Plângere contravenţională. Decizia nr. 436/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 436/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-04-2012 în dosarul nr. 436/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 436/R/2012
Ședința publică de la 02 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. P.-F.
Judecător A. C.
Judecător R.-N. O.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul I. T. DE M. V. cu sediul în V., ..274, jud. V. în contradictoriu cu intimatul I.I. C. V. cu sediul în com. Bogdănești, ., împotriva sentinței civile nr.183 din 24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul I.I. C. V., reprez. C. V. care se legitimează cu C.I. .. nr._, lipsă fiind recurentul I.T.M. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte acte de depus, cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprez. intimatului.
Reprez. C. V., având cuvântul, arată că inspectorii I.T.M. au menționat în procesul verbal că ea nu era în zonă la momentul respectiv. Precizează că locuiește într-o altă localitate și este o diferență de cca.18-20 km.,însă ulterior a încercat să ia legătura cu d-lor.
Arată că în ziua respectivă a primit un telefon de la medicul veterinar, pe care l-a rugat să se ducă până la acasă la soacra d-ei, deoarece avea probleme cu o vacă care trebuia să fete. Arată că a fost sunată de medicul veterinar, care nu avea cele trebuitoare și a fost rugată să vină acasă.
Precizează că nu a realizat atunci, pentru că a fost o chestiune de moment și a rugat o fată care era pe acolo să-i țină locul și un băiat, iar pe băiat l-a adus și ca martor la Judecătoria Bârlad și a demonstrat că ea l-a servit cu berea respectivă, iar fata respectivă venise la cumpărături.
Arată că s-a dus, apoi s-a întors, dar între timp inspectorii I.T.M. întocmiseră acel proces verbal, deci nu au pus-o pe fata respectivă să scrie cu mâna ei pe procesul verbal. D-lor au scris procesul verbal, iar fata l-a semnat.
Precizează că un proces verbal este încheiat pe data de 23.08.2011, iar celălalt pe data de 24.08.2011 și nici nu era completată amenda.
Arată de asemenea că a arătat de atunci că va face recurs.
Consideră că este bună hotărârea instanței pentru că a fost înlocuită amenda cu avertisment. Precizează că nelocuind în zonă nu avea cum să ajungă în 10 min.
Interpelată de instanță arată că nu a închis magazinul deoarece dimineață era îmbrăcată cu o vestă și a pus cheile în buzunar iar peste zi când a primit telefonul nu a realizat că a pus cheile în vestă, le-a căutat peste tot și nu le-a găsit pe moment.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.183 din 24.01.2012 Judecătoria Bârlad a admis în parte plângerea formulată de petenta I.I. C. V. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .. VS nr._ din 24.08.2011, în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. V..
A înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei, aplicată prin procesul verbal menționat, cu avertisment, atenționând petenta să nu mai încalce dispozițiile legale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
I. Asupra legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Instanța, analizând procesul verbal contestat, a constatat că este încheiat cu respectarea condițiilor de validitate prevăzute de art.17 din OG nr.2 /2001 sub sancțiunea nulității.
II. Starea de fapt.
La data de 23.08.2011, cu ocazia unui control efectuat de organul constatator I. T. de M. V. la magazinul ce aparține petentei, situat în loc. Untești, jud. V., inspectorul delegat din cadrul ITM V. a constatat că în magazin se afla numita N. A., reținându-se în procesul verbal întocmit la data de 24.08.2011, că presta activitate, fără a avea încheiat contract individual de muncă.
Pentru această faptă s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art.16 din Legea nr.53/2003 (Codul muncii), ,,Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă”.
Potrivit dispozițiilor art. 260 alin.1 lit. e) din Codul muncii, constituie contravenție e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;
Martorii audiați în cauză, N. A. și G. M. S. (filele 32 și 33) au declarat că N. A. nu a prestat vreo activitate în magazin, nu a vândut marfă, ci a păzit magazinul circa 15 minute, până la întoarcerea petentei.
Martora N. A. a mai declarat că a fost forțată de inspectorii de la I.T.M. să scrie că este vânzătoare, deși ea a susținut că nu este vânzătoare la magazin.
