Fond funciar. Decizia nr. 488/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 488/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-04-2012 în dosarul nr. 488/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 488/R/2012
Ședința publică de la 17 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-C. Ț.
Judecător E. R. I.
Judecător P. C. D.
Grefier A. C.
-----------
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurentul – reclamant C. N. în contradictoriu cu intimații – pârâți P. C. GRIVIȚA, P. M.. B., C. L. GRIVIȚA PT. S. D. DE P. A. TERENURILOR, C. B. PT. S. D. DE P. A. TERENURILOR, P. JUDEȚULUI V., intimat C. JUDEȚEANĂ V. PT. S. D. DE P. A. TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr. 3537/20-12-2011 pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect - fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul – reclamant C. N. personal și intimatul – pârât P. M.. B. prin cons. jur. V. A.M., cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al treilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Cons. juridic V. depune la dosar un set de înscrisuri, procedând la înmânarea unui duplicat al acestora către recurent, iar acesta la rândul său depune la dosar înscrisuri, constând în arbore genealogic al familiei C. și acte medicale eliberate pe numele recurentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea, respectiv în apărare față de recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 3537/20-12-2011 pronunțată de Judecătoria B..
Având cuvântul, recurentul C. N. solicită instanței admiterea cererii de recurs cu toate capetele de cerere, respectiv anularea Ordinelor Prefectului nr. 81/1993 și nr. 63/2002, acesta din urmă fiind lovit de nulitate întrucât odată ce în baza Ordinului nr. 81/1993 terenul în litigiu a fost atribuit Consiliului Local B., acesta nu putea fi modificat prin Ordinul nr. 81/2003, prin care s-a realizat transferul de la Consiliul Local al mun. B. la Primăria mun. B. .
Se apreciază că, Consiliul Local al mun. B. nu putea vinde terenuri, tocmai din acest considerent a fost modificat Ordinul Prefectului nr. 81 cu ordinul Prefectului nr. 63, astfel încât să se ofere posibilitatea vânzării acestora.
De asemenea se arată faptul că hotărârea emisă de Prefect putea fi modificată prin hotărârea instanței de judecată, iar nu pe cale administrativă, iar unele dispoziții puteau fi modificate în contencios administrativ și nu puteau fi revocate, atât timp cât la acea vreme au produs efecte juridice.
La interpelarea instanței, recurentul C. N. arată faptul că, completarea motivelor de recurs s-a făcut în termenul procedural.
Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
consilier juridic V. solicită respingerea recursului formulat de reclamantul C. N. și menținerea sentinței instanței de fond .
Din susținerile recurentului de la acest termen de judecată precum și din motivele completatoare la acțiunea inițială, depuse peste termenul legal de 15 zile, petentul înțelege să formuleze un nou motiv de recurs neinvocat nici în fața instanței de fond și nici în cererea de recurs depusă inițial, respectiv faptul că Ordinul 61 ar fi trebuit să fie atacat în contencios administrativ, însă acest motiv de recurs se impune a fi respins fiind invocat tardiv.
Se apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică având în vedere faptul că în baza actelor depuse la dosarul cauzei de către Primăria B. reiese foarte clar faptul că acest teren încă din anul 1942 a aparținut instituției.
Istoricul terenului este foarte clar, existând în acest sens un proces – verbal nr. 6/1947 cu privire la stabilirea impozitului prin echivalent, ulterior decizia 1135/1960 când terenul a trecut în administrarea I.A.S. -ului, acte care au fost avute în vedere de către expert, acesta concluzionând faptul că terenul revendicat de expert nu se află în terenul cuprins în Ordinul Prefectului a cărui anulare se solicită.
Terenul revendicat aparține Municipiului B. și nu face parte din proprietatea C. .
Petentul a invocat existența unui act de care s-a folosit atât în fața Primăriei B., a Primăriei Grivița, precum și la Primăria Perieni, însă Instituția Prefectului a procedat la analizarea tuturor înscrisurilor, care în urma verificărilor efectuate a stabilit că acest act a fost folosit la mai multe U.A.T. și în baza acestuia a fost reconstituită petentului suprafața de teren solicitată .
Cu privire la Hotărârea nr. 57 atacată de către recurent, s-a depus la dosarul cauzei decizia civilă nr. 123 pronunțată în dosarul civil nr._ de către Tribunalul V. unde tribunalul constată cu autoritate de lucru judecat că această hotărâre a analizat mai multe cereri ale petentului, astfel încât cererea acestuia a fost respinsă .
Pentru aceste considerente se solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță.
În replică, recurentul arată că a solicitat ca instanța să invoce excepția autorității de lucru judecat, urmând a se admite recursul declarat și să se anuleze Ordinul Prefectului nr. 63/2002.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare .
