contractul de vanzare-cumparare si factura fiscala.
Raportat la aceste considerente sentinta apelata este nelegala deoarece a facut aplicarea unor norme generale- cum ar fi art.1 lit e din Legea 12/1990- lipsind de eficienta tocmai normele speciale-art.3 alin.2- din OUG 12/2006 care reglementează limitativ documentele de provenienta licita in materia comertului cu cereale,ceea ce nu poate fi admis.
Relativ insa la individualizarea sanctiunii principale,plangerea contraventionala este intemeiata deoarece prin aplicarea maximului special al amenzii -5000 lei- s-a incalcat principiul proprotionalitatii sanctiunii cu pericolul social al faptei,pericol social care nu are o gravitate maxima raportat la existenta contractului de vanzare-cumparare si a avizului de insotire a marfii(art.21 alin.3 din OG 2/2001 modif.),si care pericol impunea sanctionarea petentei cu minimul special de 3000 lei.
Relativ la accesoriul cheltuielor de judecată solicitate si probate de petentă se vor acorda numai pentru faza judecatii in fond si proportional pretentiilor admise,astfel cum dispune imperativ art.453 alin.2 C.p.c.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse,Tribunalul,in temeiul art.466 si urm. C.p.c. va admite apelul declarat de apelantul Inspectoratul de Politie al județului V. împotriva sentinței civile nr.182/2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va schimba în parte și, in rejudecare: va admite in parte plângerea contraventionala formulată de petenta . (CUI RO_, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI V.-S.I.F,va reduce la 3000 lei amenda contravenționala aplicată petentei prin Procesul verbal . nr._/16.07.2014 încheiat de intimat prin prepus, mentinand celelalte dispoziții din același Proces - verbal. Totodata va obliga intimatul către petentă la 1250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata proporționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul Inspectoratul de Politie al județului V. împotriva sentinței civile nr.182/2015, pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o schimbă în parte și, in rejudecare:
Admite in parte plângerea contraventionala formulată de petenta . (CUI RO_), cu sediul C., ., jud. C., in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI V.-S.I.F.,cu sediul in V., ..1, jud. V..
Reduce la 3000 lei amenda contravenționala aplicată petentei prin Procesul verbal . nr._/16.07.2014 încheiat de intimat prin prepus.
Menține celelalte dispoziții din același Proces - verbal.
Obligă intimatul către petentă la 1250 lei,cheltuieli de judecata proporționale.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică,astăzi,16 iunie 2015.
pentru PREȘEDINTE, P. I. transferat la Tribunalul Bacău semnează VICEPREȘEDINTE, P. I. M. | Pt.Judecător, C. M. aflată în C.O. VICEPREȘEDINTE, P. I. M. | |
Grefier, C. A. |
Red.P.I./4.08.2015
TEHNORED. CA.4 ex./10.08.2015
.>
Judecător fond R. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 776/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 764/2015. Tribunalul... → |
|---|