În procesul verbal nu se menționează ce activitate presta N. A., acest aspect fiind relevant în determinarea circumstanțelor în care a fost săvârșită fapta și a gravității acesteia.
Întrucât singura activitate prestată de martora N. A. fiind aceea de a păzi magazinul, ceea ce este tot o activitate în slujba petentei, instanța a apreciat că periculozitatea faptei și a petentei este scăzută, justificând înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal contestat, cu avertisment.
Potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ,,Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
De asemenea, art. 7 alin. 2 din OG nr.2/2001 stabilește că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
Întrucât instanța a reținut că fapta petentei este de gravitate redusă, pentru motivele arătate mai sus, instanța a apreciat că plângerea este întemeiată în parte și a admis-o cu această rezervă, înlocuind sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 lei cu avertisment.
Totodată, a atenționat petenta să nu mai încalce legea în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul I.T.M. V., criticând-o din următoarele motive: petenta a fost sancționată contravențional pentru folosirea muncii nedeclarate.
Astfel, în urma unui control efectuat în data de 23.08.2011 de inspectorii de muncă la un punct de lucru organizat de petentă a fost depistată prestând activitate numita N. A. care, prin completarea fișei de identificare, declară pe propria răspundere că lucrează pentru petentă din data de 23.08.2011.
Pentru această faptă, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă de 10.000 lei conform dispozițiilor art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii. Din chiar petitul acțiunii, petenta recunoaște că cele consemnate de inspectorii de muncă sunt reale, în sensul că, la data și ora controlului, la punctul de lucru verificat, presta activitate N. V., fără a avea întocmit contract individual de muncă.
Sancțiunea a fost corect încadrată între limitele prevăzute de lege, fiind orientată spre minimul prevăzut.
In conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din interpretarea gramaticală a textului enunțat, rezultă că agentul constatator este obligat să aplice sancțiunea în limitele prevăzute de lege. In situația în care actul normativ prevede sancțiunea între limite minime și maxime, se aplică dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, în sensul că, agentul constatator trebuie să aplice sancțiunea între limitele stabilite de actul normativ, justificând orientarea amenzii spre minim sau spre maxim, în funcție de gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținăndu-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dacă legiuitorul a stabilit o anumită sancțiune pentru o faptă contravențională, înseamnă că a fost avută în vedere atât gravitatea faptei cât și urmările acesteia, instanța de judecată fiind ținută în a aprecia, eventual, modul de săvârșire, scopul urmărit precum și circumstanțele personale ale contravenientului, nicidecum gravitatea faptei.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului și, rejudecând pe fond cauza, să respingeți plângerea ca fiind nefondată.
In drept, OG 2/2001, Codul de procedură civilă, Legea 319/2006, Codul Muncii
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 304 Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond, a apreciat în mod corect asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat, considerând că nu sunt incidente cauze de nulitate prevăzute de art. 15-19 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată, instanța de fond, în mod corect, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei cu avertismentul, făcând o analiză a criteriilor enumerate de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011 raportat la circumstanțele reale ale cauzei și la circumstanțele personale ale contravenientei.
Potrivit prevederilor art. 5 al. 5 din O.G nr.2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeiniciei sancțiunii contravenționale aplicate de către agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Conform prevederilor art. 21 al.3 din OG nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o . criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloace de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și urmare produsă.
În mod corect, a reținut instanța de fond că singura activitate prestată de N. A. a fost aceea de a păzi magazinul, ceea ce este tot o activitate în slujba petentei, astfel că periculozitatea faptei și a petentei este scăzută, justificând înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin procesul verbal contestat, cu avertisment.
Totodată, Tribunalul arată și că, din chiar fișa de identificare completată de N. A., rezultă că presta activitate în folosul intimatei doar din ziua controlului (23.08.2011).
Valoarea ridicată a cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției este unul ridicat. Totusi, aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, iar instanța de fond a considerat, în mod corect, că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de I.T.M. V. împotriva sentinței civile nr. 183 din 24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2012.
Președinte, N. P.-F. | Judecător, A. C. | Judecător, R.-N. O. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.C.A.
2ex./10.04.2012
J..fond:N. L.
F.P. 05 Aprilie 2012
| ← Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 450/2012. Tribunalul... | Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 392/2012. Tribunalul... → |
|---|
