Contestaţie la executare. Decizia nr. 1251/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1251/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 1251/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1251/R/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. R. I.
Judecător A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarată de către recurentul - pârât H. I., cu domiciliul în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. L., cu domiciliul în V., ., nr. 358, . și intimata – terț poprit B. C. R., cu sediul în sector 3, București, .. 5, împotriva sentinței civile nr. 2409/13.06.2013, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul M. L. prin av. P. F., ce depune delegație de substituire pentru avocat titular, C. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al doilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; prin registratura instanței, la data de 14.10.2013, recurentul H. I. a depus la dosar concluzii scrise, ce au fost comunicate la data de 15.10.2013; se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau acte de depus la dosar, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul față de motivele de recurs invocate.
Având cuvântul, intimatul M. L. prin av. subst. av. P. F. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică. Învederează că din probatoriul administrat, respectiv din proba cu înscrisuri, corect a reținut instanța de fond că față de domiciliul real al debitorului, toate actele de executare emise în cauză au fost emise către o altă adresă.
În consecință, corect a reținut prima instanță că au fost încălcate dispozițiile legale incidente, respectiv disp. art. 387 cod proc.civ., care prevăd că nicio executare silită nu poate începe fără o somație prealabilă și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 391 cod proc.civ., potrivit cărora încălcarea dispozițiilor art. 387 cod proc.civ., atrage nulitatea executării silite.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 150 cod proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 alin. 1 cod proc.civ., dându-se decizia de față:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2409 din 13.06.2013 a Judecătoriei V., a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul M. L., în contradictoriu cu intimații H. I. și terțul poprit B. C. R..
S-a dispus anularea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 2/2013 al B. I. D. și S. C..
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea din 29.01.2013 în dosarul_ al Judecătoriei V., a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorului M. L., la cererea creditorului H. I., în temeiul titlului executoriu constând în sentința civilă nr._/18.05.2012 a Judecătoriei Iași (f.20).
În dosarul de executare nr. 2/2013 al B. I. D. și S. C. au fost emise somație de plată de o zi, proces-verbal de cheltuieli din 5.02.2013, comunicate împreună cu titlul executoriu la adresa debitorului din V., ..79, ., . la data de 7.02.2013(f.23).
La data de 8.02.2013, a fost înființată poprire asupra venitului net pe care terțul poprit S.C. BCR S.A. îl datora debitorului, în calitate de angajator, comunicată terțului poprit la 11.02.2013(f.30).
La data de 14.02.2013, în termen legal, contestatorul a formulat contestație la executare.
Instanța a constatat mai întâi că, raportat la art. 3 din Legea nr. 76/2012, contestația la executare, ca incident ivit în cursul procedurii execuționale începute la 8.01.2013 (data cererii de executare silită), este supusă în întregime Codului de procedură civilă 1865.
Astfel, potrivit art. 387 C.p.c., în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea putea începe numai după ce se va comunica debitorului o somație care va cuprinde mențiunile enumerate la alin.1 al textului legal, și, dacă în termenul arătat în somație, debitorul nu-și execută de bunăvoie obligația, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită. Lipsa uneia dintre elementele obligatorii ale somației atrage nulitatea somației în condițiile art. 105 alin.2 teza I, adică numai în situația în care debitorul probează existența unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată altfel.
În cauză, instanța a apreciat că înscrisurile depuse de părți la dosar probau faptul că procedura de comunicare față de debitor, anterior formulării contestației la executare, a fost realizată nelegal, prin prisma punctului 3 al alin.1 de la art. 387 C.p.c., deoarece în realitate domiciliul legal al debitorului este începând cu data de 26.03.2012 în V., . nr. 358 . (f.4), și nu în V., ..79, .. Nu a prezentat relevanță în cadrul procedurii execuționale susținerile intimatului creditor privind nerespectarea de către debitor a obligației de a comunica instanței de fond noul domiciliu, întrucât indiferent de momentul intervenirii schimbării domiciliului, creditorul mai întâi și executorul judecătoresc, în subsidiar, aveau obligația de a verifica acest aspect pentru a asigura cel puțin sub acest aspect legalitatea actelor de executare.
Instanța a apreciat că prin comunicarea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 2/2013 la o altă adresă decât cea la care debitorul contestator locuia, i s-a produs acestuia o vătămare ce nu ar fi putut fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite cu acest viciu, precum și a celor ulterioare, având în vedere dependența acestora din urmă de actul începător de executare. Deși contestatorul a promovat contestația la executare în termenul legal, calculat prin raportare la data comunicării somației din 5.02.2013, aceasta era o simplă coincidență, în realitate termenul începând să curgă de la data la care a dovedit că a luat la cunoștință de executarea silită, fiind informat de către terțul poprit în legătura cu măsura înființată asupra salariului. Însă, vătămarea era produsă prin faptul că debitorului i s-a negat în acest fel dreptul de a executa voluntar obligația conținută în titlul executoriu în termenul de o zi recunoscut de lege, calculat de la data comunicării legale a somației, și de a evita suportarea actualizării creanței și a cheltuielilor specifice îndeplinirii executării silite.
