Plângere contravenţională. Decizia nr. 16/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 16/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 16/A
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul-petent A. C. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 1799 pronunțată la data de 31.08.2015 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat și se solicită judecarea și în lipsă.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform dispozițiilor art. 394 C., declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1799 din 31.08.2015 Judecătoria V. a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul A. C. domiciliat în G., ., Jud. G. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.04.2015 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. cu sediul în V., .. 1, Jud. V..
A menținut procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.04.2015.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
În fapt, se s-a reținut că la data de 21.04.2015, a fost încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._, prin care petentul a fost sancționată cu amendă în cuantum de 877,5 lei și s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile în temeiul dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu avertisment în temeiul art. 101 alin. 1 pct. 18 din același act normativ. În sarcina petentului s-a reținut că, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24 km 111 cu viteza de 123 km/h, în zona de acțiune a indicatorului de limitare de viteză la 60 km/h, abatere filmată cu aparatul radar MAI_ și că nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare cu anexa I.T.P.
Instanța a reținut și faptul că la rubrica ”Alte mențiuni” a fost consemnat următorul aspect ”Nu sunt de acord. Nu s-au prezentat documente.”.
În baza art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, termen stabilit de prevederile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că procesul verbal de contravenție i-a fost înmânat petentului la data de 21.04.2015, iar plângerea a fost depusă la data de 04.05.2015.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă nici una dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Astfel, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conține toate elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv cele privitoare la numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale ale contravenientului, descrierea faptei, data comiterii acesteia, încadrarea juridică a faptei săvârșite și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petent privind întocmirea a două procese-verbale de contravenție într-un interval de câteva minute, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat având în vedere că petentul nu a făcut dovada că au fost întocmite pentru fapte constatate cu aceeași ocazie mai multe procese-verbale de contravenție, acesta recunoscând în plângerea formulată că faptele au fost săvârșite la distanță de câteva minute.
De asemenea, nici motivul invocat privind emiterea dovezii și reținerea permisului de conducere înainte de întocmirea procesului-verbal de contravenție nu este menționat printre cele prevăzute în mod limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Petentul nu a făcut nici dovada faptului că i s-a produs o vătămare prin acest fapt.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este temeinic, fapta existând și fiind în mod corect încadrată în dispozițiile legale.
Conform dispozițiilor art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV- a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 101 alin. 1 pct. 18 din același act normativ constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III- a de sancțiuni, nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art 35 alin. 1, iar potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Instanța a reținut și faptul că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, această prezumție operând fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.
Deși în dreptul intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Maszni c. României, A. c. României), acestea intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere câmpul de aplicare general al normei și scopul preventiv și represiv al sancțiunii, și, în consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Însă, s-a statuat la nivel de principiu că simpla conferire de forță probantă unui înscris nu echivalează cu încălcarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană a drepturilor omului, Curtea Europeană stabilind în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale.
De asemenea, instanța a arătat că, procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă.
În prezenta cauză starea de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, din buletinul de verificare metrologică din data de 02.04.2014 (fila 16), rezultă faptul că cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea referitoare la autoturismul petentului se afla, la data respectivă, în termenul de valabilitate și că este omologat pentru măsurarea vitezei în regim staționar și în regim de deplasare.
De asemenea, planșele foto și înregistrarea video fac dovada cu privire la viteza pe care petentul o avea la momentul constatării contravenției respectând prevederile art. 3.5.1. din Norma de metrologie legala NML 021-05 din data de 23.11.2005 modificată și completată. Astfel, înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrului, cuprind următoarele elemente: data, respectiv 21.04.2015, ora la care a fost efectuată măsurarea, respectiv 19:47, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului.
Din analiza planșelor foto depuse de către intimat la dosarul cauzei (filele 17-19) se poate stabili cu certitudine că petentul a circulat în pe DN 24 km 111 cu viteza de 123 km/h, în zona de acțiune a indicatorului de limitare de viteză la 60 km/h.
Referitor la funcția de autotestare a aparatului radar, conform Ordinului 301/2005, pct. 3.2.6. cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare. Această funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de către operator, ori de câte ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată. Din această dispoziție legală reiese că această funcție se efectuează automat la fiecare pornire a aparatului radar, aceasta fiind, potrivit normei de metrologie legală NML 021-01 o cerință tehnică funcțională specifică blocului înregistrator.
