Plângere contravenţională. Decizia nr. 142/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 142/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 142/A/2016
Ședința publică de la 04 februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător O. A. C.
Grefier A. C.
----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cereri de apel formulată de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V. în contradictoriu cu intimata S. M., împotriva sentinței civile nr. 1662/21.07.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - plângere contravențională, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 27.01.2016 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
În termenul de amânare a pronunțării s-au depus note de concluzii scrise de către apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului V..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1662/21.07.2015 pronunțată de Judecătoria V. s-a admis plângerea formulată de petentul S. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., împotriva proceselor verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.02.2015 și . nr._/19.01.2015. A anulat procesele-verbale de constatare a contravenției . nr._/09.02.2015 și . nr._/19.01.2015. A exonerat petenta de plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei și de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanța a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a . nr._/09.01.2015 întocmit de către Inspectoratul de Poliție al Județului V., petenta S. M. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 alin. 19 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 lit. c din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că, în data de 01.01.2015, ora 00.30, la întreprinderea individuală S. M. a servit băuturi alcoolice în afara orelor de program, respectiv la ora 00.30, când barul trebuia să fie închis conform programului.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție cu mențiunea „susțin că mă aflam în timpul programului”.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.01.2015, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, regăsindu-se în cuprinsul acestuia, mențiunile prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr.2/2001 cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, precum și data comiterii acesteia, și semnătura agentului constatator, motiv pentru care instanța apreciază că nu există cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța a reținut că, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului nu poate fi invocată decât dacă i s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L nr. XXII/19.03.2007.
De asemenea, instanța a reținut că societatea petentă nu a invocat critici cu privire la nelegalitatea actului sancționator întocmit, motiv pentru care a procedat la a analiza procesul verbal sub aspectul temeiniciei.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, dispozițiile O.G. nr. 2/2001 nu stabilesc care este valoarea probatorie recunoscută procesului verbal de sancționare și constatare a contravențiilor, însă art. 47 din O.G. 2/2001 stabilește faptul că, în materie contravențională sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, iar potrivit art.249 Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Astfel, în dreptul român, s-a statuat faptul că, în favoarea procesului verbal operează prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (cauza Salabiaku împotriva Franței), cu mențiunea că orice sistem juridic operează cu prezumții de fapt sau de drept și că dispozițiile Convenției nu se opun în principiu acestui fapt, dar că acestea obligă statele contractante, în materie penală, să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 § 2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și păstrând dreptul la apărare.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, (cauza N. G. c. României) contravențiile prevăzute de dispozițiile legii nr. 61/1991 publice intră sub incidența dispozițiilor art. 6 Cedo, astfel procedura referitoare la contestarea unui proces verbal în această materie, trebuie să se realizeze cu respectarea garanțiilor prevăzute de art.6 CEDO în materie penală, și implicit cu respectarea prezumției de nevinovăție.
În aceste condiții, instanța a reținut că procesul verbal contravențional se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie și face dovada situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contară, în condițiile în care fapta menționată în cuprinsul acestuia a fost constatată personal de către agentul constatator.
Însă, în prezenta cauză, instanța a reținut că situația de fapt menționată în cadrul procesului verbal nu a fost constatată personal de către agentul constatator, prin propriile simțuri, actul de constatare a contravenției fiind întocmit la data de 19.01.2015, ulterior momentului la care s-a săvârșit presupusa faptă contravențională, respectiv data de 01.01.2015. Având în vedere aceste aspecte, instanța a procedat la analiza mijloacelor de probă ce au stat la baza întocmirii procesului verbal, întrucât prezumția de legalitate și temeinicie cu care este cotat un proces verbal de contravenție operează numai în condițiile în care organul îndrituit cu constatarea faptei a perceput nemijlocit, prin propriile simțuri, fapta de natură contravențională, în situația contrară fiind necesar ca acest proces verbal să fie dublat de probe aferente în susținerea acestuia.
Cu privire la poziția petentei se reține că, atât prin plângerea contravențională formulată, dar și în fața instanței de judecată, aceasta a negat faptele reținute în cuprinsul actului sancționator, aspecte care rezultă și din mențiunile de la rubrica obiecțiuni din cuprinsul actului sancționator. Aceste aspecte sunt confirmate și de către martorii ce au fost audiați la termenul de judecată din data de 19 mai 2015. Astfel, martorul P. P. a arătat că, deși a declarat cu ocazia audierii în cadrul dosarului penal că altercația a avut loc la magazinul petentei în intervalul orar 12-12.20, nu își amintește cu precizie aceste aspecte, însă s-a prezentat la magazinul petentei după ora 01.00, incidentul survenind la 20 de minute după acest moment.
