Plângere contravenţională. Decizia nr. 649/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 649/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 649/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 649/R/2013
Ședința publică de la 13 Mai 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L.-M. B.
Judecător R.-N. O.
Grefier M.-L. M. F.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurent DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. V. și pe intimat M. V. V. Î. I., declarat împotriva sentinței civile nr.1083 din 05.12.2012 a Judecătoriei Huși, având ca obiect-plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul se află la al doilea termen de judecată; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Față de lipsa părților și având în vedere faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă potrivit disp.art.242 alin.2 Cod pr.civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, după care le declară închise, lăsând cauza în pronunțare.
Ulterior deliberării;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1083 din 05.12.2012 Judecătoria Huși, a dispus admiterea în parte a plângerii contravențională formulate de petenta Î. I. M. V. V., cu sediul în ., jud. V. prin reprezentant, în contradictoriu cu agentul constatator ANAF-
Direcția G. a Finanțelor publice V., cu sediul în V., ., nr.56, jud. V., și în consecință:
A dispus înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 1.000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și pedepsite de art.41 al.2 lit.b) și c) din Legea nr.82/1991, prin procesul-verbal de contravenție ./2011 nr._ încheiat la data de 21.09.2012 de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului..
A pus în vedere petentei prin reprezentant ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
A menținut celelalte prevederi din procesul-verbal de contravenție ca fiind legale și temeinice.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut faptul că prin procesul-verbal de contravenție ./2011 nr._/21.09.2012, de ANAF-Direcția G. a Finanțelor Public V., petenta Întreprinderea I. M. V. V. a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art.41 alin.2 lit.b) și c) din Legea nr.82/1991-a contabilității și art.219 alin.1 lit.f din OG. nr. 92/2003- privind Codul de procedură fiscală.
S-a reținut că la momentul controlului efectuat în data de 21.09.2012, ora 15,00 la sediul petentei din loc.Deleni, ., petenta nu poseda și nu sunt șnuruite și înregistrate la AFP. Huși registrele jurnal de încasări și plăți și registrul de inventar așa cum prevede art.48 punctele 8 și 9 din Legea nr.571/2003. De asemenea, contribuabilul nu depune la organul fiscal teritorial în speță AFP Huși declarația informatică D392A privind livrările de bunuri și prestările de servicii pentru anul 2011 și declarația informatică D394 privind tranzacțiile interne între plătitorii de TVA.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența reprezentantului petentei, însă acesta a refuzat să-l semneze și să primească un exemplar, motiv pentru care la data de 27.06.2012 acesta i-a fost comunicat prin poștă potrivit legii, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 5 din dosar.
Fiind investită, potrivit art.34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării situației de fapt, operând în acest caz prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator.
Pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (în cauzele A. contra României din 04.10.2007 și Telfner contra Austriei din 20.03.2001)a statuat că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, admițând că în favoarea petentului operează prezumția de nevinovăție (care implică dreptul petentului de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul-verbal), atunci când a stabilit că domeniului contravențional i se aplică regulile existente din domeniul penal.
Cum ambele prezumții sunt relative, revine instanței de judecată să determine, pe baza probelor administrate de ambele părți, limita până la care cele două prezumții pot opera. Așadar, sarcina probei revine celui care contestată realitatea consemnărilor din procesul-verbal, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului-agentul constatator.
Pornind de la aceasta instanța, fiind investită, potrivit art.34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, reține:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța mai reține, de asemenea și împrejurarea că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului-verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale în materia drepturilor omului.
Apărările petentei nu sunt de natură să-l exonereze de răspunderea pentru faptele reținute în procesul-verbal.
Aceasta nu a contestat situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul-verbal de contravenție ca urmare a controlului efectuat, arătând doar că nu a avut cunoștință de faptul că era obligată să depună cele două declarații și nici de faptul că trebuia să dețină registrele respective care trebuiau șnuruite și înregistrate la AFP Huși.
Apărarea petentei este nefondată, câtă vreme nimeni nu-și poate invoca propria culpă derivând din necunoașterea legii.
Dimpotrivă, petenta este o persoană autorizată ce are ca obiect de activitate desfășurarea lucrărilor în agricultură, având activități specifice de cultivare și vânzare a produselor agricole.
I. Referitor la contravenția prevăzută de art.219 alin.1 lit.f) din OG. nr.92/2003 republicată, instanța a reținut că petenta se face vinovată de săvârșirea acesteia.