INSTANȚA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3537/20-12-2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. . comunală Grivița de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, invocată din oficiu și s-a respins, în consecință, acțiunea în nulitate ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă ca neîntemeiată, acțiunea în nulitate privind ordinele Prefectului jud. V. nr. 81 din 20.08.1993 și nr. 63 din 03.04.2002, formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtele C. locală a municipiului B. și C. județeană V., ambele de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. . comunală Grivița de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, invocată din oficiu:
Din cererea introductivă, astfel cum a fost precizată, înscrisurile depuse și raportul de expertiză judiciară topografică – B. I. M., rezultă că cei doi pârâți nu au calitate procesuală pasivă, în condițiile în care terenul ce a format obiectul Ordinelor prefectului jud. V., precum și terenul pentru care reclamantul a formulat cereri de reconstituire sunt situate pe raza municipiului B. și cei doi pârâți menționați nu au competențe în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile respective. Pentru aceste motive, va admite excepția și va respinge, în consecință, acțiunea precizată, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei:
Din înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză judiciară topografică întocmit în cauză de expertul B. I. M. rezultă că terenul ce a făcut obiectul Ordinului Prefectului jud. V. nr. 81 din 20.08.1993, modificat (corectat) prin Ordinul Prefectului nr. 63 din 03.04.2002, nu este inclus în actele de proprietate depuse de reclamant și nu a aparținut și nu aparține reclamantului ori autorilor săi.
Reclamantul a invocat expertizele topografice efectuate în alte dosare, dar din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert L. L. în alt dosar (filele 15 – 19 din dosarul Tribunalului V., atașat), nu rezultă că terenul revendicat de reclamant face parte din terenul pentru care a fost reconstituit dreptul de proprietate prin Ordinele atacate în speță. Expertiza efectuată în cauza de față plasează terenul revendicat în apropierea terenului vizat de respectivele ordine ale prefectului, care a reprezentat vechea obște a târgului B., iar reclamantul nu a făcut dovada certă contrară, că terenul pe care solicită este situat exact în aceeași zonă cu terenul în litigiu și nu la sud de aliniamentul dat de marginea de sud a cimitirului evreiesc – marginea de sud a depozitului de muniții, astfel cum a concluzionat expertul B. I. M..
Pentru aceste motive, va respinge cererea de anulare parțială a celor două Ordine ale Prefectului jud. V..
În ceea ce privește Hotărârea nr. 574 din 27.07.2006 a Comisiei județene V. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, insrtanța reține că prin aceasta a fost respinsă o contestație a reclamantului C. N. împotriva respingerii de către C. locală Grivița a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1,13 ha teren agricol.
Prin Hotărârea nr. 57 din 06.03.2009, a fost respinsă și contestația acestuia împotriva respingerii, de către C. locală a mun. B., a altor două cereri vizând reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 3,72 ha teren. Această din urmă hotărâre a fost modificată în parte (de fapt, rectificată) prin Hotărârea nr. 263 din 18.06.2010, prin care C. județeană a specificat că a fost respinsă cererea d-lui C. N. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 1,13 ha teren și nu de 3,72 ha. Întrucât C. județeană a procedat la modificarea propriei hotărâri, în sensul celor solicitate de reclamant prin a doua cerere, nu mai este necesară o astfel de modificare de către instanță, urmând a respinge și acest capăt de cerere. Oricum, aceasta nu ar fi fost admisibilă, în condițiile în care reclamantul nu solicită să fie soluționat fondul dreptului, ci solicită de fapt ca instanța să se substituie Comisiei județene în faza de soluționare a contestațiilor, în sensul de a aprecia că au fost soluționate două cereri ale reclamantului, în loc de una.
În considerarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, a respins cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată, fiind căzut în pretenții.
A. excepției invocate de pârâta C. municipală B., instanța nu s-a pronunțat, fiind invocată neprocedural, în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, după rămânerea în pronunțare, cu încălcarea principiului contradictorialității.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs recurentul Chitiga N., invocand urmatoarele aspecte:
Recurentul a invocat, in primul rand faptul ca, la efectuarea expertizei topografice, expertul Baca I. nu s-a deplasat efectiv in teren si nu a efectuat măsurătorile ce se impuneau .
A precizat ca a solicitat anularea Ordinelor Prefectului nr. 81/20.08.1993 si 63/3.04.2002 pentru suprafața de 3,72 ha teren situat in punctul Poligon Auto, iar expertul a concluzionat faptul ca suprafața de 7 ha teren, din care face parte si suprafața de 3,72 ha teren solicitat de către recurent, reprezintă un alt amplasament decât cel pe care l-a indicat.
Recurentul a aratat ca nu este de acord cu cele constatate de catre expert, intrucat din declarația martorului audiat in cauza, rezulta faptul ca familia Chitiga a deținut teren in zona „Poligon Auto” in suprafața de 7 ha teren., iar din actul de vânzare -cumpărare intocmit in anul 1968 rezulta si vecinătățile acestui teren, ceea ce l-ar fi făcut sa fie ușor de identificat.
A mai precizat si faptul ca in momentul de fata stapaneste acest teren in suprafața de 3,70 ha teren, teren arabil si cultivat, in calitate de moștenitor al lui T. Chitiga .
In concluzie, recurentul Chitiga N. invoca ca suprafața de teren evidențiata pe schița nu corespunde cu suprafața constatata prin „ măsurătoarea" expertului, si cu atât mai puțin cu suprafața reala din teren.
