Fond funciar. Decizia nr. 40/2012. Tribunalul VASLUI

Decizia nr. 40/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-01-2012 în dosarul nr. 40/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVIL

DECIZIE Nr. 40/R/2012

Ședința publică de la 10 Ianuarie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE P. C. D.

Judecător M.-C. Ț.

Judecător E. R. I.

Grefier A. C.

-----------

Pe rol se află spre soluționare cererea de revizuire formulată de revizuenta BAGEAG S. moștenitor al defunctei Ș. V. în contradictoriu cu intimații B.-D. O.-M.-O.-A., intimat C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, intimat C. L. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, împotriva deciziei civile nr. 1192 din 19.12.2010 a Tribunalului Tulcea, având ca obiect - fond funciar, dosar strămutat de la Tribunalul Tulcea.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde avocat N. C. pentru revizuenta Bageag S., cu împuternicire avocațială aflată la fila 31 din dosar, precum și avocat I. J. în calitate de apărător ales al intimatei B. – D. O. M., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila nr. 8 din dosar, lipsă fiind celelalte părți .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: la termenul de judecată din data de 22-11-2011 cauza a fost suspendată în temeiul art. 155 indice 1 alin. 1 din Codul de pr. civilă ; la data de 22-11-2011, prin registratura instanței s-a depus la dosar o cerere de repunere a cauzei pe rol de către apărătorul ales al revizuentei, fiind atașate cererii înscrisurile puse în vedere de către instanță ; nu s-a făcut dovada achitării timbrajului aferent cererii de repunere pe rol ; se solicită ca judecata cauzei să se facă și în lipsa părților;

S-au verificat actele de la dosar, după care avocat N. C. depune la dosar chitanțele prin care face dovada complinirii timbrajului aferent cererii de repunere pe rol, respectiv taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei .

Instanța pune în discuția părților soluționarea cererii de repunere pe rol formulată de revizuentă, prin apărător.

Avocat N. C. în calitate de apărător al revizuentei Bageag S., având cuvântul în susținerea cererii de repunere pe rol, solicită instanței admiterea acesteia, motivat de faptul că la termenul la care s-a dispus suspendarea acesta s-a prezentat în sala de judecată după strigarea cauzei, fiind depuse prin registratura instanței înscrisurile puse în vedere .

Față de aceste considerente apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății .

Avocat I. J. în calitate de apărător ales al intimatei B. – D. O. M., arată că este de acord cu repunerea cauzei pe rol.

Instanța, în temeiul art. 245 pct. 1 Cod pr. civilă coroborat cu dispozițiile art. 155 indice 1 Cod pr. civilă, încuviințează cererea de repunere a cauzei pe rol, dat fiind faptul că revizuenta a depus la dosar înscrisurile puse în vedere la un termen anterior, conformându-se dispozițiilor instanței .

Avocat N. C. depune la dosar cu listă un set de înscrisuri – 7 la număr, procedându-se la înmânarea unui duplicat al acestora și către apărătorul părții adverse, procedându-se ulterior la confruntarea acestora.

Nemaifiind alte cereri de formulat și înscrisuri de depus la dosar instanța constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților cu privire la cele două excepții invocate de intimată cât și față de cererea de revizuire .

Avocat I. J., având cuvântul față de excepțiile invocate prin intermediul întâmpinării, apreciază cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire că în speță nu sunt îndeplinite condițiile imperative stabilite prin art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de pr. civilă . Fiind depuse în susținerea acestui temei legal două înscrisuri, respectiv un certificat de moștenitor din anul 1993 și un alt înscris eliberat de Arhivele Statului Tulcea și trimis Comisiei Locale de Fond Funciar Somova, care nu a fost parte în proces .

Aceste înscrisuri depuse în susținerea cererii de revizuire nu pot constitui, în temeiul legii, înscrisuri doveditoare care să nu fi putut fi prezentate printr-o împrejurare mai presus de voința părților, neaflându-ne în situația unui caz de forță majoră, ci de lipsă de diligență a părții, care a stat în pasivitate pe parcursul derulării tuturor stadiilor procesuale, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 723 alin. 3 din Codul de pr. civilă drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună – credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, situație în care nu se regăsește și revizuenta .

