Revendicare imobiliară. Decizia nr. 444/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 03-04-2012 în dosarul nr. 444/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 444/R/2012
Ședința publică de la 03 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător M.-C. Ț.
Judecător E. R. I.
Grefier A. C.
----------
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs declarată de către recurentul - reclamant L. T., domiciliat în Iași, ., .. B, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. A. T. A C. Z., împotriva sentinței civile nr. 4164/28.11.2011, pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al patrulea termen de judecată ; se solicită judecarea cauzei în lipsă ; recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru reținute în sarcina sa prin rezoluția de primire a dosarului .
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, după care,
Instanța constată că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei și având în vedere faptul că recurentul trebuia să facă dovada achitării timbrajului aferent acțiunii, potrivit prevederilor art. 104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și Hotărârea CSM nr. 387/2005, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată .
Fiind reluată cauza la sfârșitul ședinței de judecată, după o nouă strigare, la apelul părților, s-a constatat din nou lipsa acestora.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării cererii de recurs și rămâne în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Asupra excepției de netimbrare invocată din oficiu
Prin sentința civilă nr. 4164/28-11-2011 pronunțată de Judecătoria V. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul L. T., domiciliat în Iași, ., . B, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta U. A.-T. a C. Z., ca fiind neîntemeiată.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, conform înscrisului depus la pagina 9 dosar autorul reclamantului a cumpărat la 26.07.1944 o suprafață de 4,8688 ha teren, situată pe raza comunei Telejna (în prezent . – extras eliberată de Arhivele Naționale la 9.07.2008 autorul reclamantului figura în anul 1948 cu o suprafață de teren în proprietate de 15,31 ha.
Conform adresei nr. 2441/23.07.2011 (pag. 12) în urma cererii cu nr. 2346 depusă în temeiul Legii 18/1991 reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1,81 ha, suprafață pentru care s-a emis și titlul de proprietate 2516/2002 (pag 13).
În adresă se arată faptul că hotărârea comisiei de fond funciar prin care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru 1,81 ha nu a fost contestată potrivit prevederilor Legii 18/1991.
Martorul M. M., a relatat instanței faptul că autorul reclamantului a avut o suprafață de 3-4 ha în locul denumit „Dealul Butucăriei”.
În prezent această suprafață de teren este ocupată de mai mulți cetățeni din ., D. I. și T. I..
În drept, conform prevederilor art. 563 Noul cod civil proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Din întreg probatoriul administrat nu a rezultat împrejurarea că pârâta U. A.-T. – . sau deține terenul pretins a fi proprietatea reclamantului.
În consecință, instanța a respins acțiunea reclamantului, considerând-o neîntemeiată.
Recurentul L. T. a criticat sentința pronunțată de prima instanță solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate teren extravilan în suprafață de 3 h și 492 mp situat în satul Butucărie, . .
La primul termen de judecată, instanța a stabilit cuantumul taxelor de timbru datorate de către recurent, sens în care instanța a constatat că recurentul datorează pentru cererea de recurs o taxă judiciară de timbru în cuantum de 421,404 lei și timbru judiciar de 5 lei, sens în care s-a dispus emiterea unei adrese prin care i s-a adus la cunoștință cuantumul datorat .
La data de 21-02-2012, prin registratura instanței s-a depus la dosar o cerere de către recurent, prin care solicită reducerea cuantumului taxei judiciare de timbru reținute în sarcina sa, instanța acordând termen în vederea soluționării acesteia la data de 06-03-2012, când instanța a reținut că cererea formulată de recurentul L. T. este neîntemeiată, fiind respinsă .
Prin adresa emisă recurentului la data de 06-03-2012 s-a adus la cunoștință acestuia faptul că instanța a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar și i s-a pus în vedere ca până la termenul de judecată din data de 13-03-2012 să se facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 421,404 lei și timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
La termenul din data de 13-03-2012, instanța a reținut că având în vedere că înștiințarea recurentului privind respingerea cererii de ajutor public judiciar și obligația acestuia de achitare a unei taxe de timbru în cuantum de 421,404 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 5 lei, s-a făcut la data de 06.03.2012, fără a exista la dosar dovada că partea a luat cunoștință de această obligație, a acordat un ultim termen recurentului în vedere achitării timbrajului.
La termenul din data de 03 aprilie 2012 instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii de recurs și a rămas în pronunțare față de aceasta.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la excepția invocată, instanța de control judiciar constată că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente.
În temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru prevăzute în prezenta lege, iar potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 32/1995 se instituie timbrul judiciar care se aplică tuturor cererilor și acțiunilor de competența instanțelor judecătorești.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. 2 din legea nr. 146/1997 coroborat cu art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995, recurentul din prezenta cauză datora pentru cererea de recurs o taxă judiciară de timbru în cuantum de 421,404 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 5 lei, așa cum i s-a pus în vedere prin adresele emise, sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații fiind anularea cererii, așa cum prevede art. 20 alin.3 din legea nr. 146/1997.
Având în vedere că, deși i s-a pus în vedere obligația pe care o are cu privire la achitarea taxei judiciare de timbru datorată, recurentul nu a înțeles să se achite de aceasta, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă instanța urmează să admită excepția netimbrării invocată din oficiu, iar în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 urmează să anuleze ca netimbrat recursul declarat de reclamantul L. T. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării invocată din oficiu.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de L. T. împotriva sentinței civile nr. 4164 din 28.11.2011 a Judecătoriei V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03 Aprilie 2012.
Președinte, P. C. D. | Judecător, M.-C. Ț. | Judecător, E. R. I. |
Grefier, A. C. |
Red. D.P.C./06-04-2012
Tehndact. D.P.C./A.Ci.
2 ex./06-04-2012
Judecătoria V.: O. C.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 524/2012. Tribunalul VASLUI | Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 450/2012. Tribunalul... → |
|---|