Potrivit art.219 alin.1 lit.f) din OG 92/2003: „Constituie contravenții următoarele fapte: nerespectarea obligațiilor prevăzute la art.53;”
Iar potrivit art. 53 din același act normativ:
„(1) Contribuabilii sunt obligați să furnizeze periodic organelor fiscale informații referitoare la activitatea desfășurată.
(2) Furnizarea informațiilor prevăzute la alin. (1) se face prin completarea unei declarații pe proprie răspundere.
(3) Natura informațiilor, periodicitatea, precum și modelul declarațiilor se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.”
În art. 52 al.1 se prevede că: „ Contribuabilul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligația de a furniza organului fiscal informațiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. În același scop, organul fiscal are dreptul să solicite informații și altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informațiile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în măsura în care sunt confirmate și de alte mijloace de probă.”
Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod obligatoriu pentru contribuabili obligația de a furniza informațiile necesare pentru că pe baza acestora se determină starea de fapt fiscală
Declarația 394 este o declarație informativă ce se referă la livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național. Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA de pe teritoriul României este obligată să declare semestrial toate livrările respectiv prestările de bunuri și servicii pe care le efectuează, precum și achizițiile de bunuri și servicii realizate pe teritoriul României către sau de la alte persoane aflate pe teritoriul României, de asemenea impozabile și înregistrate în scopuri de TVA.
Astfel, în vederea îndeplinirii acestor obligații contribuabilii mai sus menționați sunt obligați să depună formularul 394 "Declarație informativa privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național".
Declarația informativă 392A, privind livrările de bunuri și prestările de servicii efectuat se completează de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, potrivit dispozițiilor art.153 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, a căror cifră de afaceri, efectiv realizată la finele anului calendaristic, este inferioară sumei de 35.000 de euro, calculată în echivalent lei, potrivit legii.
Petenta avea obligația să depună cele două declarații, având în vedere că din evidențele contabile depuse la dosar aceasta a desfășurat activități de genul celor prevăzute de lege ca constituie obiectul unor astfel de declarații.
Așadar, față de fapta reținută, instanța a apreciat că agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii pentru fapta respectivă manifestând mai mult decât indulgență prin aplicarea limitei minime a amenzii,astfel încât solicitarea petentei de înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului nu este fondată, având în vedere că ne situăm în domeniul fiscal ce impune o disciplină din partea tuturor contribuabililor, în vederea evidențierii cât mai corecte a situației fiscale ale acestora.
II. Cât privește contravențiile prevăzute de art.41 al.2 lit. b) și c) din Legea 82/1991 republicată, instanța a reținut că agentul constatator în mod corect a stabilit situația de fapt cu ocazia controlului efectuat.
Potrivit art.48 alin.8 și 9 din legea 571/2003 privind codul fiscal:
(8) Contribuabilii care obțin venituri din activități independente sunt obligați să organizeze și să conducă contabilitate în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidența contabilă, și să completeze Registrul-jurnal de încasări și plăți, Registrul-inventar și alte documente contabile prevăzute de legislația în materie.
(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile și drepturile aferente desfășurării activității.
Petenta nu deținea nici unul din înscrisurile contabile așa cum prevede legea.
În instanță, petenta a arătat că evidența contabilă era ținută pe un înscris denumit „Document cumulativ”, care însă nu era evidențiat la organele fiscale, în sensul că nu era înregistrat la AFP Huși.
Potrivit art.10 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenției:
(1) Dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.
(2) Când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității.
Agentul constatator a cumulat pentru cele două contravenție prevăzute de legea contabilității amenda contravențională, rezultând suma de 1000 lei, iar pentru cealaltă contravenție prevăzută de OG.92/2003-Codul de procedură fiscală a prevăzut amenda în cuantum de 2000 lei, după care potrivit legii le-a cumulat rezultând amenda în cuantum total de 3000 lei.
În ceea ce privește analiza sancțiunii stabilite în procesul-verbal, art. 5 alin. 5 din O.G.2/2001 prevede că aceasta trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite” iar art.21 alin. 3 din același act normativ prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele contravenientului (care este la prima abatere de acest gen) și de celelalte date înscrise în procesul-verbal de contravenție.
Analizând gradul de pericol social concret al faptei săvârșite în conformitate cu criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. 2/2001, instanța a apreciat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa la legea contabilității, însă având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, a admis în parte, plângerea formulată de petentă și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în sumă de 1.000 lei aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și pedepsite de art.41 al.2 lit.b) și c) din Legea nr.82/1991, prin procesul-verbal de contravenție ./2011 nr._ încheiat la data de 21.09.2012 de agentul constatator cu sancțiunea avertismentului.