Față de aceste considerente se apreciază că cererea de revizuire nu este admisibilă .

Un alt aspect ce trebuie avut în vedere este faptul că revizuenta Bageag S. nu a făcut dovada faptului că a acceptat moștenirea rămasă de la defuncta sa mamă, Ș. V. .

S-a susținut de către partea adversă faptul că nu s-a aflat în posesia acestor înscrisuri însă din certificatul de moștenitor din 1993, respectiv ultima filă, se află semnătura de primire a defunctei S. V., prin urmare nu se poate susține contrariul la acest moment.

Cu privire la celălalt act de la Arhivele Statului s-a încercat a se susține faptul că acest înscris ar fi fost reținut de partea potrivnică, respectiv Primăria Somova, fiind eliberat la data de 14-03-2011, și astfel revizuenta s-a aflat în imposibilitatea de a-l prezenta instanței, însă Primăria Somova nu a fost parte în proces, astfel încât acest înscris nu poate produce efecte juridice .

Din verificările efectuate de și rezultatele anchetelor penale s-a emis o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală, iar la filele 18-20 sunt făcute o . mențiuni cu privire la faptul că au fost încheiate cu privire la aceste suprafețe de teren o . înscrisuri false, de împroprietărire, acte subsecvente .

Concluzionând, avocat I. J. solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a acțiunii în raport de prevederile art. 723 alin.1 coroborat cu dispozițiile art. 108 alin. 4, respectiv art. 322 pct. 5 din Codul de pr. civilă.

Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.

Avocat N. C., având cuvântul față de excepțiile invocate arată că în condițiile art. 322 pct. 5 teza a II-a Cod pr. civilă partea reprezentată s-a aflat într-o împrejurare mai presus de propria sa și nu a putut prezenta înscrisurile despre care s-a făcut vorbire .

S-a făcut dovada faptului că certificatul de moștenitor a fost emis în anul 1993 după decesul autorului lui Ș. V., pentru ca în anul 2000 să fie emis titlul de proprietate, interval de timp în care părțile nu au mai efectuat alte demersuri, primind ocazional dividente de la ., unde a fost depus certificatul în original .

Cu privire la celălalt înscris care nu a fost prezentat și emis de Arhivele Statului, revizuenta a primit de la Primăria Somova, după data de 21.03.2011 tabelul nominal cu terenurile preluate la HCM 308/1953, emise de Arhivele Statului la data de 14.03.2011 și de la Arhiva Succesorală Tulcea - certificatul de calitate de moștenitor nr. 659/9.08.1993, în data de 31.03.2011.

P. aceste considerente se solicită respingerea excepțiilor ca fiind nefondate.

Cu privire la fondul cauzei, avocat N. C. solicită instanței a avea în vedere faptul că dreptul de proprietate al reclamantei a fost recunoscut de la nivelul anului 1991, când a fost înscrisă în calitate de acționar la . .

Astfel în anul 1991, după apariția Legii nr. 18/1991 autorul revizuentei s-a prezentat la C. Tulcea care l-a îndrumat către C. locală Somova unde a solicitat suprafața de 9 ha pe care o deținuse în proprietate și pentru care încă mai deținea actele vechi prin care a făcut dovada proprietății.

Acesta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului deținut și ulterior a fost validat ca acționar la IAS-ul unde se afla terenul, respectiv IAS 9 Mai Tulcea, în prezent . Tulcea.

La data de 02.02.1993 autorul defunctei a decedat, iar aceasta s-a prezentat la notariatul de Stat Tulcea cu adeverința eliberată, fiind eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr. 659/9.08.1993, certificat cu care partea s-a prezentat la S.C. Agroindustriala Dealu SA Tulcea, fiind luată în evidențe pe baza certificatului de moștenitor, iar în anul 2000 revizuenta a primit titlul de proprietate.

Suprafața de 9 ha. teren arabil deținută de autorul revizuentei a fost trecută pe numele acesteia în anii 1950-1953, astfel că acest teren a trecut în proprietatea statului conform HCM 308/1953.