În ceea ce privește erorile tolerate pentru măsurarea vitezei, prin aplicarea cărora rezultă că viteza de circulație a petentului a fost mai mică s-a reținut că acestea nu se aplică în această situație în condițiile în care Norma de Metrologie Legală NML 021-05 stabilește cerințele tehnice și metrologice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele, iar în prezenta cauză cinemometrul cu care s-a realizat înregistrarea era verificat metrologic și tehnic la momentul constatării contravenției.
În ceea ce privește, ordinul de serviciu al agentului constatator, acesta nu este necesar, raportat la dispozițiile legale. Potrivit. art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră, iar potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. De asemenea, art. 177 din H.G. nr. 1391/2006 prevede, în alin. 1 că îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiștii rutieri din cadrul Poliției Române, iar în alin. 2 că polițiștii rutieri sunt ofițerii și agenții de poliție specializați și anume desemnați prin dispoziție a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliției Române. Totodată, conform art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice (…). Ca atare, dispozițiile legale anterior enunțate sunt cele care le conferă polițiștilor rutieri competența de a constatata abaterile la regimul circulației rutiere de natura celei reținute în sarcina petentului, legitimitatea activității acestora nefiind condiționată de emiterea unui ordin de serviciu.
Contrar susținerilor petentului, verificarea tehnică periodică a autoturismului MAI_ și permisul de conducere al agentului constatator nu sunt necesare pentru verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește fapta reținută în sarcina petentului de a nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare cu anexa ITP, instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt față de cea reținută deși avea sarcina probei.
În lumina celor prezentate, constatând temeinicia procesului-verbal de contravenție în condițiile în care din probele administrate nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea consemnată, instanța a reținut că faptele petentului A. C. întrunesc elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute și pedepsite de art. 102 alin. 3 lit. e și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Prin procesul-verbal a fost aplicată amenda în cuantum de 877,5 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile pentru fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, sancțiunea avertismentului pentru fapta prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din același act normativ. Instanța a constatat că acestea au fost stabilite în limitele legii, conform prevederilor art. 102 alin. 3 și art. 101 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și a celor ale art. 98 alin. 4 lit. c și d din același act normativ, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a constatat că fapta petentului (a depăși viteza maximă admisă cu 63 km/h) este extrem de gravă, prin aceasta petentul dovedind o sfidare a regulilor de circulație. În contextul constatării acestui pericol social foarte ridicat al faptelor petentului nu există nici un motiv pentru care s-ar justifica înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, mai ales în condițiile în care petentului i s-a aplicat deja această sancțiune pentru una dintre faptele reținute în sarcina sa. Scopul educativ și punitiv al sancțiunii contravenționale, prevenția generală și specială pot fi realizate doar prin sancționarea pecuniară a petentului.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul A. C. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 21.04.2015, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel A. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In fapta data de 21.04.2015,ora 19:52, un agent din cadrul Inspectoratului de Politie al Județului V. a încheiat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.04.2015 prin care petentul a fost sancționat cu amenda si s-a dispus si suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile. In sarcina sa s-a reținut ca a condus in ziua de 21.04.2015 ora 19:52 autoturismul marca SKODA O., cu numărul de înmatriculare_, pe DN 24 km 111, cu viteza neregulamentara.
In ceea ce privește temeinicia procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/21.04.2015, acesta se bucura de o prezumție relativa de veridicitate. Conform art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana acuzata de o infracțiune este prezumata nevinovata pana ce vinovăția sa va fi legal stabilita.
Aplicarea acestei norme si a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului in materia prezumțiilor trebuie privita din perspectiva sarcinii probatiunii, raportat la modalitatea in care a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._/21.04.2015.Instanța europeana, prin jurisprudenta sa, permite valorificarea prezumțiilor în limite rezonabile.
Potrivit art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legala N.M.L. 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinémomètre)" înregistrările efectuate trebuie sa cuprindă cel puțin următoarele:
-data si ora la care a fost efectuata măsurătoarea;
-valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care sa poată fi pus in evidenta numărul de înmatriculare al acestuia;
In planșele foto depuse la dosarul cauzei realizate cu cinemometrul rutier montat pe auto MAI_ nu poate fi identificat numărul de înmatriculare al vehiculului, condiție pe care legea o impune pentru ca proba sa poată face dovada contravenției.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/21.04.2015 întocmit de IPJ V., apelantul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin.(3) lit.e) din OUG nr.195/2002, cu amendă în cuantum de 877,5 lei și 3 puncte de penalizare, și pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.101 alin.(1) pct.18 din același act normativ, cu avertisment.