A pus în vedere petentei prin reprezentant ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs Directia G. a Finanțelor P. V., care a criticat-o pentru netemeinicie, respectiv pentru eronata înlocuire de către instanța de fond a sancțiunii amenzii în cuantum de 1.000 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute și pedepsite de art.41 al.2 lit.b) și c) din Legea nr.82/1991 cu sanctiunea avertismentului, care este prea blândă raportat la gradul de pericol social concret al faptei si la periculozitatea făptuitorului.
Recurentul nu și-a motivat în drept cererea. Cele învederate se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C..
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, dar a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind întemeiată, sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. .41 alin.2 lit.b) și c) din Legea nr.82/1991-a contabilității, fiind prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de către intimată si la persoana acesteia, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea acesteia
Prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr._/21.09.2012, intimata Întreprinderea I. M. V. V. a fost sancționată cu amenda contravenționala în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.41 alin.2 lit.b) și c) din Legea nr.82/1991-a contabilității (care a fost înlocuită de către instanța de fond cu sancțiunea avertismentului), si cu amenda contravențională în cuantum de 2.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.219 alin.1 lit.f din OG. nr. 92/2003- privind Codul de procedură fiscală.
S-a reținut că la momentul controlului efectuat în data de 21.09.2012, ora 15,00 la sediul petentei din loc.Deleni, ., petenta nu poseda și nu sunt șnuruite și înregistrate la AFP. Huși registrele jurnal de încasări și plăți și registrul de inventar așa cum prevede art.48 punctele 8 și 9 din Legea nr.571/2003(faptă încadrată în prevederile art.41 alin.2 lit.b) și c) din Legea nr.82/1991-a contabilității). De asemenea, contribuabilul nu depune la organul fiscal teritorial în speță AFP Huși declarația informatică D392A privind livrările de bunuri și prestările de servicii pentru anul 2011 și declarația informatică D394 privind tranzacțiile interne între plătitorii de TVA( fapta încadrată în prevederile art.219 alin.1 lit.f din OG. nr. 92/2003- privind Codul de procedură fiscală).
Potrivit prevederilor art. 5 al.5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că intimata, printre altele, la data de 21.09.2012, ora 15,00 la sediul petentei din loc.Deleni, ., nu poseda și nu sunt șnuruite și înregistrate la AFP. Huși registrele jurnal de încasări și plăți și registrul de inventar așa cum prevede art.48 punctele 8 și 9 din Legea nr.571/2003(faptă încadrată în prevederile art.41 alin.2 lit.b) și c) din Legea nr.82/1991-a contabilității).
Totodată, recurenta Direcția G. a Finanțelor P. V. nu a făcut dovada că reclamanta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte de aceiași natură prin alt proces verbal de constatare si sancționare contravențională..
Raportat la cele expuse mai sus, având în vedere că sancțiunea contravențională trebuie să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, reținem că fapta comisă de către intimată pentru care s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 1.000 lei cu sancțiunea avertismentului are un grad de pericol social relativ scăzut, sancțiunea amenzii fiind prea aspră raportat la împrejurările săvârșirii faptei și la circumstanțele personale ale intimatei, cu privire la care nu s-a făcut dovada faptului că a mai fost sancționată contravențional si care a recunoscut săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa prin procesul verbal cenzurat în prezenta cauză, sancțiunea principală adecvată în ceea ce privește contravenția prev. de art.41 alin.2 lit.b) și c) din Legea nr.82/1991-a contabilității, fiind cea a avertismentului.
În concluzie, pentru considerentele învederate mai sus, tribunalul reține că sentința recurată este întemeiată sub aspectul înlocuirii sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.41 alin.2 lit.b) și c) din Legea nr.82/1991-a contabilității, cu sancțiunea avertismentului.
Pentru toate cele învederate mai sus, instanța de recurs constata că sentința atacata este întemeiată, instanța de fond făcând o corectă aplicare a legii raportat la probatoriile administrate în cauză, astfel că, în temeiul prevederilor art. 312 C., se va respinge recursul declarat de către de Direcția G. a Finanțelor P. V. împotriva sentinței civile nr.1083 din 5.12.2012 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de Direcția G. a Finanțelor P. V. împotriva sentinței civile nr.1083 din 5.12.2012 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2013.
Președinte, A. C. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, M.-L. M. F. |
Red./teh.red.L.M.B.
Teh.red.M.M.F.
2 ex./27.05.2013
Jud.fond: I.-C.A.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 993/2012. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 624/2013. Tribunalul... → |
|---|