În raport de decizia pronunțată de Tribunalul Tulcea – Secția C. Administrativ și Fiscal revizuenta a procedat la căutarea înscrisurilor care au fost reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi prezentate din motive mai presus de voința acesteia, potrivit art. 322 alin. 5 teza a II-a, iar starea fragilă de sănătate a acesteia a împiedicat-o să urgenteze depunerea acestora.

În susținerea aspectelor arătate se depune practică judiciară, respectiv decizia civilă nr. 1146/25-11-2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .

Concluzionând, se solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată . Nu se solicită cheltuieli de judecată pentru această fază procesuală.

În apărare, avocat I. J. arată că apărătorul revizuentei a invocat starea de boală a defunctei Ș. V., fără însă a face dovezi cu privire la existența acesteia, pentru a fi îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 din Codul de pr. civilă.

Cu atât mai mult cu cât aceasta a avut apărător, care i-a reprezentat interesele pe parcursul derulării tuturor cauzelor în care a figura ca parte .

Din extrasul obținut de la Arhivele Naționale rezultă faptul că revizuenta Ș. V. a avut în proprietate suprafața de teren de 9 ha, situată pe mereaua . în Tulcea, ..

O altă problemă ce trebuie analizată de către instanță este aceea că, cererea de reconstituire a fost făcută de G. A., iar titlul de proprietate este eliberat pe numele lui Ș. V., în condițiile în care aceasta nu a formulat în nume propriu o astfel de cerere.

Se solicită respingerea cererii de revizuire, cu acordarea de cheltuieli de judecată, conform chitanțelor de la dosar.

În replică, avocat N. arată că la nivelul anului 1993 autorul lui Ș. V. a devenit acționar și în aceste condiții s-a eliberat titlul de proprietate .

Instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare atât pe excepții invocate cât și față de cererea de revizuire.

INSTANȚA

Deliberând asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1192 din 09.12.2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a fost admis recursul civil formulat de recurenta reclamantă B. D. O. M. O. A. împotriva sentinței civile nr. 3538 din 12.12.2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. V., C. Județeană P. S. D. De P. Privată Asupra Terenurilor Tulcea și C. L. P. S. D. de P. Privată Asupra Terenurilor Tulcea și în consecință a fost modificată Sentința nr. 3538/2 decembrie 2009 a Judecătoriei Tulcea în totalitate, în sensul că admite acțiunea reclamantei și constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2000 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, numai în legătură cu suprafața de 4.366 m.p., tarlaua 18, . class="Style3"> Prin aceeași decizie au fost obligate intimatele C. Județeană și S. V. la cheltuielilor de judecată de 2013 lei către recurentă (fond și recurs).

P. a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente.

În motivarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut pe de o parte că, din probele administrate în cauză, respectiv adresa nr. FF 2235/30.10.2009, emisă de C. Județeană Tulcea (fila 85 dosar) rezultă că defunctul G. A., despre care se susține că este autorul reclamantei, nu a fost înscris în registrul agricol cu suprafața de teren pentru care s-a făcut reconstituirea dreptului în favoarea pârâtei S. V. ia pe de altă parte că, nici pârâta S. V. nu a figurat în registrul agricol cu această suprafață de teren pentru care s-a dispus reconstituirea așa cum rezultă și din adresa nr._ din 21.10.2009.

Tribunalul a reținut de asemenea că, Ștefaescu V. nu a avut niciodată teren în proprietate pe care să-1 fi predat la C.A.P. sau la stat ori că a moștenit astfel de terenuri și nici că G. A., care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 9 ha teren prin cererea nr. 897/12.03.1991, a predat la C.A.P. ori la stat, această suprafață de teren cu care nu a figurat în registrul agricol. Din probele administrate a rezultat însă în ce o privește pe reclamantă, că autoarea acesteia, I. V. A. a avut în proprietate o suprafață de teren conform actelor de proprietate aflate la dosar, din care suprafața de 2 ha și 3700 m.p. a fost preluată la stat, prin confiscare con Decretului 83/1949, teren pe care 1-a solicitat în baza Legii nr. 18/1991, cu cererea nr. 2940/06.03.1991, fiind înscrisă ulterior în anexa 36 (locatori) poziția 59.