S-a reținut astfel în sarcina apelantului că, „la data de 21.04.2015, ora 19:47, pe DN 24 la km 111 (în zona de acțiune a indicatorului limitare de viteză 60 km/h), a condus autoturismul Skoda O. cu nr._ cu viteza de 123 km/h – aparat radar de pe auto MAI-_. Nu are asupra sa certificatul de înmatriculare cu anexa ITP”.
Reanalizând în apel toate criticile apelantului, în conformitate cu prevederile art. 476 alin. 1 C.proc.civ, față de reiterarea în apel a motivelor invocate în fața instanței de fond, tribunalul le consideră neîntemeiate, prezenta motivare venind să complinească argumentele pertinente arătate de către instanța de fond atunci când a înlăturat criticile petentului.
În mod corect a reținut prima instanță că procesul-verbal nu este afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din OG nr.2/2001.
Motivele de nelegalitate a procesului-verbal, invocat de apelantul-petent, sunt neîntemeiate. Astfel, sub aspectul necompetenței agentului de poliție de a constata săvârșirea contravenției și de a aplica amenda, Tribunalul precizează următoarele aspecte:
Potrivit art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier; conform alin.2, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Atunci când constatarea faptei se face prin mijloace tehnice, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori (alin.3).
Din interpretarea logico-gramaticală a textului de lege rezultă că în ceea ce privește constatarea faptei, aceasta poate fi făcută în două moduri: ex propriis sensibus (alin.1) și cu ajutorul mijloacelor tehnice (alin.2) (de ex., viteză, alcoolemie). Dată fiind natura contravenției în cauză, constatarea acesteia se va face întotdeauna cu mijloacele tehnice corespunzătoare, respectiv cu aparatele radar. Agenții poliției rutiere din cadrul IPJ V. au competență deplină în circumscripția județului. Chiar dacă, potrivit Ordinului nr.187/14 iulie 2009 al Biroului Român de Metrologie publicat în M.Of. nr.546/06.08.2009, nu mai este necesară atestarea acestora pentru utilizarea cinemometrelor, se remarcă că la dosarul cauzei a fost depus atestatul agentului de poliție care a întocmit procesul-verbal.
În continuare, Tribunalul reține că agentul de poliție - operator radar are de regulă și competența de a aplica sancțiuni pentru contravențiile pe care le constată, motivat de împrejurarea că constatarea faptei nu se face de acesta prin propriile simțuri, ci prin intermediul unui mijloc tehnic. Cu alte cuvinte, constatarea vitezei nu se face de un echipaj de poliție, ci de cinemometru.
Rezultă deci că, în ipoteza în care săvârșirea contravenției a fost constatată prin intermediul unui mijloc tehnic, întocmirea actului sancționator de agentul de poliție care îl operează este legală, ea întemeindu-se pe o situație de fapt obiectiv percepută, în sensul existenței unei înregistrări cu aparatul radar.
Sub aspectul temeiniciei, apelantul a invocat neconcordanțe privind aparatul radar folosit, în sensul că în procesul-verbal nu s-a indicat numărul și ., în opinia lui, fiind imposibilă stabilirea corespondenței dintre înregistrare și mijlocul tehnic folosit.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, cinemometrul utilizat în cauză este verificat metrologic și omologat pentru a fi folosit atât în staționare, cât și în mișcare. Verificarea metrologică vizează atât funcționalitatea autotestării cinemometrului, cât și montajul său pe autoturismul MAI _. De aceea lipsa indicării exprese a seriei și numărului cinemometrului folosit este complinită prin indicarea autoturismului pe care este instalat. Conform buletinului de verificare metrologică, cinemometrul instalat pe acest autoturism întrunește toate cerințele prevăzute de Norma de metrologie legală NML 021-05. Așadar, contrar susținerilor petentului, aparatul radar a fost individualizat prin procesul-verbal, permițând coroborarea înregistrărilor cu suportul logistic folosit, sub acest aspect neexistând niciun dubiu.
Cu privire la legalitatea înregistrărilor efectuate și a admisibilității acestora ca probe în prezenta cauză, instanța reține următoarele: potrivit art.3.2.6 din Norma de metrologie legală NML 021-05, cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare, testarea putându-se face și manual dacă se consideră necesar. Această funcție a cinemometrului de a se autotesta este activată la fiecare punere în funcțiune. Verificarea metrologică privește inclusiv existența și eficacitatea acestei funcții.
Potrivit art. 3.5.1. din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:
- data și ora la care a fost efectuată măsurarea;
- valoarea vitezei măsurate;
- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Instanța constată că înregistrarea a fost efectuată cu respectarea tuturor acestor dispoziții legale.