Martora P. N. a susținut că în noaptea de 31.12._15 petenta s-a prezentat la domiciliul acesteia, unde a rămas până la ora 24.30, când s-a retras împreună cu fiica și ginerele acesteia la domiciliul său, unde cei doi au rămas aproximativ o jumătate de oră, după care petenta a deschis magazinul a cărei administrator este. Martora C. C. a menționat că, în noaptea de 31.12._15, s-a deplasat la magazinul petentei și a constat că la ora 01.00 acesta era închis, aspecte confirmate și de către martorul B. I. C..
Având în vedere poziția procesuală a petentei, susținerile acesteia formulate la momentul întocmirii actului sancționator, dar și aspectele învederate de către martori, instanța a reținut că, în data de 01.01.2015, ora 00.30, întreprinderea individuală S. M. nu a desfășurat activități de comerț.
În aceste condiții, din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul judecății, instanța a reținut că procesul verbal întocmit nu prezintă o bază probatorie în susținerea celor menționate de către agentul ce l-a întocmi, baza cerută în condițiile în care fapta nu a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, astfel că nu se poate recunoaște că în favoarea actului întocmit operează prezumția de legalitate și temeinicie, iar din declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză a rezultat faptul că petentul nu a săvârșit fapta imputată acestuia. Astfel, instanța a apreciat că petenta a făcut dovada netemeiniciei procesului verbal . nr._/09.01.2015, motiv pentru care va admite plângerea contravențională formulată și a anulat procesul verbal . nr._/09.01.2015 .
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a . nr._/09.02.2014, întocmit de către Inspectoratul de Poliție al Județului V., petentul S. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 10.000 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 lit. a din Legea nr.12/1990 și sancționată de art. 2/1/f din Legea nr. 12/1990, constând în aceea că, în data de 01.01.2015, ora 00.10, la întreprinderea individuală S. M., petenta în calitate de administrator al întreprinderii individuale S. M. a deschis magazinul în afara orelor de program stabilite conform autorizației de funcționare.
Petentul nu a semnat procesul-verbal de contravenție, acesta fiind întocmit în lipsa acesteia.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/09.02.2014, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale art.17 din O.G. nr.2/2001.
Cu privire la critica de nelegalitate invocată de către petentă, respectiv consemnarea greșită a datei la care a fost întocmit actul, instanța a reținut că prin raportare la celelalte mențiuni, acest fapt constituie o eroare materială, în raport de care petenta nu a demonstrat existența unei vătămări, procesul verbal fiindu-i comunicat în mod legal, motiv pentru care a respins critica formulată ca neîntemeiată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, în raport de sancțiunile aplicate petentei, se va face aplicarea dispozițiilor art.4 din Protocolul nr. 7 CEDO, procedura contravențională fiind asimilată celei penale, astfel că va fi aplicabil principiul ne bis in idem. În aceste condiții, instanța a reținut că prin cele două procese verbale întocmite pe numele petentei s-a procedat la o dublă sancționare a acesteia pentru aceeași faptă, aspect ce conduce la anularea procesul-verbal de constatare și sancționare a . nr._/09.02.2014, cu consecință înlăturării sancțiunii aplicabile.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel Inspectoratul de Poliție al Județului V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului V. a declarat apelul în termenul procedural, învederând instanței că motivele de apel urmează să fie formulate în condițiile art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În termenul de amânare a pronunțării apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului V. a depus la dosar note de concluzii scrise, apreciind că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică și ar trebui modificată în tot.
Analizând hotărârea apelată prin prisma probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la netemeinicia procesului verbal de contravenție . nr._/09.01.2015, instanța de apel constată că soluția primei instanțe de anulare a acestui act de sancționare este una legală și temeinică.
Astfel, potrivit procesului verbal de contravenție . nr._/09.01.2015 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 alin. 19 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 lit. c din Legea nr. 61/1991, constând în aceea că, în data de 01.01.2015, ora 00.30, la întreprinderea individuală S. M. a servit băuturi alcoolice în afara orelor de program, respectiv la ora 00.30, când barul trebuia să fie închis conform programului.