Se arată în decizie că, instanța de fond a reținut greșit că pârâta era îndreptățită la reconstituire în condițiile în care nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, dar și că G. A. a predat la stat prin H.C.M. 308/1953 suprafața de 9 ha teren doar pe susținerea acestuia din cererea de reconstituire a dreptului, deoarece, singurul act depus de către cele două comisii de fond funciar a fost doar un tabel cu persoanele considerate acționare la S.C. DEALU S.A. Tulcea, act care nu se coroborează cu niciun alt înscris din dosar ori din dosarele conexau evident că pârâta nu a făcut dovada calității de persoană îndrept.

În final, tribunalul a mai reținut pe de o parte că, în baza relațiilor furnizate de către instituțiile implicate rezultă că, într-adevăr nu există proces verbal de punere în posesie pentru pârâtă pentru suprafața de teren atribuită în baza titlului de proprietate contestat dar aceasta nu constituie un motiv de nulitate absolută printre cele prevăzute de art. III alin. 1 din titlul V iar pe de altă parte că, în ceea ce privește lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, reținută în mod greșit de către prima instanță, se constată că acest interes există, de vreme ce reclamanta a solicitat inițial reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament

Împotriva acestei decizii, intimata Ș. V. a formulat cerere de revizuire, pentru următoarele considerente:

În motivarea cererii revizuenta, expunând situația de fapt, a arătat că soluția instanței de control judiciar este nelegala si netemeinică deoarece, suprafața de 9 ha. teren arabil deținuta de autorul său a fost trecuta pe numele său in anii 1950-1953, astfel ca acest teren a trecut in proprietatea Statului conform HCM 308/1953, ea fiind cea care a fost deposedata .

Revizuenta a mai susținut că, după pronunțarea Deciziei civile nr. 1192/09.12.2010, a Tribunalului Tulcea, a luat legătura cu domnul apărătorul său și a procedat la căutarea înscrisurilor care au fost reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi prezentate din motive mai presus de voința mea, primind în acest fel, de la Primăria Somova, după data de 21.03.2011 Tabelul nominal cu terenurile preluate la HCM 308/1953, emise de Arhivele Statului la data de 14.03.2011 si de la Camera Notarilor Publici Constanta, Arhiva Succesorala Tulcea Certificatul de calitate de moștenitor nr. 659/9.08.1993, in data de 31.03.2011.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 si art. 323 si următoarele Cod procedură civilă .

În dovedirea susținerilor, revizuenta a atașat cererii de revizuire, în copii, Tabelul nominal cu terenurile preluate la HCM 308/1953, emise de Arhivele Statului la data de 14.03.2011 si de la Camera Notarilor Publici Constanta, Arhiva Succesorala Tulcea Certificatul de calitate de moștenitor nr. 659/9.08.1993 ( filele 6 – 9 dosar nr._ Tribunalul Tulcea) .

Intimata B. D. O. M. O. A., legal citată, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei tribunalului ca fiind temeinică și legală .

În primul rând, intimata a invocat excepțiile inadmisibilității și a tardivității, arătând pe de o parte că, față de temeiul de drept și motivele invocate cererea este inadmisibilă, revizuenta nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor legale cerute de lege, respectiv, nu a făcut dovada ca înscrisurile anexate la cerere ar fi fost fi reținut de intimată sau alta parte din proces si nu a făcut nici dovada ca nu le-a putut înfățișa in recurs dintr-o împrejurare mai presus de voința sa .

În motivarea celei de-a doua excepții, intimata a învederat că, din examinarea certificatului de moștenitor nr.659/1993 eliberat ce Notariatul de Stat Tulcea, rezultă fără urma de îndoiala ca S. V. cunoștea de existenta acestui document din data de 30 septembrie 1993, data la care a confirmat prin semnătura sa primirea unui exemplar al certificatului de moștenitor, astfel că, aflându-se in posesia acestui înscris încă din 30 martie 1993 nu se poate susține vreo parte din proces ar fi reținut acest înscris si nici ca certificatul de moștenitor ar fi fost descoperit dupa pronunțarea deciziei a cărei revizuire se cere atâta vreme cat revizuenta se afla in posesia certificatului inca din 30.09.1993, semnând de primirea lui.