Cele constatate prin procesul-verbal contestat - că petentul a condus cu viteza de 1123 km/h în zona de acțiune a indicatorului de limitare a vitezei la 60 km - sunt confirmate de imaginile surprinse de aparatura video-radar montată pe autospeciala cu nr. MAI-_.
Din succesiunea imaginilor înregistrate în intervalul orar 19:47:31-19:47:58, rezultă în mod clar că autoturismul surprins ca circulând cu viteza de 123 km/h este cel condus de apelantul-petent, cu numărul de înmatriculare_ .
În tot intervalul de timp în care s-a efectuat înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, autovehiculul de poliție s-a aflat exact în spatele celui condus de apelantul-petent, astfel încât, în cadrul final, când se relevă numărul de înmatriculare al autovehiculului urmărit, rezultă concluzia firească că este același cu cel înregistrat în primul cadru ca având viteza de 123 km/h. În atare situație, Tribunalul constată complinită și cerința punerii în evidență a numărului de înmatriculare.
Împrejurarea că planșele foto realizate după înregistrarea video nu sunt realizate la o rezoluție ridicată nu poate justifica calificarea lor de către apelantul-petent ca ridicole, în condițiile în care proba video este elocventă în privința conduitei în trafic a petentului în acel moment.
Astfel fiind, nu se poate reține că s-ar fi înregistrat un alt autovehicul. De altfel, apelantul-petent nici nu a susținut această posibilitate, invocând doar neclaritatea imaginilor ca atare.
În ceea ce privește problema erorilor maxime tolerate, potrivit art. 1.1. din NML 021-2005, „norma de metrologie legală stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere”. Rezultă că domeniul de aplicare se referă la emiterea autorizațiilor de funcționare și la punerea în funcțiune a cinemometrelor rutiere. Respectarea normelor invocate nu poate fi pusă în discuție atât timp cât aparatul a fost admis în urma verificării metrologice, cum este cazul în speță. Altfel spus, instanța reține că aceste erori tolerate sunt avute în vedere odată cu verificarea metrologică efectuată de Biroul Național de Metrologie Legală, care eliberează astfel buletinul aferent prin care certifică faptul că vitezele înregistrate reprezintă o valoare convențională adevărată. Reiese așadar că nu este de competența agenților de poliție rutieră și nici de cea a instanței de judecată să aplice aceste erori tolerate. Odată ce măsurarea a fost efectuată cu un aparat verificat metrologic, în termen de valabilitate, instanța nu poate reține că există vreo îndoială în privința valorii reținute. Cu alte cuvinte, dubiul ar fi existat și i-ar fi profitat petentului în condițiile în care măsurarea vitezei nu ar fi fost efectuată cu un aparat omologat și verificat metrologic, în termen de valabilitate.
Cu privire la necesitatea ca înregistrarea efectuată să respecte prevederile art.4 din Norma de metrologie legală 021-05, Tribunalul reține că apelantul s-a referit la următoarele: „4. Cerințe privind utilizarea cinemometrelor:
4.1. Cinemometrele trebuie întreținute, transportate, instalate și utilizate în stricta conformitate cu prevederile manualului de utilizare aprobat. Operatorii au obligația de a se asigura în legătură cu corecta instalare și funcționare a cinemometrelor și de a nu le utiliza dacă există dubii în ceea ce privește corectitudinea efectuării măsurărilor.
4.2. Măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați. Instruirea operatorilor se va efectua în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, elaborate de instituția abilitată să dețină și să utilizeze cinemometrele.
4.3. Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate.
4.4. Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1, 4.3 din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri:
- dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună;
- dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare;
- dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidență”.
Însă, prin Ordinul nr.187/14 iulie 2009 al Biroului Român de Metrologie publicat în M.Of. nr.546/06.08.2009, respectiv la pct28, articolul 4 anterior menționat s-a abrogat expres. Rezultă așadar că în privința înregistrărilor video nu se mai impun verificările prevăzute de norma abrogată.
Cu privire la cea de-a doua contravenție, instanța reține că agentul de poliție a constatat personal fapta petentului de a nu avea certificatul de înmatriculare cu anexa ITP asupra sa, sens în care prezumția de temeinicie devine funcțională.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, Tribunalul va respinge apelul formulat ca nefondat, păstrând ca legală și temeinică soluția primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de A. C. împotriva Sentinței civile nr.1799/31.08.2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 ianuarie 2016.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 12 Ianuarie 2016
Red./tehnored. A.I.Z.
2 ex./22.01.2016
Comunicat 2 ex.
Judecătoria V. – Judecător C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 9/2016. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1730/2015. Tribunalul... → |
|---|