În consecință, cu aplicarea art. 391 C.p.c., instanța a admis contestația la executare formulată și a dispus anularea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul de executare nr. 2/2013 al B. I. D. și S. C..
Instanța a respins capătul de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că potrivit art. 23 alin.1 lit. e din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxa judiciară de timbru achitată pentru contestația la executare se restituie, la cerere, după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, nefiind o cheltuială care cade în sarcina părții adverse, în baza art.274 C.p.c. Efectuarea altor cheltuieli nu a fost probată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul H. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Se arata ca procedura de infiintare a popririi s-a facut in mod legal,adresa de infiintare a popririi a fost comunicata debitorului la adresa comunicata biroului executorului judecatoresc de SEIP Iasi.
Pe de alta parte, poprirea se poate infiinta si fara emiterea unei somatii potrivit dispozitiilor art. 454 Cd.pr.civ.
Intimatul M. L., legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat si menținerea sentinței ca legala si temeinica, pentru următoarele motive:
În mod corect a reținut instanța de fond faptul că somația ca prim act de executare, nu a fost comunicată debitorului la adresa curentă a acestuia ci la o altă adresă. Ca efect al nulității somației, s-au anulat si actele cu caracter subsecvent atinse de viciul actului primar - somația de plata.
De asemenea, corect a apreciat instanța de fond că nici o executare silita nu poate începe decât după o prealabila înștiințare a debitorului.
Obligativitatea somației de plata întemeiata pe art. 387 C.proc.civ. răspunde si înlatură critica recurentului cum ca executarea silita prin poprire se poate realiza fara somație (art. 454).
Susține intimatul că disp. art. 454 se refera la un moment ulterior începerii executării silite si nu are in vedere somația de plata prevăzuta de art. 387 C.proc.civ. Aceasta este o somație generala premergătoare oricărei forme de executare silita, pe cand somația la care se refera art. 454 (in cazul popririi) sau art. 497 (in cazul executării silite imobiliare) sunt somații premergătoare unor forme specifice de executare silita care nu pot avea loc în mod legal decât cu realizarea formalității prevăzute de art. 387 C.proc.civ., respectiv somația de plata prealabilă.
Față de împrejurarea că recurentul nu a contestat situația de fapt ci doar modul in care s-a interpretat si aplicat legea, solicită să se constate că instanța de fond a aplicat si interpretat în mod corect normele legale incidente, recursul fiind neîntemeiat, motiv pentru care apreciază că se impune respingerea acestuia. Cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate disp. art. 312 C.proc.civ, art. 387 și art. 454 C.proc.civ.
Analizand actele si lucrarile dosarului, hotararea recurata, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:
Criticile aduse de recurent hotararii instantei de fond sunt nefondate.
Din actele dosarului de executare nr.2/2013 al B. S. C. I. rezulta ca creditorul H. I. a formulat cerere de executare silita la data de 8.01.2013 impotriva debitorului M. L.. Toate actele de executare ce au fost emise in acest dosar au fost comunicate debitorului la adresa din V. . acesta locuia de la data de 26.03.2012 in V., ..
Rezultă, asadar ca procedura de executare silita a inceput si s-a derulat cu nerespectarea dispozitiilor legale privind comunicarea actelor de executare catre debitor.
Creditorul a ales ca formă de executare silită pentru executarea creanței sale procedura popririi prevăzută de art. 452 Cd.pr.civ.
Potrivit dispozițiilor acestui articol (1) Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
.. art. 454 Cd.pr.civ. ,,Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
(2) În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. 1 terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.,,
Rezultă, așadar, că prin excepție de la regula conform căreia executarea silită poate începe numai după somarea debitorului pentru a-și executa voluntar obligația de plată,consacrată de art.387 Cd.pr.civ.,poprirea se poate înființa si fără somație.
Executorul judecătoresc a comunicat terțului poprit somatia insa in situatia in care a inteles sa comunice si debitorului, aceasta trebuia comunicata la domiciliul sau.
Chiar daca nu era necesara comunicarea somatiei asa cum arata recurentul, totusi, debitorul trebuia instiintat despre masura luata.In conditiile in care debitorului nu i s-a comunicat o instiintare la domiciliul sau privind infiintarea popririi, derularea executarii silite este nelegala.
F. de cele aratate, Tribunalul constata ca recursul formulat este neintemeiat urmand sa fie respins.
In baza art.312 al.1 Cd.pr.civ. Tribunalul va mentine sent. civ. nr. 2409/2013 a Judecatoriei V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de H. I. împotriva sentinței civile nr. 2409 din 13.06.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 octombrie 2013.
Pentru Președinte, E. R. I. - aflat în C.O. - Președinte, S. D. E.. | Judecător, A. A. | Judecător, D. E. S. |
Grefier, R. A. |
Red: A.A./15.11.2013
Tehnored: R.A./15.11.2013
2 ex./15.11.2013
Judecătoria V.: judecător R. M.R.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 624/2013. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 956/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