Cu privire la fondul cererii de revizuire, intimata a precizat că aceasta este nefondată deoarece, revizuenta, în motivarea in fapt a cererii invoca propria culpa în condițiile în care, nimeni nu a împiedicat-o ca atunci când s-a judecat cauza la în toate ciclurile procesuale derulate, sa depună minime diligente si sa obțină înscrisurile depuse in susținerea prezentei cereri de revizuire, acestea nefiind reținute de vreo parte potrivnică .

În dovedirea susținerilor, intimata a depus la dosar, în copii, un set de înscrisuri .

Determinat de faptul că, prin Încheierea civilă nr. 5602/29.06.2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul V., prin încheierea din 22 septembrie 2011, Tribunalul Tulcea a dispus înaintarea dosarului spre instanța desemnată să soluționeze cauza.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului V. la data de 4 octombrie 2011 .

Cum în fața Tribunalului Tulcea s-a făcut dovada decesului revizuentei ( fila 23 dosar nr._ Tribunalul Tulcea) și introducerea în cauză a moștenitoarei acesteia - Bageac S. ( fila 48 dosar nr._ Tribunalul Tulcea), după investire, Tribunalul V. a solicitat acesteia din urmă să facă dovada calității de moștenitoare a autoarei sale Ș. V., să precizeze expres dacă dorește să continue acțiune promovată de autoarea sa și să facă dovada depunerii înscrisurilor în baza cărora s-a formulat cererea de revizuire, mai exact dovada comunicării extrasului de la Arhivele Naționale – Serviciul Județean Tulcea, aflat la fila 9 din dosarul Tribunalului Tulcea .

Prin precizarea depusă la termenul din 22 noiembrie 2011, Bagea S. a învederat că înțelege să își însușească cererea de revizuire formulată de autoarea sa. Precizărilor le-au fost atașate, în copii, înscrisuri ( filele 33 – 36 dosar nr._ Tribunalul V.).

De asemenea, prin concluziile scrise depuse în fața Tribunalului V., intimata C. Județeană P. S. D. De P. Privată Asupra Terenurilor Tulcea a solicitat admiterea cererii de revizuire.

La termenul din 10 ianuarie 2012, constatând că nu mai sunt alte cereri, instanța a acordat cuvântul părților pe excepții și pe cererea de revizuire.

Conform art. 137 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să soluționeze cu prioritate excepțiile invocate:

Excepția tardivității este nefondată .

Decizia civilă nr. 1192 a fost pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 09.12.2010, decizie împotriva căreia, revizuenta a formulat cerere de revizuire la data de 14.04.2011.

Dispoziții legale incidente:

Cod procedură civilă: 324 alin 1 pct. 5: „(1) Termenul de revizuire este de o luna si se va socoti: 4. in cazurile prevazute de art. 322 pct. 5, din ziua in care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca ori, dupa caz, din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere ”.

În ce privește excepția tardivității introducerii cererii de revizuire, instanța urmează să o respingă, întrucât Tabelul nominal cu terenurile preluate la HCM 308/1953, pe care se întemeiază cererea este emisă de Arhivele Statului – Serviciul Județean Tulcea la data de 14.03.2011, iar data înregistrării la instanță a cererii de revizuire este, așa după cum am precizat, 14.04.2011, fiind respectat termenul prevăzut de art. 324 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă. Este de remarcat că, ne aflăm înăuntrul termenului de 30 de zile, chiar dacă nu se face dovada comunicării acestui în scris către revizuentă, dat fiind faptul că înscrisul invocat este emis la data de 14.03.2011, deci comunicarea acestuia s-a făcut, evident, ulterior emiterii, cu atât mai mult cu cât, înscrisul a fost eliberat la solicitarea unei alte persoane.