Într-adevăr, potrivit art. 2 pct. 19 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție servirea consumatorilor cu băuturi alcoolice în localurile publice și în afara acestora, în zilele și la orele când, potrivit dispozițiilor legale, acestea sunt închise sau este interzisă desfacerea băuturilor alcoolice ori după ora de închidere stabilită prin autorizația de funcționare.
Programul de funcționare a barului deținut de intimată era în data de 31.12.2014 de la ora….. până la 18:00, iar în data de 01.01.2015 programul începea la ora 01:00 și se termina la ora 05:00.
La data de 09.01.2015 a fost încheiat procesul verbal de contravenție prin care s-a reținut că petenta a servit băuturi alcoolice în afara orelor de program, respectiv în data de 01.01.2015, ora 00:30.
Cu toate acestea, așa cum a reținut și prima instanță, procesul verbal de contravenție nu a fost încheiat ca urmare a constatărilor persoanele ale agentului de poliție, astfel încât nu se bucură de forță probantă proprie, iar în acest caz situația de fapt trebuie dovedită prin alte mijloace de probă.
În mod corect a analizat prima instanță probatoriul administrat în cauză și a concluzionat că fapta reținută prin procesul verbal de contravenție este infirmată de depozițiile martorilor audiați. Astfel, niciunul din martorii audiați în prezenta cauză nu confirmă faptul că în intervalul orar 18:00 (31.12.2014) – 01:00 (01.01.2015) la barul petentei s-ar fi consumat băuturi alcoolice.
Referitor la soluția pronunțată de prima instanță de anulare și a celui de-al doilea proces verbal de contravenție . nr._/09.02.2015, instanța de apel constată că și aceasta este una legală și temeinică.
Astfel, prin procesul verbal . nr._/09.02.2015 s-a reținut în descrierea faptei că în data de 01.01.2015, ora 00.10, la întreprinderea individuală S. M., petenta în calitate de administrator al întreprinderii individuale S. M. a deschis magazinul în afara orelor de program stabilite conform autorizației de funcționare, fiind sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. a din Legea nr.12/1990 și sancționată de art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 12/1990.
Astfel, contrar celor reținute de prima instanță, Tribunalul apreciază că pentru a se verifica încălcarea principiului non bis in idem (respectiv, evitarea dublei sancționări pentru una și aceeași faptă), trebuie stabilit mai întâi dacă încadrarea juridică dată faptei de către agentul constatator este una legală.
În primul rând se constată că potrivit art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 constituie contravenție efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege. Prevederile art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 sunt suficient de clare și previzibile, formularea pentru care a optat legiuitorul, în ansamblul general al actului normativ, are în vedere scopul de a se asigura protecția populației împotriva unor activități comerciale ilicite.
Prin urmare, efectuarea de acte sau fapte de comerț poate fi sancționată numai dacă se îndeplinește fără respectarea condițiilor stabilite prin lege, respectiv în lipsa autorizațiilor specifice activităților comerciale sau în lipsa acordurilor necesare, ceea ce face ca activitatea comercială să fie ilicită.
În al doilea rând, instanța de apel mai arată că legiuitorul, referindu-se expres la fapta de a servi consumatorii cu băuturi alcoolice, în localurile publice și în afara acestora, după ora de închidere stabilită prin autorizația de funcționare, a încadrat-o ca și contravenție prin art. 2 pct. 19 din Legea nr. 61/1991, considerând-o faptă prin care se încalcă normele de conviețuire socială, a ordinea și liniștea publică.
Câtă vreme legiuitorul a înțeles să incrimineze această faptă ca și contravenție pentru apărarea normelor de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, încadrarea juridică corectă se face prin prisma acestor prevederi legale speciale, care se aplică cu prioritate.
În consecință, încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina petentei prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.02.2015 este una greșită, această neregulă atrăgând nelegalitatea actului de sancționare, astfel că soluția primei instanțe de admitere a plângerii și anulare a procesului verbal este una legală și temeinică.
Pentru toate considerentele expuse, apelul formulat de Inspectoratul de Poliție al Județului V. apare ca nefondat și urmează a fi respins, iar sentința civilă nr. 1662/21.07.2015 a Judecătoriei V. va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul Inspectoratul de Poliție al Județului V. împotriva sentinței civile nr. 1662/21.07.2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2016.
Președinte, M. C. | Judecător, O. A. C. | |
Grefier, A. C. |
Red. tehnored jud. MC/25.02.2016
4 ex./.>
Judecătoria V.: jud. I. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 138/2016. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 140/2016. Tribunalul VASLUI → |
|---|