A solicitat încuviințarea probei cu expertiza topografica si înscrisuri.
In drept, a invocat dispozițiile art. 299 si urm. C. civ..
C. Județeana V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea sentinței, ca fiind legala si temeinica.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește susținerea recurentului ca expertul ar fi efectuat expertiza fara a se deplasa efectiv in teren si fara a face măsurători, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul nr._ al Judecătoriei B., rezulta ca partile au fost convocate prin scrisori recomandate cu confirmare de primire, la efectuarea lucrărilor a participat si recurentul Chitiga N., iar expertul B. I. M. a procedat la efectuarea lucrărilor de specialitate in teren. In acest sens a efectuat măsurători cu stația totala L. TCR 305 si ruleta, iar rezultatele au fost prelucrate analitic, cu programe informatice de determinare a coordonatelor punctelor si suprafețelor.
Clarificarea acestui aspect tine si de dreptul recurentului la un proces echitabil, drept consacrat de articolul 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Astfel, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, cuprinde, printre altele, dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. Convenția nevizand sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decat daca aceste „observatii” sunt . analizate cum se cuvine de către instanța sesizata (Cauza Artico impotriva Italiei).
Cu alte cuvinte, articolul 6 CEDO implica, in special, in sarcina instantelor de judecata obligația de a se dedica unei analize efective a temeiurilor, argumentelor si propunerilor de probatoriu ale parților.
In speta, recurentul nu este de acord cu concluziile raportului de expertiza întocmit si depus la dosar. Susține acesta ca este proprietarul terenului si ca in fapt el cultiva si stapaneste terenul agricol situat in zona „Poligon Auto”.
Simplele susțineri ale recurentului ca stapaneste in fapt terenul nu conduc la concluzia ca cele constatate de către expert nu sunt conforme realității.
Astfel, in mod corect a reținut instanta de fond, pe baza înscrisurilor depuse la dosar și a raportului de expertiză judiciară topografică întocmit în cauză, că terenul ce a făcut obiectul Ordinului Prefectului jud. V. nr. 81 din 20.08.1993, modificat (corectat) prin Ordinul Prefectului nr. 63 din 03.04.2002, nu este inclus în actele de proprietate depuse de recurent și nu a aparținut și nu aparține acestuia.
Retine instanța de recurs si faptul ca s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiza, obiecțiuni ce au fost respinse, întrucât erau in fapt obiective noi. Respingerea obiecțiunilor partilor in condiții de deplina contradictorialitate nu constituie o incalcare a dreptului la un proces echitabil.
Totodată, exercitându-si rolul activ, instanța de fond a solicitat expertului sa se prezinte pentru a da lămuriri si sa depuna la dosar procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării măsurătorilor terenului. Mai mult, in cauza s-a efectuat si un supliment de expertiza, avându-se in vedere si înscrisul intitulat „act de vânzare cumparare” încheiat la data de 25 iulie 1968 si depus la dosar de catre recurentul reclamant Chitiga N.. Si in raport de acest înscris, concluziile raportului au rămas aceleași.
In ceea ce privește completarea motivelor de recurs, depuse de către recurent la Tribunalul V. la data de 27 februarie 2012, instanța retine ca nu au fost respectate dispozițiile art. 303 Cod procedura civila. Astfel, potrivit acestui articol, recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Sentința civila nr. 3537/20-12-2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost comunicata recurentului la data de 6 ianuarie 2012, iar acesta a formulat si depus alte motive de recurs la data de 27 februarie 2012, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Potrivit articolului 306 alineat 2 din Codul de procedura civila, motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu de către instanța de recurs, care este obligata sa le pună in discuția parților
Având in vedere aceste dispoziții legale, verificând actele si lucrările dosarului instanța de recurs retine ca in cauza nu sunt incidente motive de ordine publica care ar putea fi invocate din oficiu, de natura a modifica hotărârea pronunțata.
In consecință, având in vedere dispozițiile art 312 alineat 1 din Codul de procedură civilă, constatând că in cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 și nici alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul formulat de recurentul Chitiga N. și va menține sentința pronunțată de instanța de fond, ca fiind legala si temeinica.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, potrivit articolului 274 din Codul de procedura civila,”partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata.” Fundamentul acordării acestor cheltuieli de judecata il constituie culpa procesuala, astfel incat partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile făcute de ea cat si cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul.
Având in vedere soluția instanței de recurs, reținându-se culpa procesuala a recurentului, raportat la prevederile articolului 274 Cod procedura civila, va respinge cererea privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentul C. N. împotriva sentinței civile nr. 3537/20-12-2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ , pe care o menține.
Respinge cererea formulată de recurent privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17 Aprilie 2012.
Președinte, M.-C. Ț. | Judecător, E. R. I. | Judecător, P. C. D. |
Grefier, A. C. |
Red. I.E.R./10.05.2012
Tehndact. I.E.R/ A.Ci.
2 ex./
Judecător fond: N. L.
| ← Succesiune. Decizia nr. 493/2012. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 40/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