Pe de altă parte, deși este adevărat faptul că, revizuenta era în posesia Certificatului de calitate de moștenitor nr. 659/9.08.1993 încă de la data de 09.09.1993, așa cum este atestat chiar de către revizuentă prin semnătură ( fila 6 verso dosar nr._ Tribunalul Tulcea), acest lucru nu poate atrage tardivitatea cererii, dat fiind caracterul indivizibil al acesteia. Astfel, excepția urmează a fi analizată prin raportare la cererea de revizuire ca un tot unitar și nu fragmentat, funcție de fiecare dovadă invocată, drept pentru care, față de actul emis de către Arhivele Statului – Serviciul Județean Tulcea, instanța apreciază că cererea este formulată în termen.

P. aceste considerente, urmează ca excepția să fie respinsă.

Excepția inadmisibilității, este de asemenea neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință:

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Astfel, în ceea ce privește revizuirea deciziilor pronunțate în recurs, condiția impusă de norma procedurală este aceea ca, aceasta să evoce fondul, ceea ce presupune schimbarea situației de fapt reținută de instanța de fond, în urma analizării probelor de către instanța de recurs . De asemenea, nici hotărârile pronunțate de instanța de recurs, prin care recursul a fost respins fără a se evoca fondul, menționându-se situația de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată, nu pot fi atacate cu revizuirea .

Or, decizia ce face obiectul prezentei cereri de revizuire evocă fondul deci cererea este admisibilă.

Faptul că, față de motivele invocate, sunt sau nu incidente dispozițiile punctului 5 al art. 322 Cod procedură civilă, ține de temeinica cererii și nu de admisibilitatea acesteia, pentru a se constata acest lucru fiind necesar o apreciere a instanței, deci ne aflăm în situația în care, excepția inadmisibilității invocată de către intimată, vizează neîndeplinirea unei cerințe a dreptului subiectiv pretins, care este o condiție de fond a dreptului și nu de exercițiu a acțiunii .

De altfel, accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil este asigurat, sub toate aspectele, deoarece, prin legea se asigură și accesul la instanțele judecătorești, legiuitorul reglementând dreptul cetățeanului de a apela la justiție pentru satisfacerea drepturilor sale, iar în cadrul acestei proceduri instanțele se pronunță asupra încălcării dispozițiilor legale .

În sprijinul celor reținute anterior, instanța are în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că „dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut”, precum și că „există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept.” ( cauza „Golder contra Regatului Unit”, 1975 ) . De altfel, soluția inadmisibilității cererii de revizuire nu întrunește exigențele impuse de art.6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, referitor la garanțiile unui proces echitabil, în condițiile în care, CEDO a decis in mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal – componentă a garantiilor mentionate – cuprinse in marja de apreciere, lasata de prevederile Convenției si de jurisprudența organelor sale la dispozitia statelor, cuprinde si condițiile in care poate fi atacata o hotărâre a unei instante de fond .

Astfel, atât timp cât revizuenta a urmat o procedură instituită de lege și a formulat o acțiune în baza unei norme legale, care permite acestuia să se adreseze instanței pentru apărarea și valorificarea drepturilor sale, acțiunea nu poate fi considerată inadmisibilă .

Analizând actele dosarului de recurs în raport de prevederile legale care reglementează revizuirea, instanța reține următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1192 din 09.12.2010 pronunțată de Tribunalul Tulcea, a fost admis recursul civil formulat de recurenta reclamantă B. D. O. M. O. A. împotriva sentinței civile nr. 3538 din 12.12.2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea în contradictoriu cu intimații pârâți Ș. V., C. Județeană P. S. D. De P. Privată Asupra Terenurilor Tulcea și C. L. P. S. D. de P. Privată Asupra Terenurilor Tulcea și în consecință a fost modificată Sentința nr. 3538/2 decembrie 2009 a Judecătoriei Tulcea în totalitate, în sensul că admite acțiunea reclamantei și constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2000 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, numai în legătură cu suprafața de 4.366 m.p., tarlaua 18, . class="Style3"> Prin aceeași decizie au fost obligate intimatele C. Județeană și S. V. la cheltuielilor de judecată de 2013 lei către recurentă (fond și recurs).

În motivarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut, în esență că, Ștefaescu V. nu a avut niciodată teren în proprietate pe care să-1 fi predat la C.A.P. sau la stat ori că a moștenit astfel de terenuri și nici că G. A., care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 9 ha teren prin cererea nr. 897/12.03.1991, a predat la C.A.P. ori la stat, această suprafață de teren cu care nu a figurat în registrul agricol dar și faptul că, revizuenta nu a figurat în registrul agricol cu această suprafață de teren pentru care s-a dispus reconstituirea așa cum rezultă și din adresa nr._ din 21.10.2009.

Tribunalul a reținut de asemenea că, din probele administrate a rezultat însă în ce o privește pe reclamantă, că autoarea acesteia, I. V. A. a avut în proprietate o suprafață de teren conform actelor de proprietate aflate la dosar, din care suprafața de 2 ha și 3700 m.p. a fost preluată la stat, prin confiscare conform Decretului 83/1949, teren pe care 1-a solicitat în baza Legii nr. 18/1991, cu cererea nr. 2940/06.03.1991, fiind înscrisă ulterior în anexa 36 (locatori) poziția 59.

Se arată în decizie că, instanța de fond a reținut greșit că pârâta era îndreptățită la reconstituire în condițiile în care nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, dar și că G. A. a predat la stat prin H.C.M. 308/1953 suprafața de 9 ha teren doar pe susținerea acestuia din cererea de reconstituire a dreptului, deoarece, singurul act depus de către cele două comisii de fond funciar a fost doar un tabel cu persoanele considerate acționare la S.C. DEALU S.A. Tulcea, act care nu se coroborează cu niciun alt înscris din dosar ori din dosarele conexau evident că pârâta nu a făcut dovada calității de persoană îndrept.

În final, tribunalul a mai reținut pe de o parte că, în baza relațiilor furnizate de către instituțiile implicate rezultă că, într-adevăr nu există proces verbal de punere în posesie pentru pârâtă pentru suprafața de teren atribuită în baza titlului de proprietate contestat dar aceasta nu constituie un motiv de nulitate absolută printre cele prevăzute de art. III alin. 1 din titlul V iar pe de altă parte că, în ceea ce privește lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, reținută în mod greșit de către prima instanță, se constată că acest interes există, de vreme ce reclamanta a solicitat inițial reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament

Dispoziții legale incidente:

Potrivit art. 322 alin 1 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă :” Revizuirea unei hotărâri ramase definitiva in instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere in următoarele cazuri: ;;5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere ;

Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Din analiza cererii de revizuire, raportat la probatoriul administrat în cauză și la dispozițiile legale incidente, rezultă că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință .

În ceea ce privește motivul de revizuire reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă:

Prima situație reținută de dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă( atunci când s-au descoperit înscrisuri doveditoare) are în vedere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții pentru admisibilitatea cererii de revizuire: invocarea unui înscris, nou, doveditor, determinant, să fi existat la data pronunțării hotărârii, să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

P. a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a)partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;

b)înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

c)înscrisul să nu fi putut produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților(se are în vedere forța majoră);

d)înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată.

În conformitate cu prevederile art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate, ceea ce înseamnă că revizuirea pentru acest motiv se poate cere numai în ipoteza când se face dovada reținerii sau a imposibilității prezentării .

În ceea ce privește certificatul de calitate de moștenitor nr. 659/9.08.1993, acesta nu se încadrează printre înscrisurile prevăzute de art. 322 pct. 5, pentru că se afla în posesia revizuentei încă de la data de 09.09.1993, așa cum este atestat chiar de către aceasta prin semnătură ( fila 6 verso dosar nr._ Tribunalul Tulcea). Mai mult decât atât, starea de sănătate nu poate constitui o împrejurare mai presus de voința revizuentei de a depune acest înscris, având în vedere numeroasele cicluri procesuale prin care a trecut acest dosar.

Nici cel de-al doilea înscris nu întrunește exigențele impuse de textul de lege redat mai sus. În conformitate cu prevederile art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate, ceea ce înseamnă că revizuirea pentru acest motiv se poate cere numai în ipoteza când se face dovada reținerii sau a imposibilității prezentării .

Or, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 322 alin 1 pct. 5 Cod procedură civilă, rezultă că Tabelul nominal cu terenurile preluate la HCM 308/1953, pe care se întemeiază cererea, se afla în arhiva unei instituții publice, respectiv a Arhivelor Statului – Serviciul Județean Tulcea ( filele 6 – 9 dosar nr._ Tribunalul Tulcea), acesta putând fi solicitat de către revizuentă oricând în cursul derulării procesului .

Așa cum s-a statuat în practica judiciară, ignorarea ori simpla necunoaștere a unor înscrisuri care se găseau în arhiva unității, nu constituie o împrejurare de necunoaștere a existenței înscrisului, mai presus de voința sa, ci o deficiență de apărare sau de pregătire a apărării în acțiunea de revendicare de către proprietarul deposedat a imobilului naționalizat.

În speță, revizuenta și nici moștenitoarea acesteia nu a dovedit faptul că a fost împiedicată să obțină înscrisul pe timpul derulării judecății dintr-o împrejurare de forță majoră, instanța supremă statuând, într-o decizie de speță, în sensul că, „în cazul în care înscrisul invocat este o adresă a Registrului Comerțului, pe care partea putea să o solicite în orice moment al judecății, nefiind împiedicată cu nimic să o facă, nu există motiv de revizuire ”.

Or, Hotărârea Consiliului de miniștrii nr. 308 din 1 februarie 1953 și tabelul anexă, puteau fi solicitate de către revizuentă oricând instituției publice, cu atât mai mult cu cât era vorba de o situație juridică ce o privea personal. Așadar, înscrisul invocat de către revizuentă nu poate fi considerat ca îndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru a determina admiterea unei cereri de revizuire .

În acest sens, instanța are în vedere practica judiciară în materie, respectiv decizia nr. 2204/1977 a Tribunalului Suprem - secția civilă, decizia nr.893/1998 C.S.J., secția comercială, decizia nr.5730 din 29 iunie 2005 - Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr.5436/2006 - Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 627 din 3 februarie 2010 și decizia nr. 249 din 17 mai 2010 a Curții de Apel Iași.

Celelalte susțineri, referitoare la validitatea titlului de proprietate nu se circumscriu motivelor expres prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă, vizând fondul acțiunii, astfel că nu pot face obiectul analizei instanței.

Pe de altă parte, este de reținut și jurisprudența constantă a instanței europene de contencios al drepturilor omului, potrivit căreia admiterea unei căi extraordinare de recurs, care repune în discuție o decizie definitivă printr-o procedură de reexaminare este considerată o încălcare a principiului securității raporturilor juridice. În virtutea acestui principiu nici o parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuție a unei hotărâri definite și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre, în privința sa. (cauzele: Ș. împotriva României, G. împotriva României).

Față de aceste considerente, reținând că, pentru a putea fi admisă o cerere de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5, enumerate mai sus, lipsa uneia dintre aceste condiții fiind de natură a atrage respingerea cererii, tribunalul va respinge cererea de revizuire și va menține decizia Tribunalului Tulcea.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Astfel, raportat la soluția adoptată mai sus și la principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, reținând culpa procesuală a revizuentei urmează ca Tribunalul investit cu soluționarea prezentei cereri de revizuire să oblige revizuenta (prin succesoarea Bageag S.)să plătească intimatei B. D. O. M. O. A. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător .

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepțiile tardivității și a inadmisibilității revizuirii.

Respinge cererea de revizuire formulată de către revizuenta Ștefanescu V. și continuată de succesoarea Bageag S. împotriva deciziei civile nr. 1192 din 19.12.2010 a Tribunalului Tulcea, decizie pe care o menține.

Obligă revizuenta să plătească intimatei B. D. O. M. O. A. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 ianuarie 2012 .

Președinte,

P. C. D.

Judecător,

M.-C. Ț.

Judecător,

E. R. I.

Grefier,

A. C.

Red: DPC/18.01.2012

Tehdact. D.P.C/ A.Ci

2 ex./18-01-2012

Tribunalul Tulcea: Președinte B. E.

Judecător R. Ș.

Judecător L. D. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 40/2012. Tribunalul VASLUI